Tokyo - un tur virtual (3)

Mitul Zilei de Maine in statia Shibuya

(Photo Credit @ naoyafujii on Flickr, thank you!)

Shibuya mi s-a parut pentru un moment centrul Universului. Statia de tren explodeaza in culori vii, care te impresoara dinspre peretele acoperit de Mitul Zilei de Maine. Pictura celebrului Taro Okamoto reprezinta bombardamentele de la Hiroshima si Nagasaki, reamintite astfel celor peste 2,5 milioane de persoane care tranziteaza in fiecare zi statia Shibuya. Insa nu tragedia si trecutul umplu atmosfera aici, ci intensitatea prezentului. Pana la urma... maine poate deveni un mit dintr-o clipa in alta a zilei de azi.

In statia Shibuya, pe una din multele linii: Yamanote Line

(Photo Credit @ Kona Photos on Flickr, thank you!)

Statiile de tren in Japonia sunt de multe ori labirinturi navigabile numai cu ajutorul unui radar special pe care numai japonezii par a-l avea. Sa gresesti iesirea din statie e ca si cum ai gresi poarta catre o lume intergalactica.

O extensie a statiei

(Photo Credit @ yushimo_02 on Flickr, thank you!)

Una dintre cele mai cunoscute exit gates este cea pazita de statuia lui Hachiko. "Hachi" inseamna 8 in japoneza, iar "ko" este "copil", astfel incat Hachiko este copilul perfectiunii sau al infinitului. Povestea cainelui Hachiko este reprezentativa pentru sensibilitatea japoneza. Hachiko si-a condus stapanul mult-iubit intr-o zi pana la statia Shibuya, insa acesta nu s-a mai intors niciodata.  Cainele l-a asteptat in fiecare zi, fie ploaie, frig, zapada sau soare arzator...pana la moartea sa. De atunci il asteapta in forma pietrificata. La infinit, dupa cum ii este numele.

Hachi

(Photo Credit @ kidperez on Flickr, thank you!)

In spatele lui Hachiko insa, viata se desfasoara in ritm alert. Pietonii sunt regi pe asfaltul dungat al intersectiei din Shibuya, una dintre cele mai aglomerate din lume. Se poate traversa in orice directie, chiar si in diagonala. Tumultul si multimea sunt extrem de interesante de privit deoarece aici iau nastere ultimele trenduri in materie de moda japoneza. Iar moda japoneza este una plina de inovatii, mai mult sau mai putin purtabile.

Trecerea de pietoni din Shibuya

(Photo Credit @ Stuck in Customs on Flikr, thank you!)

De departe vegheaza turnul 109, un gigant care adaposteste mii de magazine cu cele mai noi obiecte vestimentare si nu numai. De aici a pornit moda KOGAL, un trend caracterizat prin machiaj puternic cu tenta bronzata, par blond ca mierea, platforme, pantaloni/fusta cat mai scurti/scurta. Kogals imita fidel imaginea unei tinere din California, cheltuiesc venituri cat nu castiga, de fapt, si, in general, pun motorul consumerist in miscare prin apetitul lor pentru accesorii de designer.

Photo Credit @ tokyofashion on Flickr, thank you

Kogals

Kogals

(Photo Credit @ Jon Siegel on Flickr, thank you!)

Fetele de mai sus se indreapta mai degraba spre alt stil clar definit in moda japoneza: Hime Gyaru (Hime inseamna printesa)

(Photo Credit @ tokyofashion on Flickr, thank you!)

Gigantul centru de shopping Shibuya 109

(Photo Credit @ tokyofashion on Flickr, thank you!)

Acolo unde e shopping intens sunt si restaurante numeroase, de la cele cu preturi mai mult decat decente pana la restaurante cu stele Michelin. Mergeti acolo unde vedeti multi clienti japonezi, acesta este un semn bun privind calitatea mancarurilor deoarece japonezii, spre deosebire de alte natii, nu merg sa manance undeva, oricat de ieftine meniurile si mari portiile, daca mancarea nu este la calitatea asteptata.

Tiramisu, in varianta japoneza

(Photo Credit @ Long Sleeper on Flickr, thank you!)

Asa arata un restaurant micut de Udon (taietei japonezi intr-o supa delicioasa)

(Photo Credit @ cjw333 on Flickr, thank you!)

