Calatoreste de la nord la sud in Japonia GRATIS!

Oricine a avut buna sansa sa fie "informat" despre evenimentele din martie de media isterica (si aici nu ma refer numai la media romaneasca, nici alte popoare nu s-au lasat mai prejos), probabil isi imagineaza acum ca in Tokyo s-au abandonat trenurile de mare viteza pentru camile ce strabat supuse desertul radioactiv si ca japonezii nu mai arata in sfarsit la fel cu totii datorita capetelor suplimentare, de culoare verde fosforescent, ce le-au rasarit de la orezul si pestii radioactivi ingurgitati. 

Trecand totusi peste exagerari, e normal sa existe o retinere de a calatori in Japonia acum. Pana si cea mai rationala persoana, care nu da doi bani pe senzationalism si nu crede ca ceaiul de napraznic ar indeparta cumva radiatiile din corp (nota: "...??!!", atat am avut de zis la asemenea recomandare pe care am citit-o intr-un ziar de pe la noi), pana si o astfel de persoana ar lua in considerare faptul ca nu te poti increde complet in niciun guvern din lume, deci nici in cel japonez cand ne deseneaza la televizor grafice cu nivelul radiatiilor din anumite zone sau produse alimentare sau cand mai stoarce in public o picatura de informatii de la centrala din Fukushima, reconfortanta ca ursuletul de plus si balsamul sau de rufe.

Plus ca nimeni nu-si imagineaza ca ar fi fain sa-ti petreci vacanta intr-o tara care munceste din greu sa economiseasca energia electrica pentru a veni in ajutorul zonelor afectate de cutremur si tsunami, unde oamenii sunt apasati de probleme mai serioase decat distractia turistilor, iar cutremurul din martie nu a fost cu siguranta ultimul dragon care a smotocit arogant insulita japoneza.

Toate argumente valabile. Pe care le respect. Insa nu obstacole de neinvins. 

Incep cu cel mai mare bau-bau of them all: pericolul nuclear. Subiect care i-a picat guvernului japonez la BAC anul acesta. Desi nu s-a facut de ras la proba practica, actionand rapid, unitar si continuu,  mai bine decat estimez ca ar actiona multe guverne (interjectiecareimitatusea francezii interjectiecareimitatusea), mai are de lucrat la partea teoretica. Comunicarea nu e punctul sau forte. Comunicarea nu e punctul forte al japonezilor, in general. Deci nu l-as ghilotina pe sus-numitul guvern japonez pentru asta. In schimb, as sublinia faptul ca atat diversi cetateni, persoane fizice, cat  si diverse companii mai mici au luat initiativa, in loc sa dezbata la nesfarsit credibilitatea informatiilor de la guvern si au masurat ei insisi nivelul radiatiilor. Pe langa acestea exista masuratori detaliate efectuate de diverse ONG-uri internationale, guvernul SUA si Agentia Internationala a Energiei Atomice. Rezultatele s-au dovedit foarte aproape de spusele guvernului japonez: Tokyo avea un nivel de radiatii de 0.057 uSv/ora ieri. Comparand cu 0.094 uSv/ora in New York si 0.069-0.087 uSv/ora in Berlin, orase care vor primi cu siguranta mii de turisti in perioada aceasta, ne putem gandi ca amintitul ceai de napraznic ar trebui impachetat si intr-o calatorie ceva mai aproape de casa, prin Europa, de exemplu. 

Nu am mentionat Tokyo la intamplare. N-am sa va spun ca Fukushima e pe lista destinatiilor de top din acest sezon. Niciuna din zonele grav afectate de cutremur sau tsunami nu ar trebui sa fie pe lista. Insa nu consider ca exista impedimente majore care ar impiedica vizitatea Tokyo-ului, care se afla la aproximativ 240 de kilometri de Fukushima. Nu e cazul sa-l pomenim cu mila pe regretatul Tokyo, sustinand in acelasi timp, pe principiul daca dragoste nu e, nimic nu e, ca daca Tokyo nu poate fi vizitat, atunci nu are rost sa mergem in Japonia. Japonia are mult mai multe de oferit decat capitala sa. Intamplarea face ca aceste "mult mai multe" sa se situeze in parti unde n-au ajuns nici tsunami-ul, nici radiatiile.

