Se afișează postările cu eticheta funny. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta funny. Afișați toate postările

vineri, 1 octombrie 2010

Cutii si ambalaje


Plicuri pentru diverse ocazii - Origata Design Institute
Inainte sa ajung in Japonia nu acordam obiectelor din jurul meu nici macar o bataie de gene decat daca era ceva evident in neregula cu ele. Cand erau atat de frumoase incat trebuia sa remarc asta, observatia ramanea undeva in aer, de unde se tot inalta cat mai departe de mine ca aburii de la cafeaua care se raceste. Frumusetea nu ajungea la mine in atat de multe moduri in care ar fi putut sa ajunga...
 
Artist: Aoki Ryota-san
Artist: Jiro Noguchi-san
Nu stiu cand am inceput sa observ liniile fine ale unei cupe de ceai lucrate manual sau profunzimea tonurilor pamantii. Nu-mi amintesc distinct nici momentul in care un ambalaj ce imbraca in arta un obiect oarecare mi s-a parut ca infrumuseteaza pentru o clipa tot spatiul din jurul meu, nici cand am inchis ochii si am ascultat sunete de pian sau de chitara altfel decat ascultasem hiturile verii, venite direct pe filiera americana, in baloti murdari de contrabanda - clar nu cea mai buna marfa.
Petale de sakura din hartie
Mochi - galuste de orez dulce decorate in spiritul ciresilor
Telefon de primavara... 
Sunt aproape convinsa ca prima exclamatie de uimire ce verbaliza o emotie sincera si de durata in fata naturii a fost cand am cules grabita o petala din par observand neasteptat ca ploua cu astfel de petale din ciresii roz-pal incarcati. Cred ca am stat nemiscata ani-lumina in fata alunecarii aceleia a unei frumuseti atat de efemere, pe care stim ca o vom revedea la anul si, cu toate astea, nu ne putem impiedica sa-i agonizam plecarea.

E sigur acum pentru oricine ca sunt o "sensibila", o persoana care simte emotie in fata unei forme perfecte de ceainic, la atingerea unui material moale de geanta, la auzul unei expresii sagalnice (sagalnic e un cuvant sagalnic, nu?), la adulmecarea rufelor proaspat spalate. Inainte sa ajung pe aleile cu flori de artar ruginite si crestate, dar focos de vii, inainte sa tin in campul vizual mereu un munte-reper, inainte sa ridic capul din pamant si din griji catre o reclama amuzanta si inainte sa cred ca necunoscut inseamna o sansa extraordinara de crestere, inainte de toate acestea as fi dat din cap condescendent la imaginea zecilor de japonezi cu ochii pironiti la niste copaci care se scutura. Mi-as fi imaginat specia asta un pic defavorizata, sensibilii, ca pe niste fiinte plapande, mereu tematoare, mi-as fi inchipuit ca tremura usor in orice contact cu semenii, ca trebuie menajati si tratati ca niste bibelouri pe mileu care te induioseaza cu timpul lor trecut si te agaseaza in nepotrivirea lor cu prezentul.

Cutiile ce adapostesc un pranz la pachet sunt niste cutii.  Ambalajele ce imbraca un obiect abia cumparat sunt niste hartii cu funde.  Insa cand sunt frumoase au puterea continutului. Sau poate mai mare.
 Inghetata de la Lotte
 
Carti de colorat pentru adulti! - Color Origami
Ambalaj pentru cutie cu jeleuri - Koujuken (Nara)
Tot ambalaje pentru jeleuri, cu pepene de aceasta data - Seikan In
La ora 4, un snack si un ceai impartite cu prietenii. Sigur iti zambeste un personaj dragut de pe vreun ambalaj - Biscuiti dulci Koala no Machi
 Do you, USB-fan, take it, to hold and to plug, to copy and paste?
Pusculita cu LED display; cu cat economisiti mai mult, cu atat  displayul devine mai "bogat"
"Sandvis" japonez - la interior are o umplutura delicioasa de peste si condimente; ambalaj foarte convenabil
 Cum pot japonezii sa bea asa mult ceai? - la ei e portabil ^_^ 
In imagine - ceai de iasomie, ambalaj de primavara
 Ceai verde - diferite tipuri de ambalaje sezonale (ultimul fiind clar pentru toamna, cand ploua cu momiji, frunzele de artar)
Joc pentru copii ce imita jobul unui...controlor de bilete in tren! Include un perforator si stiluri diferite de bilete, de la tren obisnuit pana la shinkansen 
Courtesy of PingMag (thanks!) 
Note: later edited 