Ca un comentariu suplimentar, fata de Europa, de exemplu, unde turistii au nevoie de recomandari pentru a lua o masa gustoasa si decenta ca pret si a evita vesnicele "capcane turistice", in Japonia puteti avea incredere ca nu veti intalni asemenea lipsa de respect. Nu-mi amintesc sa fi nimerit vreodata un local cu mancare proasta, la preturi nejustificat de mari. Asa ca ieftin nu inseamna prost in Japonia, ci simplu, ca la mama (japonezilor) acasa, iar scump inseamna rafinat, fusion sau traditional.

Harajuku se iveste in sanul districtului Shibuya ca o insula de noutate si non-conformism. Pe straduta sa centrala, Takeshita-dori, stau aliniate magazine ce afiseaza nonsalant iepuri albi de plus imbracati ca o domnisoara de pe la 1800 si ceva, manechine in sortulet cu dantele si umbrele de soare inflorate.

Intrarea in Takeshita-dori

(Photo Credit @ crispyteriyaki on Flickr, thank you!)

Iepurele din vitrina, Alice in Tara Minunilor este cat se poate de reala pe strazile din Japonia

(Photo Credit @ tokyofashion, thank you!)

In tara regulilor stricte, in care cei cativa centimetri in plus sau in minus la plecaciune fac diferenta de statut social, in fiecare duminica exista tineri care evadeaza constiincios, prin haine, machiaj si atitudine. Sub vesmintele lor complicate se afla cetateni cuminti, care in timpul saptamanii isi fac datoria fata de tara si Imparat, dupa cum le-o dicteaza cetatenia japoneza, una dintre cele mai greu de obtinut din lume. Gestul lor de rebeliune dureaza o zi pe saptamana si nu se extinde la acte care ar dauna cu adevarat societatii, gen vandalism sau acte criminale. Cu alte cuvinte, arata ciudat, dar sunt inofensivi.

O Gothic Lolita moderata

(Photo Credit @ drone207A on Flickr, thank you!)

Alta subcultura: Innocent Lolita

(Photo Credit @ tokyofashion on Flickr, thank you!)

Cosplay - o subcultura ce presupune imitarea stilului unei persoane cunoscute din anime/manga (ceea ce, avand in vedere ca ambele pot merge foarte departe de realitate, e dificil de realizat)/trupe rock/punk

Aici tinerii imita Dir en Grey, o formatie japoneza

(Photo Credit @ megadem on Flickr, thank you!)

Cosplay - numai ca habar nu am pe cine imita

(Photo Credit @zlight on Flickr, thank you!)

Subcultura Visual Kei

(Photo Credit @ saikofish)

Ummmmm....

(Photo Credit @ sleepyhead's on Flickr, thank you!)

Subcultura Maid - in Japonia exista asa-numite Maid Cafes unde fetele care servesc se imbraca in stilul unei serveuse/cameriste; este considerat un stil ce imbina latura sexy cu traditionala aplecare spre ospitalitate in cultura japoneza

(Photo Credit @ ThisParticularGreg on Flickr, thank you!)

Pentru straini e greu de inteles de ce exista acest fenomen. In fond, multor culturi le este necunoscuta o presiune asupra individului de a se conforma regulilor la intensitatea celei din Japonia. In cultura japoneza grupul primeaza intotdeauna asupra individului.

In apropierea acestui tumult, o oaza de liniste inconjoara templul shinto Meiji Jingu, construit in onoarea imparatului Meiji si a imparatesei Shoken. Gradina templului se intinde pe o suprafata de 700.000 de metri patrati si cuprinde 365 de specii diferite de copaci.

Catre templu

(Photo Credit @ georgeogoodman on Flickr, thank you!)

Nunta in stil traditional la Meiji Jingu

(Photo Credit @ jerome on Flickr, thank you!)

Din Harajuku se poate ajunge usor pe Omotesando, o artera de shopping foarte apreciata, unde puteti gasi ultimele noutati de la marile branduri. Nivelul la care se face shopping in Japonia nu se compara cu nimic, pare un iures nebun, rafturile sunt intesate de marfuri, se gaseste ceva pentru oricine, oricat de excentrice ar fi gusturile sale. Daca exista un client, atunci exista si un magazin pentru acea marfa.