Despre pericolul de cutremur, acesta nu e mai mare azi decat acum 5 luni. In cazul in care va prinde vreun cutremur pe undeva candva, va doresc sincer sa va prinda in Japonia, iar nu intr-o cladire cu bulina rosie din Bucuresti. Gradul de pregatire in fata acestui gen de suparare a naturii depaseste cu mult pe cel al oricarei alte tari din lume. Nu degeaba sunt toti expertii de acord ca doar cutremurul, in sine, chiar daca a fost de intensitate suprinzator de mare, nu ar fi provocat mare bataie de cap Japoniei. Ca sa adaug la opinia expertilor si una de om obisnuit marturisesc ca, in ciuda faptului ca initial am dat romaneste ochii peste cap cand am vazut cat insistau japonezii cu simularile de cutremur si rucsacul pregatit cu baterii, radio, mancare, apa, lanterne, fluier (!) si informatii despre cele mai sigure locuri din casa (baia!), pana la urma m-am dat pe brazda si am inteles ca in tara aceea masurile de prevenire si de actiune in caz de cutremur chiar nu sunt doar niste vorbe scrijelite pe hartiile vreunei primarii in ajunul obtinerii de finantari europene.

Cum ramane cu atmosfera generala, cu eforturile de economisire a energiei electrice, cu reconstructia, cu oamenii care trec in continuare printr-o incercare tare grea? Ce cauta calatorul acolo in locul unui voluntar dintr-o echipa de ajutor umanitar? Daca nu veti suferi intens ca in loc de zeci de mii de reclame cu neon va vor orbi numai o mie, atunci fiti pregatiti sa intalniti un popor uimitor intr-o perioada in care straluceste cu adevarat. Ca soarele-rasare, daca mi-e permisa comparatia siropoasa. Nu numai ca japonezii nu se vor incrunta la calatorii grabiti sa cumpere un suvenir, ci le vor adresa un zambet mai sincer, cred eu, decat toate zambetele de dinainte de martie 2011. Motivul e simplu: pentru ca au asistat la marele exod al strainilor pusi in fata dezastrului din tara adoptiva si au inceput din nou a crede ca Japonia e singura pe lume; daca voi sunteti acolo, atunci inseamna ca nu va temeti de Japonia ca de ciuma bubonica, inseamna ca ii ajutati sa isi refaca industria turismului, ce asigura multe din resursele tarii si care intrase in coma dupa martie 2011. Inseamna ca ati trecut peste distanta, peste avertismentele "de bine" din partea statului, peste "presimtirile" negre ale familiei si peste clatinatul a jale din cap al prietenilor. Inseamna ca ati ales calea mai grea cand puteati sa mergeti linistiti la plaja pe undeva. Stiti ce veti obtine in urma curajului vostru? Respect. De la un popor care intelege perfect ce inseamna aceasta notiune. Credeti-ma, nu se compara cu niciun suvenir.

Cat de multa nevoie au japonezii de prezenta noastra ne demonstreaza o mica agentie de voiaj din Japonia, Magellan Resorts. Dezamagiti ca pe plan international se insista atat de mult pe copaci incat nimeni nu mai vede padurea, cei cativa angajati au hotarat sa ofere o calatorie unui strain sau unui cuplu de straini prin Japonia pentru ca lumea intreaga sa afle, de la un non-japonez, ca Japonia nu se reduce la zone afectate de cutremur, tsunami sau pericol de radiatii, ca viata se desfasoara normal in celelalte zone, ba chiar si in unele dintre cele afectate mai putin. Ideea a adunat curand multa sustinere din partea companiilor japoneze care s-au oferit sa ajute agentia cu bugetul necesar, din partea hanurilor traditionale japoneze (ryokan) care au ajutat la cazari, din partea mini-marketurilor si restaurantelor care vor asigura mesele calatorilor, ba chiar si din partea japonezilor obisnuiti care doresc sa le fie ghizi pentru o zi strainilor prin orasul lor natal.