Curiozitatea oamenilor si felul in care inteleg sa se deconecteze, redevenind copii, este, poate, unul din lucrurile de care imi este cel mai dor din perioada in Japonia. 

miercuri, 28 aprilie 2010

Verdele jad al ceaiului (I) – Razbunarea automatelor tradate


Mi-era sete incontinuu de cand ajunsesem in Japonia. Obisnuita cu apa minerala romaneasca, cea mai buna din cate am baut vreodata, nu reuseam sa-mi astampar setea cu apa plata ce monopolizeaza piata in Japonia. In cautarea morilor de vant am pornit de multe ori prin supermarketurile intesate de necunoscutul in forma de eticheta si am gasit dupa putin timp un mic rai cu bule, California mineral water. California nightmare! Am aruncat raiul inselator la gunoi si am inceput sa ma gandesc la beneficiile apei plate in speranta ca exista un Dumnezeu si un efect placebo pe lume.
 
Pamantul asfaltat japonez se pare ca rodeste ca niciun altul. Automate de bauturi apar in rasaduri de unde nu te astepti, intotdeauna viu colorate si delimitate pe bauturi reci si bauturi calde. Conform unor statistici, exista un automat de bauturi la fiecare 23 de persoane…Cu exceptia Pepsi si Cola, pe care consider ca le-am injectat in vene cat sa-mi ajunga toata viata in perioada post-revolutie si ante-sucuri de la TEC, celelalte nu-mi spuneau nimic. Gandindu-ma la gustul de iaurt cu &%@@ (unde &%@@ inseamna orice aroma, de la piersica pana la aloe) si mult zahar al bauturii Calpis mai ca as fi preferat sa ramana asa lucrurile…Dar nu. Cum luasem curiozitatea in brate si refuzam sa-i mai dau drumul, am purces imprudenta la un mic joc de ruleta ruseasca cu bauturile din automate. Indata ce am inceput sa silabisesc japoneza am descoperit cu uimire in automat berea pentru copii, Kidsbeer. N-are alcool, desigur, la origine era pur si simplu un suc oarecare, dar cu denumirea aceasta vanzarile i-au crescut considerabil. 
 
Apoi m-au amuzat denumirile marcilor de cafea: Deeppresso (Cafeaua Depresiva?!), GOD Coffee (deci vinul nu e licoarea zeilor, ci…cafeaua, din cate se vede), Black Boss (sa mai zica cineva ca japonezii sunt rasisti, mai ales ca exista varianta Boss Silky Black!).  Printre asa-zisele “sports drinks”, sub nume de cod apa-cu-tone-de-zahar, se numara si Pocari SWEAT…Trebuie sa recunoastem maretia unui nume care include cuvantul “transpiratie” pentru o bautura sportiva…
 
 
Dupa ce am eliminat bauturile cu nume deloc generatoare de dorinte de hidratare am trecut la degustare constatand ca toate aromele cunoscute de om pot fi regasite in bauturile carbogazoase din Japonia. Cel putin jumatate din ele au ceva de a face cu pepenele galben (melon), insa numai  Bubble Man are “Bubble Rocket Taste”, “Lightning Soda” si “The South Pole Soda”. Daca va intrebati ce gust are o racheta, va spun eu: aplecator de dulce! Traznetul si Polul Sud mi-au scapat, din pacate, desi numai uitandu-ma la denumire am senzatia ca-mi pierd doi dinti din fata.
 
Cum perspectivele nu pareau mai bune cu bauturile “sanatoase” cu salata verde si lamaie plus bule carbogazoase sau otet negru amestecat cu orice ar da semne ca-l face ingerabil, am tradat casnicele automate de bauturi prin aventuri trecatoare cu suratele mai excentrice, automatele de cravate, baterii, oua, legume proaspete, sneakersi, umbrele sau flori.

