Postări
Am primit un ceainic ciocolatiu in schimbul unor povesti. Forma sa, specifica ceainicelor japoneze numite "tokoname" il face usor de recunoscut pentru iubitorii de ceai verde japonez. Se spune ca ceaiul preparat in ceainice de lut are un gust mai dulce, mai delicat.
Citind frumoasele randuri ale Alinei m-am tot gandit unde mi-e linistea. Cateodata o intrezaresc printre aburii de ceai verde, o strang puternic in palme mirandu-ma ca are forma de cana. Beau ceaiul asa cum fetita cu chibrituri nu se putea opri sa aprinda fiecare chibrit, unul cate unul, stiind ca acea caldura infima va disparea aproape imediat. O parte din efectul terapeutic este acolo, il simt. Insa o mare parte s-a pierdut prin lipsa oricarei ceremonii.
Cateodata desfasor o ceremonie rapida in imaginatie: blochez tastatura computerului de birou, din sertar scot un ceainic rotofei din portelan roz-pal si o cupa asijderea; ceaiul verde proaspat adus din Japonia miroase a iarba si a libertate pe campii in cutiuta lui din lemn, simpla; torn apa calda, nu fierbinte, peste ceai in timp ce el se odihneste in sita rotofeiului; astept in mod placut, nu-l deranjez, anticipez caldura; torn licoarea in cupa, o apropii de ochi si aburul imi incalzeste fata; inchid ochii cat imi beau ceaiul; cateodata nu ma gandesc la nimic, alteori imi construiesc imagini si le zambesc intelegator ca unora ce ar merita sa fie realitati...
Ceainicul, cupele (2) si cutia pentru ceai pe care vi le ofer astazi sunt obiecte dragi. Cutia pentru ceai vine tocmai din Japonia. Mi-ar fi mai simplu sa las alegerea pe umerii virtuali ai unui site ca random.org, insa eu nu cred in valoarea lucrurilor obtinute numai cu noroc. Cred insa in oamenii care ajung pe acest blog si acorda un minut-doua din timpul lor randurilor mele. Voi m-ati ajutat sa ma (re)adaptez la mediul din Romania, desi am resimtit un reverse culture-shock mai puternic decat mi-am imaginat. Voi veti alege pe cineva dintre voi ca sa primeasca darul. In felul acesta toti daruim.
Cum functioneaza?
Citind frumoasele randuri ale Alinei m-am tot gandit unde mi-e linistea. Cateodata o intrezaresc printre aburii de ceai verde, o strang puternic in palme mirandu-ma ca are forma de cana. Beau ceaiul asa cum fetita cu chibrituri nu se putea opri sa aprinda fiecare chibrit, unul cate unul, stiind ca acea caldura infima va disparea aproape imediat. O parte din efectul terapeutic este acolo, il simt. Insa o mare parte s-a pierdut prin lipsa oricarei ceremonii.
Cateodata desfasor o ceremonie rapida in imaginatie: blochez tastatura computerului de birou, din sertar scot un ceainic rotofei din portelan roz-pal si o cupa asijderea; ceaiul verde proaspat adus din Japonia miroase a iarba si a libertate pe campii in cutiuta lui din lemn, simpla; torn apa calda, nu fierbinte, peste ceai in timp ce el se odihneste in sita rotofeiului; astept in mod placut, nu-l deranjez, anticipez caldura; torn licoarea in cupa, o apropii de ochi si aburul imi incalzeste fata; inchid ochii cat imi beau ceaiul; cateodata nu ma gandesc la nimic, alteori imi construiesc imagini si le zambesc intelegator ca unora ce ar merita sa fie realitati...
Ceainicul, cupele (2) si cutia pentru ceai pe care vi le ofer astazi sunt obiecte dragi. Cutia pentru ceai vine tocmai din Japonia. Mi-ar fi mai simplu sa las alegerea pe umerii virtuali ai unui site ca random.org, insa eu nu cred in valoarea lucrurilor obtinute numai cu noroc. Cred insa in oamenii care ajung pe acest blog si acorda un minut-doua din timpul lor randurilor mele. Voi m-ati ajutat sa ma (re)adaptez la mediul din Romania, desi am resimtit un reverse culture-shock mai puternic decat mi-am imaginat. Voi veti alege pe cineva dintre voi ca sa primeasca darul. In felul acesta toti daruim.