 Asadar, puteti calatori prin Japonia, de la nord la sud, in toamna aceasta, gratis, inscriindu-va in programul "Travel Volunteer". (facebook, twitter)
Termenul-limita pentru inscrieri este 31 Iulie 2011, mai sunt numai cateva zile!
Inscrierea e simpla tare: completati un formular cu datele voastre si scrieti de ce credeti ca sunteti potriviti pentru a face aceasta calatorie.
Va puteti inscrie singuri sau impreuna cu inca o persoana.
Apoi platiti o taxa de inscriere de 5 dolari (aprox 14 RON) care va fi donata unui ONG ce ajuta la reconstruirea zonelor afectate. In prima faza vor fi selectati 5 voluntari sau cupluri de voluntari care vor primi un bilet dus-intors pana in Japonia pentru selectia finala.
Chiar daca nu sunteti selectati in final, ati gustat o bucatica de Japonia timp de 2 zile. Daca veti fi selectati veti calatori prin toata Japonia, timp de 100+1 zile pe cheltuiala agentiei si cu ajutorul sau.

Un vis, daca ma intrebati pe mine!

 

PS. Toate pozele de mai sus sunt din locuri unde puteti ajunge cu Travel Volunteer. Pentru motivatie. 

Cutii si ambalaje

Plicuri pentru diverse ocazii - Origata Design Institute

Inainte sa ajung in Japonia nu acordam obiectelor din jurul meu nici macar o bataie de gene decat daca era ceva evident in neregula cu ele. Cand erau atat de frumoase incat trebuia sa remarc asta, observatia ramanea undeva in aer, de unde se tot inalta cat mai departe de mine ca aburii de la cafeaua care se raceste. Frumusetea nu ajungea la mine in atat de multe moduri in care ar fi putut sa ajunga...

 

Artist: Aoki Ryota-san

Artist: Jiro Noguchi-san

Nu stiu cand am inceput sa observ liniile fine ale unei cupe de ceai lucrate manual sau profunzimea tonurilor pamantii. Nu-mi amintesc distinct nici momentul in care un ambalaj ce imbraca in arta un obiect oarecare mi s-a parut ca infrumuseteaza pentru o clipa tot spatiul din jurul meu, nici cand am inchis ochii si am ascultat sunete de pian sau de chitara altfel decat ascultasem hiturile verii, venite direct pe filiera americana, in baloti murdari de contrabanda - clar nu cea mai buna marfa.

Petale de sakura din hartie

Mochi - galuste de orez dulce decorate in spiritul ciresilor

Telefon de primavara... 

Sunt aproape convinsa ca prima exclamatie de uimire ce verbaliza o emotie sincera si de durata in fata naturii a fost cand am cules grabita o petala din par observand neasteptat ca ploua cu astfel de petale din ciresii roz-pal incarcati. Cred ca am stat nemiscata ani-lumina in fata alunecarii aceleia a unei frumuseti atat de efemere, pe care stim ca o vom revedea la anul si, cu toate astea, nu ne putem impiedica sa-i agonizam plecarea.