Omotesando

(Photo Credit @ Mikimon on Flickr, thank you!)

Din vazduh suntem observati de gigantii Tokyo-ului, zgarie-norii din districtul Shinjuku. Va las in paza lor pana data viitoare, cand vom pasi in armonie la templele din Asakusa si muzeele din Ueno, ultima statie a turului virtual prin Tokyo.

Photo Credit @Sprengben on Flickr (thank you!)

Primavara-vara in revista japoneza Vivi

Vivi este una dintre cele mai cunoscute si cumparate reviste asiatice. Mi-a atras atentia intr-o zi senina de primavara in care traversam grabita un mini-mall aflat intre statia de tren si straduta care serpuia fermecatoare catre universitatea mea, aflata undeva la poalele unui munte. Din isteria de culori si kanji, caracteristica revistelor japoneze, fiecare dedicata unui curent de moda bine definit, dar si coafurilor, unghiilor pictate si kimonourilor, ViVi stransese cele mai multe perechi de ochi care o citeau cu nesat, stand in picioare langa standurile librariei, obicei foarte des intalnit oriunde exista ceva de citit in Japonia. Curiozitatea nu-mi dadea pace, desi reviste nu mai cumparasem din adolescenta considerand ca repeta aceleasi lucruri cu alte poze. 

Revistele japoneze sunt adevarate carti in format A4. ViVi imi ingreunase geanta considerabil si ma intrebam deja cate sfaturi de "cum sa-l pastrezi/cum afli ca te insala" sau "cum sa-ti duci de nas seful" avea sa le dea femeilor japoneze avand in vedere ca aparea lunar?!  Dar ViVi este o bomba concentrata de haine, accesorii, tutoriale de machiaj si coafura, este ca un manual ce se actualizeaza in fiecare luna astfel incat, chiar si incepator fiind, poti sa inveti tot ce trebuie sa stii ca sa arati ca scoasa din cutia de papusi, the Japanese way. Plus niste katakana pentru incepatori...mi-a luat mult timp pana sa inteleg ca ワンピス (wan-pisu) inseamna one-piece si se refera la orice rochita...

Asadar, trenduri in Japonia primavara aceasta (click pentru a mari):

Cancan Girl meets Cowboy Girl

French Allure

Pasteluri si dungute

Denim si Mickey Mouse

Pantofi si accesorii

Cum se dau sfaturile in ViVi

Tutoriale de machiaj

Genti

 

Libertatea florilor in par

In seara calda de mai in statia de tren se intersectau pentru cateva minute destinele a zeci de oameni. Peste capetele tuturor treceau zgomote pe care le mai aud aievea si azi: declicul usitelor de acces la peron declansate de cartele si abonamente propulsate in sistem, o voce calda feminina anuntandu-ne la intervale regulate ce fel de tren urmeaza sa opreasca in statie, unde merge si ca trebuie intotdeauna sa stam in spatele liniei cauciucate galbene. Prima mea seara in oras de cand ajunsesem in Japonia.

La bratul unui cavaler pe care greutatea unei armuri l-ar fi doborat iremediabil, fara sa luam in considerare dezastrul de nenumit provocat de un coif unei coafuri atat de suvitate si inalte, pasea absolut neafectat o tanara japoneza rumenita bine la solar, mai blonda decat orice blonda naturala, intr-o fusta atat de scurta incat tocurilor li se parea ca pulpele se pierd undeva in ceata. Imagini cu fluieraturi, vorbe porcoase, ba chiar si una cu vajnicul cavaler aparand fara prea mult succes onoarea domnitei ma facusera sa impietresc din lut si apa in acea statie animata. Neuronii s-au ambalat unii peste ceilalti pentru a initia manevre evazive de a o salva de la sigura pieire rusinoasa. 

Curand insa, mi-am dat seama ca japonezii mai degraba aruncau cate o privire furisa in directia mea, vesnic-demna-de-atentie-straina, decat in directia domnisoarei aflata in pericol de moarte, dupa mine. Domnisoara nu era relaxata fiindca era inconstienta, ci fiindca in Japonia hartuirea stradala de tipul celei din Romania nu isi arata capul hidos de langa orice santier de constructii sau pe orice strada. Esti liber sa porti tot ceea ce doresti, oricat de excentric. 