Cum functioneaza?
- Va rog sa-mi lasati un comentariu la aceasta postare ajutandu-ma cu un raspuns: ce ritual va aduce linistea, ce va deconecteaza de la viata de zi cu zi?
- Termenul de raspuns: pana la 1 decembrie, inclusiv;
- La finalul acestui ragaz am sa postez un poll si fiecare dintre voi veti putea alege cui sa daruim, impreuna, un ceainic, 2 cupe si o cutie pentru ceai. Am incredere ca nu veti vota pentru sine, ci pentru altcineva al carui raspuns va place sau va inspira;
- Termenul de votare: pana la 8 decembrie, inclusiv.
Foarte frumoase sunt. Ca să mă deconectez de absolut toate meditez zilnic, cel puțin 20 de minute. Pentru mine face minuni. :)
RăspundețiȘtergereOrice incepe cu acest cuvant magic:"ceai" ma atrage. Din pacate nu sunt un degustator initiat, am inceput mai intai cu ceaiul negru afumat, iar acum am ajuns la ceaiul rosu. Am degustat odata un ceai verde tare placut, dar ceainaria respectiva nu mai exista....
RăspundețiȘtergereIar ceainicele arata divin, o contopire a doua elemente: pamant si apa.
Eu ca sa ma deconectez ascult muzica, o muzica care ma transpune in alta lume precum cea new age sau ambientala. Ca recomandari: elsiane - hybrid sau mend; enigma- sensing the spheres/ celtic dreams/ the same parents/ we are nature. Sau muzica celta sau medievala ( faun- karuna/ 2 falken).
Dar si mai mult imi place seara, cand toata lumea doarme, sa privesc luna si stelele, si sa ma gandesc la tot ce imi place mie, sa ma las invaluita de lumina ireala a lunii si sa uit de tot si de mine.
Relaxare placuta!
Cand ma trezesc dimineata devreme si in casa e liniste, sa pregatesc o prajitura ascultand muzica frantuzeasca...momentele astea sunt pentru mine acelea cand "totul e right in my world"...anticipatia placerii vizuale cand praji va iesi din cuptor, mirosul care invaluie casa si il cheama pe dragul meu in bucatarie :)
RăspundețiȘtergeredorli
Cand plec de la serviciu, am aproape intotdeauna o carte in geanta. Imi gasesc un loc in tramvai si citesc, ignorand ce se intampla in jurul meu si refuzand sa ma mai gandesc la probleme. E un fel de perioda tampon necesara pentru a face trecerea de la eu - omul care lucreaza si cauta solutii, catre eu - omul de acasa.
RăspundețiȘtergerePe mine ma relaxeaza orice are legatura cu apa. Valuri inspumate daca sunt la mare, susur de cascade sau rauri repezi de munte, bai lungi si lenese in zilele de iarna, ore de inot pana la epuizare in zilele in care vreau sa uit de tot ce ma inconjoara, cd-ul cu sunetul ploii in masina cand sunt prinsa in ambuteiaje...
RăspundețiȘtergerePrivesc in fiecare dimineata Muntele Tampa (Brasov), un fel de Fuji miniatural pentru mine, cu o ceasca de cafea sau de ceai in mana. Si ma las invaluita de aerul rece care patrunde prin fereastra deschisa. Este ritualul care mi-a intrat in sange.
RăspundețiȘtergereAcest munte mi-a pazit copilaria, adolescenta,tineretea si tot ce s-a petrecut cu mine pana acum. Nu pot concepe diminetile fara el, chiar cand sunt departe de casa. Atunci inchid ochii sorbind din bautura calda, si il vad.
Iar aroma unui ceai sau a unei cafele nu face decat sa imi readuca in minte Tampa care imi vegheaza destinul si orasul natal, de la inceputuri.