 
 
 
 
Se stie insa ca roata se intoarce si nelegiuitul plateste. Pedeapsa mea s-a cerut executata intr-o zi inabusitoare de iulie, in timp ce ma plimbam incantata pe ingustele strazi ale Kyoto-ului pentru prima data, cuprinsa de admiratie pentru frumoasele care alegorice care treceau prin fata publicului in cadrul celui mai mare festival din Japonia, Gion Matsuri.
(…) 


Va continua si va ajunge la un dar de blog ^^

marți, 9 martie 2010

Gafele japoneze ale lui Misaki

 Comics Credit @ Gaijin Jump
Seara, la ceas de taina, din jurul micilor mese rotunde de pub englezesc razbat voci soptite, iar pe podeaua de lemn se alungesc siluetele umbrelor. Capetele atat de non-japoneze in revarsarea coafurilor blonde, brune sau roscate se apleaca inainte ca sa auda mai bine povestirile, mereu aceleasi, mereu sorbite cu nesat ca un folclor ad-hoc creat, o bruma de cultura comuna gaijin-ilor, strainii din Japonia. Ca la un semn, toti incep sa rada, un Roman si un NeoZeelandez isi arunca priviri complice, iar Scotianul bate prieteneste spatele Fijianului de alaturi. In mijlocul civilizatiei nipone, diferita ani-lumina fata de ceea ce cunosc cu totii, formeaza o insula, sunt poporul Foreigner.

Misaki lua aminte la conationalii sai Foreigners si citea mult mult despre obiceiurile japoneze de teama sa nu jigneasca pe cineva prosteste. De aceea, desi abia ce devenise cetatean Foreigner, ii putea insoti adesea pe cei mai experimentati in traiul japonez fara ca acestia sa trebuiasca a-si tine ochiul deja oblicit pe toate cate le facea Misaki. 

Intr-o buna zi, in trenul catre Osaka, Misaki da nas in nas cu un Foreigner necunoscut, o domnisoara Americanca, dupa vorba, dupa port. Aceasta a fost ocazia in care Misaki a putut asista live la intamplarea uneia dintre intamplarile care stau la baza culturii Foreigner.

Domnisoara in cauza, foarte amabila si volubila, il privea cu dulceata aproape materna pe tancul japonez adorabil ce sedea cuminte in bratele mamei sale, alaturi, pe bancheta din tren. Zahar, zahar! In ochii ei lucea Sclipirea, urma sa-i spuna mamei zambitoare cat de aplecator-de-dragut este micutul. Acest "aplecator-de-dragut", Kawaii, dragutosenia ce se cere manifestata in orice, de la aspectul fetelor pana la decoratiunile gurilor de canal, pornise focos de la corzile vocale ale Americancei. Mama ii zambeste si mai tare si se pregateste sa-i multumeasca printr-un "arigato" sau o inclinare a capului, insa zambetul i se schimonoseste, colturile gurii cad deprimate si mainile isi impietresc imbratisarea copilului in momentul in care Americanca adauga incantata un "so", pesemne dorind a spune "foarte aplecator-de-dragut", sooooo cute.

Vedeti dumneavoastra, kawaii-so, este un japonezo-englezism foarte nefericit, un mariaj ce sfarseste inevitabil in divort, cu paruieli si partaje noroioase. Kawaii-so inseamna "bietul de el, (insert o insulta gen "ce uratel e!")"...Ceea ce demonstreaza ca mix-and-match nu e intotdeauna cea mai buna idee.
 
Comics Credit @ Gaijin Jump
Mama s-a ridicat ofensata si a parasit vagonul la prima statie in timp ce domnisoara, observand-o pe Misaki, nu se stie cum, Misaki ar fi putut jura ca era de neobservat asa chircita dupa un nene care facea sumo in mod evident, a venit si s-a prezentat spunand despre ea ca e "Amy-san". Se respecta asa cum ar trebui sa ne respectam cu totii pe noi insine, sa ne adresam noua ne- n- cu "domnul" sau "doamna".

Salut, incantata de cunostinta, eu sunt domnisoara Misaki!  

luni, 1 februarie 2010

Proud to Be Fraier Tea Party

In urma comentariilor la manifestul unui fraier si a altor incurajari de pe Twitter si din viata de zi cu zi offline, ma gandeam sa ne intalnim noi, "fraierimea", la un ceai, cand se mai incalzeste nitel vremea. 