In lunile ce au urmat am invatat sa nu incerc sa-mi scuip ochii atunci cand vad ceva complet diferit de standard. Am fost de multe ori extrem de curioasa, socata, muta de uimire, am ras in sinea mea si am admirat, mi-am reconfirmat faptul ca Dumnezeu este un gradinar innascut daca are o gradina atat de mare si variata, dar am facut ceea ce faceau si ceilalti in jurul meu, mi-am vazut de treaba ca si cum totul ar fi fost natural, ca si cum as fi locuit intr-un muzeu de arta care ti se pare interesant tocmai pentru ca operele din el sunt atat de diferite. De altfel, eu insami eram diferita...

Incet-incet, in micul meu petec din gradina s-a nascut Libertatea. Fiecare zi era o sarbatoare a culorilor, a florilor in par si a rochiilor. Ma napusteam pe usa de parca as fi vrut sa incerc marea cu degetul si sa vad daca se unduieste la fel iar si iar si iar. De fiecare data ma simteam de parca as fi castigat un pariu cu o colivie invizibila, usita acesteia ramanea inchisa, iar eu zburdam in afara ei fara cea mai mica grija. Limitele imi apartineau, eu imi apartineam. Numai scriind aceste randuri cu cerneala de amintiri ma simt revigorata ca dupa un leac ridicol de eficient. Atunci simteam ca sunt atat de vie incat traiesc fiecare secunda. Acesta este efectul Libertatii! O fericire aproape rusinos de exprimat, bucurie de a trai, disponibilitate de a comunica mai mult si mai atent, incredere in mine si in ceilalti, toleranta si flexibilitate. 

Din avantul meu cu prea mult patos m-am trezit in noroi: un roman tipand obscenitati la o chinezoaica trei sferturi cat el in fata Cismigiului intr-o zi la fel de calda de mai; vorbe dezgustatoare acoperite cu Ipodul ce nu reuseste, din pacate, sa stearga si ochii si ranjetele pentru niste simple sosete trei sferturi; vulgaritati pentru grasute, vulgaritati pentru prea slabe; vulgaritati si opinii necerute pentru oricine are ghinionul sa nu treaca neobservat...si flori in par care se ofilesc. 

Pentru ce motiv trebuie sa invatam de mici si sa repetam silitori lectia indiferentei mascate? Lucruri normale precum mersul pe jos de la o statie de metrou la alta devin examene ale surzeniei si orbirii selective invatate pe de rost. Nu trebuie sa punem la suflet, nu trebuie sa parem vulnerabile, in niciun caz nu trebuie sa ne crestem sansele de hartuire purtand orice care nu este destinat ascunderii in anonimat, ba chiar exista tehnici de impietrire a sufletului atunci cand toate cele de mai sus esueaza si jignirile verbale lasa loc unor jigniri pipaitoare ce provoaca apoplexie. Nu exista priviri incarcate de dispret pentru aruncarea unei hartii pe jos, dar exista asa ceva intre fetele care se incranceneaza pe strada in lupta cizmelor cu toc?!

Ceea ce credem despre noi ca stim sau ca avem sufera schimbari atunci cand ne deplasam din aria noastra de confort, cand ne aventuram mai departe de locurile si oamenii familiari, fie pana intr-o zona necunoscuta a orasului sau pana intr-o tara la capatul lumii. Credeam despre mine ca sunt libera, trebuia doar sa respect micile reguli de mai sus, atata tot. Acum vad bine ca pierdusem pariul cu acea colivie invizibila, aceeasi in exteriorul careia ma lupt azi sa raman.

Ati putea sa nu le spuneti nimic oamenilor de mai jos daca ceea ce ganditi nu e de natura sa-i bucure sau sa-i ajute in vreun fel? Ei sunt liberi in Japonia, de ce nu am fi si noi in Romania? 

Photo Credits:@ Daymix.com & JapaneseStreets.com 

 

Fukubukuro - La shopping cu un troller

Ianuarie este o luna marcata cu inimioare din carioca rosie in calendarul impatimitilor de shopping. In vitrinele magazinelor cresc peste noapte, ca vrejul de fasole al lui Jack, placute albe cu semne negre, niste procentaje ce bucura tare ochiul cumparatorului. Mall-urile se aglomereaza, fetele sunt entuziasmate cu voci ridicate si sunet de tocuri grabite de la un magazin la altul, vanzatoarele si-ar dori probabil sa se poata multiplica pentru a aranja vesnic muntele de haine probate sau ravasite prin magazin. Asta sau...sa aiba un concediu in perioada reducerilor. Dar e mai probabila prima varianta.