Poate suna ca un paradox, dar ritualul de atingere a Linistii l-am experimentat tocmai in cea mai agitata perioada din viata mea de pana acum, respectiv in perioada pregatirii tezei de disertatie; din pacate imi las intotdeauna problemele de rezolvat pe ultima suta de metri si acest caz nu a facut exceptie. Am avut de tras aprox. 2 saptamani de munca nocturna intensa alternata cu hibernarea obligatorie diurna si astfel am reusit performanta de a termina treaba cu o zi inainte de ultimul termen.:)
RăspundețiȘtergereDar revenind la ritual... care este el? Nimic altceva decat "ascultarea" linistii (iata alt paradox!); exista un interval de timp inainte de rasarit cand nimic nu misca... totul “doarme” si nu se mai aude absolut niciun zgomot, parca nimic nu mai exista in afara de tine (si totusi nu te simti singur!). In plus intunericul noptii te duce cu gandul la linistea primordiala, infinitul de intuneric si tacere dinaintea Big-Bangului. Daca esti pe faza si reusesti sa te rupi de activitatile care iti umpleau timpul nocturn in mod normal (desigur, ma adresez persoanelor anormale care au tendinta lunatica de a munci in timpul noptii!), ai ocazia unica de a asculta tacerea! Nu exista cuvinte pentru a descrie momentul... Poate si oboseala acumulata sa aiba un aport semnificativ la acest sentiment, dar declar cat pot de sincer ca aceasta este “Linistea deplina”! Cele cateva minute pot fi revelatoare, dar si dilematice in acelasi timp… E genial! Te face sa te gandesti cum este posibil?!?
Noroc de micile pasarele care te readuc instant cu picioarele pe pamant cand se trezesc si incep sa “triluiasca” in cor… Cum de stiu ele sa se trezeasca cu aproximativ jumatate de ora inainte de rasarit este alt mister! Si, ca totul sa fie perfect, recomand ca bonus privitul rasaritului, care este alt spectacol si alta poveste!
muzica simfonica: toata saptamina alerg spre duminica, singura zi in care gasesc rotunjimea citorva ore de ascultare.
RăspundețiȘtergerece zicea vulpea lui exupery? cind ne pregatim de o intilnire ne impodobim sufletul cu ore si ore inaninte. ne trebuiesc rituri.
nu vin la intimplare, stiu exact gesturile, linistea si gindurile.
fara acest moment nu as putea trai.
Incep dimineata ascultand putina muzica buna,fie la radio, fie selectie proprie, uneori mai pe fuga,depinde de ziua respectiva.
RăspundețiȘtergereDupa pranz, daca se gaseste timp , imi petrece cateva ore bune in fata unei cesti de ceai verde alaturi de cativa prieteni.
Iar spre seara , un film sau serial bun, alaturi de o noua cana de ceai de aceasta data, rooibos, mai aduce un strop de liniste in ziua agitata ce tocmai a trecut.
Desigur, lucrurile se schimba in fiecare zi, iar ritualul de mai sus poate suferi modificari, un lucru ramane sigur: un ceai aromat, o discutie care te inspira, un film bun sau o lectura interesanta sunt mereu binevenite pentru a aduce putin liniste.
Ar mai fi calatoriile, care ocupa primul loc in acest top, dar uneori necesita timp,resurse materiale,deaceea le acordam mai mult timp in vacante:)
Un personaj ce ma tot ,,bantuie" si-mi incanta timpul doar al meu e Lorelei al lui Teodoreanu, Desi, nu sunt amatoare de renumite ceaiuri, unul singur imi incalzeste suflarea, unul romanesc si vesnic: renumitul ceai de tei. Luand forma canii portocalii si imbatat de felii mari de lamaie, galben ca spicul si cu aburi fierbinti, il las incet, incet sa-mi invaluie fiinta. O inghititura, doua, si vreau nu vreau gandul imi zboara la Lorelei. ,,Sunt pe acolo si intr-acolo, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta." Luandu-mi vesnicul loc langa caloriferul din sufragerie, pe perina rotunda si mare, inconjurata de carti, parfum si lumanari, de salul mov si pozele cu cei dragi de pe usa, linistindu-mi ochii pe o carte buna, cu muzica veche pe fundal si cu inghituri mari de ceai de tei - asa imi petrec serile. Iar Lorelei prinde viata, facandu-ma sa ma gandesc ce norocoasa sunt ca pot petrece un asemenea timp cu mine si pentru mine. Un timp in care nu poti sa nu fi multumitor ca traiesti, ca macar o persoana draga exista si pentru tine si ca lumea, intrega creatie e prea complexa ca sa o descoperi la o singura inghititura de ceai. Este nevoie de mai multe. Asa ca, mai iau o inghititura.