Sunt invitati toti oamenii care nu cred ca onestitatea e un dinozaur si inca unul vegetarian si pipernicit, iar lanturile de aur cat ancora si adresarea cu "mestere" sau "fetita" ar ajuta cumva la imaginea publica sau...care vor sa vina sa vada ce pot face niste "fraieri" ^_^ 

Putem sa ne impartasim povesti de fraiereala, sa punem la cale un boicot (pasnic!) al locurilor unde isi fac veacul adversarii auto-denumiti "smecheri" (deci oriunde...) si sa proclamam Republica Civilizata a Oamenilor unde smecher vs. fraier nu va mai exista. In functie de reactii, va tin la curent cu planurile de intalnire. Sincer...VA MULTUMESC!

PS. Acesta nu este o manifestare segregationala. Dragi smecheri, nu vrem sa facem discriminari, vrem sa va asimilam! (muahahahaha) Release your inner Fraier!

miercuri, 27 ianuarie 2010

Japan TV - Liniste! Liniste in biblioteca!

Din categoria "prostesc de creativ" vine acest episod al unui show celebru japonez. Participantii joaca un joc al pedepselor intr-o biblioteca. Nu ai voie sa razi sau sa te exprimi vocaliceste mai abitir, in biblioteca trebuie sa fie liniste. Ca si in episodul cu gafele de engleza, cu cat te abtii mai tare si cu cat este mai vajnic interzis, cu atat rasul devine mai inflamabil, o scanteie si explodeaza. Si cum sa nu razi cand victima torturilor se dovedeste des a fi Ernesto Hoos, ditamai starul K-1 sau cand Tanaka-san trebuie sa suporte muscatura unui om batran (cu sau fara proteza?!) pe gat...

marți, 19 ianuarie 2010

Grupa de sange sau zodiacul japonez

Justify. Acelasi design in toate slide-urile. Nu, textul asta nu are fontul potrivit. Aici se schimba tonul. Numerotare. Ordine, ordine!!! Se poate lesne intelege ca eram in plin proces de creatie...a unei prezentari pentru un curs fascinant intitulat "International Investment Law". Ca un bun team-player, trasatura unica ce nu se iteste previzibil din orice CV, mai aveam putin si zmulgeam mouse-ul ezitant din mana lui Miki-chan, ii rescriam partea lui Chie-chan si salvam triumfatoare prezentarea noastra tripartita, rodul cooperarii armonioase romano-japoneze.

Aceasta reverie zen a fost intrerupta de Chie-chan: Misaki-chan, ai cumva grupa de sange A? Huh? Habar n-aveam ce grupa de sange am, n-am facut nicio transfuzie si nu cunosc cum arata un spital la interior, i-am spus. Pareau a se fi oprit din ascultare la "habar n-am ce grupa de sange am" si roteau in gand fraza ca si cum ar fi incercat sa decida daca era plauzibila sau nu. Pana la urma au ajuns la aceeasi concluzie la care ajungea toata lumea in Japonia: e straina, deci orice este plauzibil.

Multi japonezi, in special tinerele preocupate de relatii si potriviri cred ca se poate determina personalitatea cuiva in functie de grupa sa de sange. Desi comunitatea stiintifica infirma aceasta teorie introdusa in constiinta colectiva a japonezilor in 1926 printr-un raport aruncat ca o sageata la tinta sa rasista de Rin Hirano si Tomita Yashima, teoria a fost preluata succesiv de alti autori de carti absolut non-medicale si de media pentru amuzament, sfarsind astfel prin a interesa patura aceea foarte rationala si rezistenta la trenduri a populatiei, adolescentii.
In mod evident, Chie-chan ma etichetase "om de tipul A" despre care se crede ca este perfectionist, aparent foarte calm, politicos si foarte responsabil, prefera one-man jobs fata de proiecte in paruiala cooperare. Indreptand un deget catre nasul propriu, gest prin care japonezii se refera la ei insisi asa cum noi aratam catre piept cand dorim sa ne auto-individualizam, Chie-chan mi s-a confesat multumita ca ea este un O type, considerata cea mai buna grupa de sange in Japonia...O-urile sunt foarte sociabili, probabil au nasul rosu in permanenta de la atata sake si primesc sute de mesaje cat sunt in tren; intotdeauna spun ce le dicteaza piticii de pe creier, trebuie sa fie o usurare intr-o Japonie care se fereste sa-si spuna parerea de teama de a nu jigni; sunt relativ independenti, alta usurare; sunt foarte increzatori in sine, ceea ce sclipeste in ochii celorlalti japonezi in mod obisnuit timizi si nesiguri.