E sigur acum pentru oricine ca sunt o "sensibila", o persoana care simte emotie in fata unei forme perfecte de ceainic, la atingerea unui material moale de geanta, la auzul unei expresii sagalnice (sagalnic e un cuvant sagalnic, nu?), la adulmecarea rufelor proaspat spalate. Inainte sa ajung pe aleile cu flori de artar ruginite si crestate, dar focos de vii, inainte sa tin in campul vizual mereu un munte-reper, inainte sa ridic capul din pamant si din griji catre o reclama amuzanta si inainte sa cred ca necunoscut inseamna o sansa extraordinara de crestere, inainte de toate acestea as fi dat din cap condescendent la imaginea zecilor de japonezi cu ochii pironiti la niste copaci care se scutura. Mi-as fi imaginat specia asta un pic defavorizata, sensibilii, ca pe niste fiinte plapande, mereu tematoare, mi-as fi inchipuit ca tremura usor in orice contact cu semenii, ca trebuie menajati si tratati ca niste bibelouri pe mileu care te induioseaza cu timpul lor trecut si te agaseaza in nepotrivirea lor cu prezentul.

Cutiile ce adapostesc un pranz la pachet sunt niste cutii.  Ambalajele ce imbraca un obiect abia cumparat sunt niste hartii cu funde.  Insa cand sunt frumoase au puterea continutului. Sau poate mai mare.

 Inghetata de la Lotte

 

Carti de colorat pentru adulti! - Color Origami

Ambalaj pentru cutie cu jeleuri - Koujuken (Nara)

Tot ambalaje pentru jeleuri, cu pepene de aceasta data - Seikan In

La ora 4, un snack si un ceai impartite cu prietenii. Sigur iti zambeste un personaj dragut de pe vreun ambalaj - Biscuiti dulci Koala no Machi

 Do you, USB-fan, take it, to hold and to plug, to copy and paste?

Pusculita cu LED display; cu cat economisiti mai mult, cu atat  displayul devine mai "bogat"

"Sandvis" japonez - la interior are o umplutura delicioasa de peste si condimente; ambalaj foarte convenabil

 Cum pot japonezii sa bea asa mult ceai? - la ei e portabil ^_^ 

In imagine - ceai de iasomie, ambalaj de primavara

 Ceai verde - diferite tipuri de ambalaje sezonale (ultimul fiind clar pentru toamna, cand ploua cu momiji, frunzele de artar)

Joc pentru copii ce imita jobul unui...controlor de bilete in tren! Include un perforator si stiluri diferite de bilete, de la tren obisnuit pana la shinkansen 

Courtesy of PingMag (thanks!) 

Note: later edited 

Curiozitatea oamenilor si felul in care inteleg sa se deconecteze, redevenind copii, este, poate, unul din lucrurile de care imi este cel mai dor din perioada in Japonia. 

From Cookie with love

Povestea lui Alex m-a impresionat profund. Exista oameni care stiu mult mai bine decat majoritatea cum sa traiasca frumos. Uitandu-ne la ei, parca ne vine si noua sufletul inapoi, nezgariat. 

Ana a pornit un joc in care ofera her preciousssss, geanta Furli-Burli, pentru Alex. Eu zic sa ne jucam cu totii. Din joaca ies minuni.

IBAN: RO45INGB0000999901672575
Banca: ING BANK BUCURESTI CENTRALA
Nume: Alexandru Tache
CNP: 1911023450061

"Azi scot la licitatie geanta mea Furla absolut superba, careia pozele de mai sus nu-i fac neaparat cinste, ea fiind mult mai frumoasa in realitate. O sa facem asa: licitatia este pentru Alex, despre care v-am povestit aici si despre care aflati mai multe aici si aici. Alex are nevoie de o tricicleta speciala care costa vreo 3000 de euro si pentru care, pana azi, s-au strans doar 3426 de lei.

Va fi o licitatie pe dos. Incepem de la un pret mare - exact 3426 de lei, si pentru fiecare banut care se strange incepand de-acum in contul lui Alex, eu scad pretul gentii cu o suma identica. Puteti astepta ca pretul sa mai scada, sau o puteti cumpara at any given time. In fiecare zi voi posta aici un comment cu pretul actualizat si, anyway, puteti vedea si voi in widgetul de pe site-ul asta cati bani s-au mai strans.