RăspundețiȘtergereCititul. Este rasfatul pe care mi-l permit si sunt clipele pe care le astept zilnic. Reintilnirea cu anumite personaje are loc de obicei seara, dupa ce am terminat treburile zilnice, in liniste, in camera mea. Am inceput sa-mi aleg cu mai multa grija cartile, caci timpul e limitat. Citesc si in mijloacele de transport in comun sau in momentele de asteptare (la doctor sau in diverse alte situatii), dar seara e cel mai placut si mai deconectant. Imi asigur linistea, ini iau ceve de baut (de obicei Pepsi sau ceai) si ma apuc de citit atat cat imi permite Copilu' sau pana cand ma rapune somnul
RăspundețiȘtergereSa vedem...de cinci ani numai copii fac,numai cu ei ma ocup.Am doua fetite mititele si de cand le am nu prea mai stiu ce e relaxarea,mai ales in comparatie cu ce faceam inainte.Citeam,alergam,participam la tot felul de cursuri (ceremonia ceaiului a fost cel mai relaxant lucru pe care l-am facut vreodata). Acum orice minut in care sunt singura ma relaxeaza,chiar daca asta inseamna ca fug jos sa iau paine.Dar mititelele mele vor creste si in curand o sa am mai mult timp la dispozitie si o sa invat sa ma relaxez cu ele.
RăspundețiȘtergereMi-ar place sa reiau ceremonia ceaiului. Undeva,langa Osaka,Nishikawa sensei,care avea peste 80 de ani,cu o poveste de dragoste tragica,mi-a impartasit tainele acestei arte.Casa ei era o casa traditionala din lemn,care mai scartaia cateodata,o liniste monumentala de se auzea si susurul apei.Acolo mi-am petrecut cele mai relaxante momente,care pentru mine au fost si magice.Un singur lucru regret:ca nu mi-am adus un ceainic cu mine de acolo.
Dar,inapoi la realitate.Prea mult nu pot sa visez la relaxare, o mamica este pe faza 24 de ore,chiar si atunci cand doarme.Totusi,cel mai relaxant moment este cand imi vad fetitele tinandu-se in brate si iubindu-se asa cum stiu ele. "Mami,uite!" e ce aud si deja stiu ca sunt deja imbratisate.
Multumesc tuturor celor care mi-au lasat aceste commenturi frumoase, cu adevarat am gasit multa inspiratie, ma relaxez numai cand citesc :)
RăspundețiȘtergerena bucuram ca placerea nu e numai a noastra :)
RăspundețiȘtergereBy the way multumim ca te-ai gandit sa ne ajuti cu linkul pentru Alex, de pe site-ul Sabinei.
RăspundețiȘtergereMa bucura tare initiativa ta, Mirona. Ti-am spus asta, inca de cand imi povesteai ideea. Intamplator, in perioada asta sunt tare preocupata de ritualuri, caci imi fac licenta si fix despre ritual este vorba in dansa.
RăspundețiȘtergereEu deja am scris un intreg articol despre linistea mea din vremuri frumoase. Ma si miram cat seamana ce ziceam eu cu ce zice Mi Tinita/Littlemafia mai sus. Intr-adevar, ceremonia ofera o liniste magica. Insa, linistea vine mereu din interior, din puterea ta de a evada, a transcende regulile. Cred ca faptul ca te supui unui ritual e chiar mai important decat continutul ritualului in sine, pentru ca iti da starea necesare sa iti eliberezi forta interioara.
Un ceai de tei savurat in fata geamului, pe intuneric dupa un antrenament de Aikido.
RăspundețiȘtergereCeea ce ma deconecteaza de la viata de zi cu zi si ceea ce imi aduce intr-adevar linistea sunt plimbarile fara niciun scop anume, cand nu ma grabesc si cand imi ofer prilejul de a observa ce e in jurul meu. Privesc oamenii care se inghesuie pe strazi, neatenti, fara sa stie ca cineva care ar vrea sa intre in mintea lor si sa descopere ce se afla acolo, ii priveste. Mereu mi s-a parut de neinteles, mai ales in astfel de momente, cum se poate sa existe atatea vieti in afara de a mea, independente de mine, cu care nu ma voi intersecta niciodata si care vor ramane mistere. Sunt atat de multe lucruri de cunoscut si de trait...
RăspundețiȘtergereSau mi s-a intamplat sa ma plimb prin natura si, simtand caldura soarelui indemnandu-ma la leneveala, sa ma asez in iarba, cu ochii inchisi, ascultand taraitul insectelor. In astfel de momente, poti simti timpul diluandu-se, incetinand, la fel ca si gandurile care se raresc si spatiile dintre ele devenind mai largi. Apare linistea si, incet, incet, grijile dispar si nu ramane decat momentul prezent. Si linistea.
Mirona, ti-am citit azi-noapte blogul pe nerasuflate. Scrii frumos. Iti multumesc pentru experientele impartasite.
@Michiyuki: Mult adevar graiesti! :) Esti atat de inteleapta, se simte ca ai vocatie pentru riturile acelea despre care scrii in lucrarea de licenta :) Cateodata mi se diminueaza puterea de a evada, de a scoate linistea din cotlonul acela al sufletului in care s-a ascuns. Dar sunt o optimista si am oameni buni in jur :)
RăspundețiȘtergere@Eudaimonia: Asa rezonez eu cu plimbarile ca ritual de liniste! In Japonia ma plimbam in fiecare zi, cu foarte, foarte putine exceptii. Asa am descoperit orasul in care am locuit si asa am descoperit si oamenii din el. Plimbarile m-au ajutat sa trec peste unele momente de singuratate, o singuratate a omului aflat departe de familie si in postura de "strain", mersul era terapeutic :) Am iesit pe orice vreme, mi-am facut curaj si pe ploaie, de sub o umbrela mare transparenta :)
Multumesc mult pentru comentariu si pentru aprecieri, inseamna mult pentru mine, cu fiecare om deosebit care gaseste ceva in randurile mele simt ca ma imbogatesc :)
Eu, de obicei, imi gasesc linistea daca inchid ochii. Seara, pornesc o muzica semnificativa pentru mine, inchid monitorul la calculator si, in bezna camerei, inchid ochii si visez. Imi imaginez ca ma plimb prin Tokyo, ca vizitez muzee, ca admir peisaje care nu exista. Imi imaginez conversatii cu oameni, intamplari si reactii. Ma plimb, zambesc, admir. E ca si cum as fi acolo. E ca si cum am fost acolo. Desi, pana la urma, totul e doar rodul imaginatiei mele. Dar ma linisteste si imi da speranta. E tot ce pot face deocamdata.
RăspundețiȘtergereRelaxarea mea e activa si constructiva. Nu exista bucurie mai mare decat sesiunile de "bucatarie" pregatite inca de dimneata. Cautarea retetei perfecte, lista de ingrediente si operatiunea in sine. Toate pe fundalul sonor oferit de Romania Cultural, un post radio superb.Ma relaxez pe muzica buna, prepar ceva delicios pentru ai mei, pun dragoste si dedicatie si gata.
RăspundețiȘtergereMa mai rasfat si eu ca fetele uneori cu baie cu spuma, lumanarele parfumarte si o carte buna. De obicei muzica ma scoate din orice stress si nevoi sufletesti.