Am mai fost informata ca AB-urile sunt cele mai rele, sa am grija. Un AB este imprevizibil, the horror!  Si le place sa incalce regulile si sa ignore autoritatea, ce poate fi mai rau?! Ca dovada suprema a semnului de "Atentie! Caine rau!" ce li se cere atasat, personajele anime negative poseda aceasta grupa de sange.

Un CV japonez va contine de cele mai multe ori grupa de sange a candidatului intrucat unele companii tin cont de aceasta la angajare sau la formarea echipelor de lucru. Petitoarele online si offline analizeaza bine compatibilitatea intre viitorii soti in functie de grupe de sange. Chiar si unele gradinite impart copiii in functie de grupele de sange pentru o mai buna intelegere intre acestia. Toate acestea fiindca Asia este mai eterogena fata de Europa si America din punct de vedere sangeriu. In Japonia, 40% sunt type A, 30% type O, 20% type B si 10% type AB. Daca noi ne diferentiem usor prin trasaturi fizice, ei se diferentiaza prin grupe de sange.

You are what you bleed. Si ca sa afli cine esti trebuie numai sa faci un pas inainte...si sa bagi in automatul de analize de sange o moneda. Apoi poate vrei sa cumperi un prezervativ special conceput pentru grupa ta de sange.
The Geek Manual (photo credit)
Singura problema ramane ca Sailor Moon are grupa O. Conform dietei grupelor sangvine, grupa O este vanatoarea-mare-consumatoare-de-carne-rosie. Sailor Moon, sper ca sceptrul celor 7 cristale e doi-in-unul: purifica si arunca sageti.

joi, 14 ianuarie 2010

Fukubukuro - La shopping cu un troller


Ianuarie este o luna marcata cu inimioare din carioca rosie in calendarul impatimitilor de shopping. In vitrinele magazinelor cresc peste noapte, ca vrejul de fasole al lui Jack, placute albe cu semne negre, niste procentaje ce bucura tare ochiul cumparatorului. Mall-urile se aglomereaza, fetele sunt entuziasmate cu voci ridicate si sunet de tocuri grabite de la un magazin la altul, vanzatoarele si-ar dori probabil sa se poata multiplica pentru a aranja vesnic muntele de haine probate sau ravasite prin magazin. Asta sau...sa aiba un concediu in perioada reducerilor. Dar e mai probabila prima varianta.

In asemenea perioada nefasta portofelului ma aflam la Tokyo. Intr-o dimineata insorita, dar friguroasa ma plimbam alene prin Harajuku spre Omotesando cu gandul sa-mi sfarsesc pelerinajul in Shibuya unde voiam sa vad cum arata noaptea cea mai aglomerata trecere de pietoni din lume. Acel "alene" s-a perturbat serios sesizabil din momentul in care am auzit un zgomot de roti pe asfalt amplificat de mii de voci pitigaiate. Sa ma uit in urma oare? Daca ma transform in stana de piatra? Inutil, de la o vreme curiozitatea era detasata de mine si avea o viata proprie; ea imi ordona mie, nu invers. Asa ca am indraznit a arunca o privire peste umar. Uimire si cutremur: o mare de fete japoneze inarmate cu trollere colorate si kawaii (dragute, aplecator-de-dulci) marsa in ritm razboinic imperial.

Sa-mi sfarsesc viata calcata in picioare de asemenea armata? Run, Forest, run! Mi-am facut rapid socoteala de acasa ca le voi pierde la urmatoarea intersectie, dau coltul, dar raman in viata. Stiti tabloul lui Edvard Munch, the Scream?  Probabil ca nu ma flata prea mult acea ipostaza...Dupa colt m-am gasit incoltita intre fetele din spate si coada imensa de oameni din fata. Partial acoperit de viitorii cumparatori se itea un H&M temator. Si intrarea la Takeshita-dori... imi alesesem intr-adevar cel mai bun moment ca sa o cotesc pe strada de shopping prin excelenta pentru adolescentii japonezi...