Castigatorul licitatiei-pe-dos, cel care isi exprima dorinta de a cumpara geanta mea cea frumoasa printr-un comment postat aici (avand grija sa-mi lase o adresa de mail valabila ca sa-l pot contacta), va face o donatie in contul lui Alex, Alex imi va trimite confirmarea de plata si eu o voi impacheta atunci pe Furli-Burli si o voi trimite noului ei proprietar.

The way I see it, daca as fi eu de partea cealalta si mi-as dori acest obiect de pret, mi-as convinge toti prietenii sa doneze o suma oricat de mica in contul lui Alex, asa incat eu sa pot cumpara geanta la un pret cat mai mic:)"

Mirona & Good Food, sitting in a tree, S-U-S-H-I-i-n-g

Mazi, Cookie, Irina, domnul fotograf, Good Food team, multumesc! :)

My sushi tutorial HERE.

PS. Misaki=Mirona ^_^

Amintirile din jucarii

Eu stiu ca ne atasam de lucruri, de papusi mazgalite de cariocile noastre artiste, bleu sau rose, in functie de perioada de creatie, de maimutoi rosi pe la colturi de niste dinti incepatori, de trenulete lemnoase cu vopseaua scorojita, de cutia in care zornaiau candva piese de Lego, de strumful din oua Kinder si de abtibilduri lipite pe mobila mamei.

Eu stiu ca ne impartim atasamentul cu parintii, intr-o co-proprietate pasnica. Ei revendica o hainuta si un ciorapel cumparate de la magazinul din colt, iti sedea asa bine, mama, nimeni n-avea ca tine. Revendica  zornaitoarea ce nu mai zornaie de mult din locul ei ferit, in spatele garajului sau rata care si-a pierdut piuitoarea si s-a facut solemna in zapuseala podului.

Tare bine e sa ai ce revendica! Sa pui linistit in lucrurile acestea amintiri ce au inima usoara, zambesc la tine peste timpuri, neatinse catusi de putin de prezentul tau care se ia prea in serios. 

Care este marele merit al lucrurilor bune? Acela ca, daca sunt impartite, devin minunate.

Sa le oferim unor copii posibilitatea de a revendica amintiri frumoase! Salvati copiii organizeaza o campanie de colectare de jucarii in incinta Cinema City, Cityplex şi Odeon din Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Bacău, Piteşti, Constanţa şi Braşov, in perioada 7 iunie - 31 iulie. "O jucarie pentru un zambet" merita toata sustinerea noastra!

Multumesc Ciupercutza, Viorica si Lia, de la care am aflat si eu despre acesta actiune. 

Bicicleta, vantul si fusta

Trei cuvinte ce par a da nastere unor fraze cu dezastre sau poate unor interjectii de surpriza neplacuta. Eu cred ca dau nastere unei experiente placute. 

Am redescoperit bicicleta in Japonia unde mi-am cumparat pe bani putini o mamachari, adica o bicicleta de bunicute, cu portbagaj si cos in fata, frane scartaietoare si claxon ruginit, lipsita de orice gadget sau curbe moderne. N-am starnit nicio privire amuzata, bicicleta e un mod de transport urban perfect viabil, nu indicator de status social...In plan psihologic, bicicleta inseamna libertate pentru mine, la fel ca si fusta. Cand pocnesc din pedale si scutur din ghidon, chipul infrunta aerul si viteza cu lucirea unui avion pe cer. 

Mai temerari decat mine, japonezii merg pe bicicleta adapostiti mai mult sau mai putin sub umbrele in culorile curcubeului ce va rasari curand. Pe o panta lina sunt depasita de o mama ce-si cara un copilas pe portbagaj si unul in cosul din fata, iar la coltul strazii ii cedez trecerea unei doamne in varsta care apoi urca panta mai repede si mai vanjos decat mine lasandu-ma sa ma intreb cata miscare facem noi, romanii, de fapt...

De aceea, vreau sa le felicit sincer pe fetele de la VeloBello pentru initiativa de mai jos: