Gala Filmului Japonez 2: Tamamoe si Kamui no Ken

Vineri

Filmul ce va rula la Cinemateca Romana din strada Eforiei vineri, de la 18.30, Tamamoe sau Trezirea, are ca premisa o situatie mai comuna decat sosul de soia si bobul de orez in Japonia: aventurile extraconjugale ale unui sot. Am mai vorbit si inainte despre rolul femeii japoneze ca mama si sotie in dauna carierei. Unele femei japoneze se contopesc total cu indatoririle fata de sot si fata de copii. Altruismul care se asteapta de la ele de multe ori le conduce spre uitarea completa de sine ca un cap ce nu stie ca al sau corp zace fara viata la 2 metri.

Toshiko, protagonista acestui film, ramane vaduva. Ea si sotul ei formau un cuplu tipic japonez, el - salaryman, o viata invesmantat in costum negru, camasa alba si cravata neagra, mai mult absent decat prezent in viata familiei sale, semn ca e un sot diligent..., ea - housewife, o mama ce si-a crescut copiii cu o dedicatie totala, fara vreo aspiratie personala sau vreun gand catre ea insasi, o sotie ce si-a ingrijit sotul si casa lor exact asa cum scrie la cartea plina de kanji a japonezilor. Dupa moartea sotului insa, Toshiko afla ca acesta, in mod deloc surprinzator pentru societatea japoneza, insa socant pentru sotia increzatoare, avea o relatie extraconjugala de mult timp, ducand o viata dubla.

Adevarurile neplacute actioneaza cateodata ca niste propulsoare. Dupa zeci de ani in care s-a identificat cu sotul si copiii sai, Toshiko incearca sa invete din nou cine este ea si ce vrea sa faca mai departe cu noua sa libertate.

Sambata

Animatiile (anime) sunt un element care nu putea sa lipseasca din repertoriu. In timp ce in Europa inca sunt vazute ca filme destinate copiilor, iar nu adultilor seriosi (asta inseamna un compliment in my book ^_^), in Japonia perceptia este complet diferita. Animatia este un mijloc foarte expresiv pentru a exprima o idee, este o metoda care ofera o libertate fantastica de creatie avand in vedere ca poate usor sa depaseasca sfera posibilitatilor fizice ale unui film obisnuit (decoruri, personaje etc) fara costuri la fel de insemnate pentru cascadorii sau efecte speciale. Am vazut anime-uri cu subiecte dramatice atat de realiste incat nici prin gand nu mi-a trecut sa le etichetez drept "desene animate".

Kamui no Ken sau Pumnalul lui Kamui NU este un anime dedicat copiilor. Contine scene violente, iar povestea este o drama ce nu capata un happy-ending. O mentiune speciala merita coloana sonora care contine fragmente de enka, corespondentul in Japonia al muzicii populare.

Jiro este un orfan ce va fi acuzat pe nedrept de uciderea familiei adoptive. El scapa de urmaritorii sai cu ajutorul oportun al unui necunoscut, Tekkai, care il initiaza in tainele Ninja. Tekkai il aduce pe asasin si il indeamna pe Jiro sa ii dea ultima lovitura. Dupa aceasta, Jiro pleaca in cautarea adevaratei sale familii. Drumul sau prin Japonia ultimilor ani ai shogunatului Tokugawa dezvaluie multe fatete interesante ale acelei lumi feudale, filmului nelipsindu-i o rasturnare tragica a situatiei si o infruntare finala cu scantei. Daca recunoasteti unele elemente din Kill Bill al lui Tarantino nu fiti surprinsi...

Gala filmului japonez

   Climber's High este povestea unui ziarist dintr-o redactie mica din Gunma, o prefectura a Japoniei, care se confrunta cu una dintre cele mai insemnate tragedii aeriene din 1985, prabusirea unui avion JAL (Japan Airlines). In haosul iscat, el trebuie sa gaseasca masura valorii meseriei sale, familiei si prieteniei, ierarhiei corporatiste etc. Cultura de munca a Japoniei este un aspect deosebit, complet diferit fara de ceea ce cunoastem noi. Regulile dupa care se ghideaza un japonez in viata profesionala merita un interes aparte, desi filmul are alta tema, desigur.

La un moment dat, unul dintre personaje vorbeste despre mandria lor de profesionisti. Nu este singurul film in care este subliniata si nici nu se limiteaza la profesia de jurnalist. Anual se organizeaza in Tokyo festivalul vanzatorilor din supermarket unde acestia se intrec in a demonstra cat de eficient isi indeplinesc sarcinile de...inregistrare a cumparaturilor clientilor, asezarea in cos/punga, incasarea banilor si prezentarea restului cu respectul cuvenit si zambetul necesar...

Trailerul filmului :

 

Voi continua maine cu alte prezentari ale filmelor din cadrul Galei.

Japonia in colectia Adevarul

Vineri a aparut ghidul de calatorie National Geographic Traveler, colorat si plin de informatii despre Japonia. Cum era sa-l ratez? Contine informatii suficiente ca sa starneasca interesul pentru tara si cultura, cateva elemente de religie (buddhism, shintoism), despre modernism si despre geisha, gradini japoneze si obake (stafii - este cunoscut apetitul unor japonezi pentru horror si paranormal), ascensiunea pe Fuji-san si diverse rute de plimbare. 

Am apreciat faptul ca, desi Tokyo si zonele imediat invecinate ocupa un spatiu important in ghid, regasim prezentate succint si zone a caror faima ramane oarecum intre granitele Japoniei. In principiu, in astfel de zone natura este coplesitor de frumoasa, iar traiul de zi cu zi are un parfum de demult care aduce nostalgii. Este ceea ce am numi culoare locala, senzatia de autenticitate, de traire ce nu este perceputa de turist, de obicei. Totusi nu este atat de usor sa te descurci pana la si in asemenea locuri fara japoneza. Necesita ceva mai mult efort sa ajungi la ele, insa merita...absolut.

As mai fi adaugat la ghid un extra despre ryokan, un soi de han japonez, foarte diferit ca experienta de un hotel. Este un mod superb de a gusta un pic din traditia pastrata cu atata grija de japonezi. Camerele sunt acoperite cu tatami in general, se doarme pe un futon (sunt disponibile si paturi, in functie de politica ryokanului), sunt servite mancaruri traditionale in felurite boluri (damn! am zis cumva boluri mici din ceramica? fan-boluri mici de ceramica, fan boluri mici de ceramica...) incercandu-se, pe cat posibil, sa fie preparate cu produse locale aflate in sezon. 

De asemenea, zona Kansai (Osaka, Kyoto, Nara, Kobe) are o savoare deosebita. Oamenii din Osaka sunt mai deschis, mai vorbareti si mult mai mancaciosi. Osaka este un oras al industriei, e drept, dar si unul al standurilor stradale cu mancare foarte buna, al veseliei mai putin rafinate si incorsetate. Desi apropiate ca distanta, Kyoto si Osaka sunt atat de diferite incat oamenii din Osaka afirma razand cateodata ca nu inteleg ce vor oamenii din Kyoto sa spuna (din cauza limbajului mai rafinat, adica foarte intortocheat, cu intelesuri ascunse). Iar Kobe este un oras asa cum ar trebui sa fie toate orasele mai mici: luminos, la piciorul unui munte si la tivul fustei marii, linistit, bine aprovizionat cu de toate si in ton cu moda, insa nu atat de avangardist ca Tokyo. 

Concluzia este ca ghidul din colectia Adevarul este o lectura placuta si foarte utila, dar poate fi oricand completata in functie de interesele celui care vrea sa devina calator in Japonia.

PS. Ce parere aveti de noul layout al blogului? HTML-ul imi e prieten sau dusman? ^^ 

Japan TV - Liniste! Liniste in biblioteca!

Din categoria "prostesc de creativ" vine acest episod al unui show celebru japonez. Participantii joaca un joc al pedepselor intr-o biblioteca. Nu ai voie sa razi sau sa te exprimi vocaliceste mai abitir, in biblioteca trebuie sa fie liniste. Ca si in episodul cu gafele de engleza, cu cat te abtii mai tare si cu cat este mai vajnic interzis, cu atat rasul devine mai inflamabil, o scanteie si explodeaza. Si cum sa nu razi cand victima torturilor se dovedeste des a fi Ernesto Hoos, ditamai starul K-1 sau cand Tanaka-san trebuie sa suporte muscatura unui om batran (cu sau fara proteza?!) pe gat...

Grupa de sange sau zodiacul japonez

Physorg.com (photo credit)

Justify. Acelasi design in toate slide-urile. Nu, textul asta nu are fontul potrivit. Aici se schimba tonul. Numerotare. Ordine, ordine!!! Se poate lesne intelege ca eram in plin proces de creatie...a unei prezentari pentru un curs fascinant intitulat "International Investment Law". Ca un bun team-player, trasatura unica ce nu se iteste previzibil din orice CV, mai aveam putin si zmulgeam mouse-ul ezitant din mana lui Miki-chan, ii rescriam partea lui Chie-chan si salvam triumfatoare prezentarea noastra tripartita, rodul cooperarii armonioase romano-japoneze.

Aceasta reverie zen a fost intrerupta de Chie-chan: Misaki-chan, ai cumva grupa de sange A? Huh? Habar n-aveam ce grupa de sange am, n-am facut nicio transfuzie si nu cunosc cum arata un spital la interior, i-am spus. Pareau a se fi oprit din ascultare la "habar n-am ce grupa de sange am" si roteau in gand fraza ca si cum ar fi incercat sa decida daca era plauzibila sau nu. Pana la urma au ajuns la aceeasi concluzie la care ajungea toata lumea in Japonia: e straina, deci orice este plauzibil.

Multi japonezi, in special tinerele preocupate de relatii si potriviri cred ca se poate determina personalitatea cuiva in functie de grupa sa de sange. Desi comunitatea stiintifica infirma aceasta teorie introdusa in constiinta colectiva a japonezilor in 1926 printr-un raport aruncat ca o sageata la tinta sa rasista de Rin Hirano si Tomita Yashima, teoria a fost preluata succesiv de alti autori de carti absolut non-medicale si de media pentru amuzament, sfarsind astfel prin a interesa patura aceea foarte rationala si rezistenta la trenduri a populatiei, adolescentii.

Tokyo Kawaii (@photo credit)

In mod evident, Chie-chan ma etichetase "om de tipul A" despre care se crede ca este perfectionist, aparent foarte calm, politicos si foarte responsabil, prefera one-man jobs fata de proiecte in paruiala cooperare. Indreptand un deget catre nasul propriu, gest prin care japonezii se refera la ei insisi asa cum noi aratam catre piept cand dorim sa ne auto-individualizam, Chie-chan mi s-a confesat multumita ca ea este un O type, considerata cea mai buna grupa de sange in Japonia...O-urile sunt foarte sociabili, probabil au nasul rosu in permanenta de la atata sake si primesc sute de mesaje cat sunt in tren; intotdeauna spun ce le dicteaza piticii de pe creier, trebuie sa fie o usurare intr-o Japonie care se fereste sa-si spuna parerea de teama de a nu jigni; sunt relativ independenti, alta usurare; sunt foarte increzatori in sine, ceea ce sclipeste in ochii celorlalti japonezi in mod obisnuit timizi si nesiguri.

Am mai fost informata ca AB-urile sunt cele mai rele, sa am grija. Un AB este imprevizibil, the horror!  Si le place sa incalce regulile si sa ignore autoritatea, ce poate fi mai rau?! Ca dovada suprema a semnului de "Atentie! Caine rau!" ce li se cere atasat, personajele anime negative poseda aceasta grupa de sange.

Un CV japonez va contine de cele mai multe ori grupa de sange a candidatului intrucat unele companii tin cont de aceasta la angajare sau la formarea echipelor de lucru. Petitoarele online si offline analizeaza bine compatibilitatea intre viitorii soti in functie de grupe de sange. Chiar si unele gradinite impart copiii in functie de grupele de sange pentru o mai buna intelegere intre acestia. Toate acestea fiindca Asia este mai eterogena fata de Europa si America din punct de vedere sangeriu. In Japonia, 40% sunt type A, 30% type O, 20% type B si 10% type AB. Daca noi ne diferentiem usor prin trasaturi fizice, ei se diferentiaza prin grupe de sange.

You are what you bleed. Si ca sa afli cine esti trebuie numai sa faci un pas inainte...si sa bagi in automatul de analize de sange o moneda. Apoi poate vrei sa cumperi un prezervativ special conceput pentru grupa ta de sange.

The Geek Manual (photo credit)

Singura problema ramane ca Sailor Moon are grupa O. Conform dietei grupelor sangvine, grupa O este vanatoarea-mare-consumatoare-de-carne-rosie. Sailor Moon, sper ca sceptrul celor 7 cristale e doi-in-unul: purifica si arunca sageti.

Japan TV (2) - Cum sa NU intarzii la serviciu dimineata

 

Japan TV (1)

Cine e Daniela Crudu? Dar blonda lui Botezatu? Honorius? Abia picasem din cerul asiatic si probabil ca aveam privirea incetosata cand auzeam despre oamenii astia. Pierdusem contactul cu media romaneasca si, dupa ce am facut o cercetare sumara, mi-am dat seama ca nu aveam ce sa regret. Consecinta este ca nici azi nu am televizor si nici nu vreau sa-mi cumpar.

Micuta cutiuta neagra acaparatoare a lipsit si din camera mea din Japonia. N-as fi avut timp de el, tot ce voiam sa vad se afla in afara acelor pereti. Mai tarziu mi-am dat seama insa ca emisiunile japoneze sunt...unice in lume. Unice printr-o nebunie creativa care iti amorteste creierul initial pentru ca apoi sa desclesteze falcile intr-un ras pe care nu-l recunosti ca fiind propriu. In functie de cultura, alte simptome ca cineva vizioneaza o emisiune japoneza sunt: cruci peste cruci, popcorn varsat langa canapeaua care a luat forma corpului corpolent zguduit de un Holy Shit sanatos, bucatica de branza fina cu mucegai si fructele inghitite cu gogalt, nemiscarea piciorului saltaret si inmultirea pistruilor de pe tenul morcoviu si salopeta verde-spiridus-cu-oala-de-bani, etc.

Acesta serie va prezenta o fata a japonezilor necunoscuta multora, un spirit ludic sclipitor, dar absurd de aiuritor. Le multumesc celor de la Asociatia Japan Culture Shop pentru proiectul Japan Media datorita caruia am ajuns in sfarsit sa inteleg unde se duce rasul nebunesc in Japonia: in micuta cutiuta neagra.

Primul episod: lectia de engleza. Participantii nu trebuie sa rada caci pedeapsa este o lovitura serioasa si dureroasa la fund. Dar mai dureroasa decat lovitura este lectia de engleza pentru care sa nu credeti ca au ales un japonez in mod special fugaret de aceasta limba straina. E doar *un pic* sub average.

Concluziile mele:

1. la naiba, eu stiu sa zic 100 in japoneza.

2. participantii astia au una dintre cele mai usoare pedepse/probe din entertainment-ul japonez (veti vedea de ce spun asta in episoadele viitoare).

Voi ce concluzii ati tras cu penseta de aici?