Cateva ore mai tarziu ies cu o coafura sauvage din H&M si 2 plasute in mana. Eram mai obosita decat atunci cand voiam sa o impresionez pe bunica si sapam toata gradina cu flori. Cu rasuflarea taiata si picioarele ondulate ma las dusa de multime, I'm one of you, spare my life, little Japanese shopping soldiers! Ma trezesc intr-un spatiu mai larg unde mii de fete scotoceau prin niste pungi uriase. Aratau ca si cum ar fi venit la talcioc sa vanda haine expuse pe un pled care acoperea pamantul, numai ca erau foarte fashionable. Behold, the great fukubukuro! Lana de aur, draga Iason!

Fukubukuro sau "punga norocoasa" este un obicei care dateaza inca de la sfarsitul erei Meiji. In anul nou trebuie sa pasesti eliberat de ceea ce este vechi (inclusiv datoriile), de aceea comerciantii se grabesc sa puna ce mai aveau pe rafturi in pungile acestea pe care le vor vinde la jumatate din pretul tuturor obiectelor din plasa insumate. Sigur, ar mai fi si ratiuni comerciale, marfa nevanduta isi face rapid decolarea din magazin. Dar sunt sigura ca ideea de clean start, neprihanirea in Noul An este la baza actiunii comerciantilor.

Asa cum surprizele pot fi cu zambete pe jumatate de fata sau cu zambete politicoase, tot asa in punga se pot gasi obiecte ce depasesc cu mult pretul platit sau obiecte pe care am vrea sa le dam cuiva...raftului din spate al dulapului, de obicei. Cumparatorii se asaza din zorii cei mai zori ai zilei la coada la magazinul preferat, de unde cumpara de obicei. Creste sansa de a avea o surpriza din prima categorie de mai sus. Conform marturiilor, unii japonezi, care au pasit in Noul An foarte puri si foarte norocosi au gasit in pungi genti scumpe, bilete catre destinatii de vis, haine de blana?!!, vouchere cu sume mari pentru cumparaturi la magazine de electronice...

Kyaaaa, asteptati-ma si pe mine!!! Si data viitoare sa ma trezeasca si pe mine cineva la 5 dimineata ca sa stau la coada pentru fukubukuro! Inainte, noii mei prieteni!


vineri, 8 ianuarie 2010

Japan TV (1)

Cine e Daniela Crudu? Dar blonda lui Botezatu? Honorius? Abia picasem din cerul asiatic si probabil ca aveam privirea incetosata cand auzeam despre oamenii astia. Pierdusem contactul cu media romaneasca si, dupa ce am facut o cercetare sumara, mi-am dat seama ca nu aveam ce sa regret. Consecinta este ca nici azi nu am televizor si nici nu vreau sa-mi cumpar.

Micuta cutiuta neagra acaparatoare a lipsit si din camera mea din Japonia. N-as fi avut timp de el, tot ce voiam sa vad se afla in afara acelor pereti. Mai tarziu mi-am dat seama insa ca emisiunile japoneze sunt...unice in lume. Unice printr-o nebunie creativa care iti amorteste creierul initial pentru ca apoi sa desclesteze falcile intr-un ras pe care nu-l recunosti ca fiind propriu. In functie de cultura, alte simptome ca cineva vizioneaza o emisiune japoneza sunt: cruci peste cruci, popcorn varsat langa canapeaua care a luat forma corpului corpolent zguduit de un Holy Shit sanatos, bucatica de branza fina cu mucegai si fructele inghitite cu gogalt, nemiscarea piciorului saltaret si inmultirea pistruilor de pe tenul morcoviu si salopeta verde-spiridus-cu-oala-de-bani, etc.

Acesta serie va prezenta o fata a japonezilor necunoscuta multora, un spirit ludic sclipitor, dar absurd de aiuritor. Le multumesc celor de la Asociatia Japan Culture Shop pentru proiectul Japan Media datorita caruia am ajuns in sfarsit sa inteleg unde se duce rasul nebunesc in Japonia: in micuta cutiuta neagra.

Primul episod: lectia de engleza. Participantii nu trebuie sa rada caci pedeapsa este o lovitura serioasa si dureroasa la fund. Dar mai dureroasa decat lovitura este lectia de engleza pentru care sa nu credeti ca au ales un japonez in mod special fugaret de aceasta limba straina. E doar *un pic* sub average.

Concluziile mele:
1. la naiba, eu stiu sa zic 100 in japoneza.
2. participantii astia au una dintre cele mai usoare pedepse/probe din entertainment-ul japonez (veti vedea de ce spun asta in episoadele viitoare).

Voi ce concluzii ati tras cu penseta de aici?