In asemenea perioada nefasta portofelului ma aflam la Tokyo. Intr-o dimineata insorita, dar friguroasa ma plimbam alene prin Harajuku spre Omotesando cu gandul sa-mi sfarsesc pelerinajul in Shibuya unde voiam sa vad cum arata noaptea cea mai aglomerata trecere de pietoni din lume. Acel "alene" s-a perturbat serios sesizabil din momentul in care am auzit un zgomot de roti pe asfalt amplificat de mii de voci pitigaiate. Sa ma uit in urma oare? Daca ma transform in stana de piatra? Inutil, de la o vreme curiozitatea era detasata de mine si avea o viata proprie; ea imi ordona mie, nu invers. Asa ca am indraznit a arunca o privire peste umar. Uimire si cutremur: o mare de fete japoneze inarmate cu trollere colorate si kawaii (dragute, aplecator-de-dulci) marsa in ritm razboinic imperial.

Sa-mi sfarsesc viata calcata in picioare de asemenea armata? Run, Forest, run! Mi-am facut rapid socoteala de acasa ca le voi pierde la urmatoarea intersectie, dau coltul, dar raman in viata. Stiti tabloul lui Edvard Munch, the Scream?  Probabil ca nu ma flata prea mult acea ipostaza...Dupa colt m-am gasit incoltita intre fetele din spate si coada imensa de oameni din fata. Partial acoperit de viitorii cumparatori se itea un H&M temator. Si intrarea la Takeshita-dori... imi alesesem intr-adevar cel mai bun moment ca sa o cotesc pe strada de shopping prin excelenta pentru adolescentii japonezi...

Cateva ore mai tarziu ies cu o coafura sauvage din H&M si 2 plasute in mana. Eram mai obosita decat atunci cand voiam sa o impresionez pe bunica si sapam toata gradina cu flori. Cu rasuflarea taiata si picioarele ondulate ma las dusa de multime, I'm one of you, spare my life, little Japanese shopping soldiers! Ma trezesc intr-un spatiu mai larg unde mii de fete scotoceau prin niste pungi uriase. Aratau ca si cum ar fi venit la talcioc sa vanda haine expuse pe un pled care acoperea pamantul, numai ca erau foarte fashionable. Behold, the great fukubukuro! Lana de aur, draga Iason!

Fukubukuro sau "punga norocoasa" este un obicei care dateaza inca de la sfarsitul erei Meiji. In anul nou trebuie sa pasesti eliberat de ceea ce este vechi (inclusiv datoriile), de aceea comerciantii se grabesc sa puna ce mai aveau pe rafturi in pungile acestea pe care le vor vinde la jumatate din pretul tuturor obiectelor din plasa insumate. Sigur, ar mai fi si ratiuni comerciale, marfa nevanduta isi face rapid decolarea din magazin. Dar sunt sigura ca ideea de clean start, neprihanirea in Noul An este la baza actiunii comerciantilor.

Asa cum surprizele pot fi cu zambete pe jumatate de fata sau cu zambete politicoase, tot asa in punga se pot gasi obiecte ce depasesc cu mult pretul platit sau obiecte pe care am vrea sa le dam cuiva...raftului din spate al dulapului, de obicei. Cumparatorii se asaza din zorii cei mai zori ai zilei la coada la magazinul preferat, de unde cumpara de obicei. Creste sansa de a avea o surpriza din prima categorie de mai sus. Conform marturiilor, unii japonezi, care au pasit in Noul An foarte puri si foarte norocosi au gasit in pungi genti scumpe, bilete catre destinatii de vis, haine de blana?!!, vouchere cu sume mari pentru cumparaturi la magazine de electronice...

Kyaaaa, asteptati-ma si pe mine!!! Si data viitoare sa ma trezeasca si pe mine cineva la 5 dimineata ca sa stau la coada pentru fukubukuro! Inainte, noii mei prieteni!

Visit Tokyo Fashion