@Dreamwind: Multumesc tare mult pentru inspiratie! :) Din pacate, poll-ul a fost publicat deja (pusesem termenul-limita pentru raspunsuri pe 1 Decembrie) :( Imi pare raaaaauuuu :(
RăspundețiȘtergere@RCAieftin: Multumesc pentru raspuns, insa nu pot inscrie un utilizator ce face reclama prin insusi ID-ul sau.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase obiectele, foarte frumos concursul, sensibile comentarii.
RăspundețiȘtergereVoi vota şi eu.
Am descoperit târziu acest site șansa de a obține darul s-a dus. Nu însă și respectul meu pentru Camelia, Camelia Sinensis, planta miraculoasă, care a creat o artă - arta ceaiului.
RăspundețiȘtergereAzi, când toată lumea se grăbește spre nicăieri, o plantă din flora pământului reușește să ne oprească pentru câteva clipe de meditație. Undeva, într-o încăpere curată, plină de liniște și bun gust, cu mâini delicate o fată poate pe nume Camelia, mânuiește cu grație câteva ustensile într-un ceremonial de altar, preparând din câteva fire de ceai, o licoare minunată care trezește simțurile, adulmecând natura unui Rai dispărut azi sub betonul și zgomotele cotidiene. Pentru câteva clipe din eternitate, ne ridicăm sus deasupra a tot ce ne înconjoară, ne rupem de tot ce ne leagă și plutim într-un altfel de univers, plin de liniște și miresme plăcute. Plutim pe aburul ce se ridică din bolul cu ceai, visăm frumos, colorat, totul este verte-crud, un verde ce de multe ori ni-l dorim sub tălpile goale.
Dar totul durează destul de puțin și la terminarea ceaiului, trebuie să ne trezim la realitatea colțuroasă, să ne întoarcem din mou la treburile zilnice. Dar nu mai suntem ca înainte căci licoarea verzuie, a pătruns însă în noi, a încărcat bateriile pentru a face pași înainte prin viață până ce va sosi stația următoare când ne vom opri iarăși pentru o clipă alături de Camelia...
Poate ca a trecut timpul limita dar eu tot vreau sa impartasesc si cu altii ritualurile mele de relaxare.Desigur ca studiind arte martiale japoneze si invatand limba nu sa putut sa nu intru in contact cu metodele de meditatie profunda ale japonezilor.La inceput nu puteam sa-mi golesc mintea de gandurile inutile din timpul zilei asa ca am inceput sa ascult "binaural beats" cautati pe youtube sunt foarte interesante.Am citit si niste carti de auto hipnoza/sugestie si intrun sfarsit am ajuns sa-mi pot controla subconstientul.Tot ce va pot spune este ca in momentul in care ai control asupra mintii propii ti se pare ca ai toata lumea la picioare.De cand meditez am devenit o pesoana mai deschisa,mai sociabila si mai increzatoare.Desi nu sunt un bun povestitor sper ca cei care citesc ce am scris sa incerce cateva din metodele astea.Sarbatori Fericite tuturor!
RăspundețiȘtergerebuna seara,
RăspundețiȘtergeremie imi place sa creez lucruri.
cred ca linistea se gaseste in concentrarea si ordinea din fiecare dintre noi, iar a face ceva cu mainile, degetele, privirea, necesita multa concentrare...de unde si multa liniste.
@Anonim: Multumesc pentru comentariu! ^_^
RăspundețiȘtergere@Sasha: Si mie imi place sa mesteresc! :D Multumesc pentru comentariu! ^_^
Servus!
RăspundețiȘtergereIata o poveste draga mie:
"Yame!" si in 2 secunde toata lumea isi intrerupe exercitiul si ingenuncheaza in 'seiza' pe ambele lungimi ale tatami-ului
"Aveti un partener.
Respectati-l!
Nu-l corectati.
Lasati-l sa greseasca!
Amandoi nu stiti.
Nu puteti sa il corectati daca voi insiva nu stiti. Singurul care va poate corecta este...(si arata cu ambele maini catre sine)
Sau colegii mai mari (a se citi cu centuri maro si albastre).
Sau cand va spun eu ajutati-va partenerul , atunci puteti sa il ajutati, nu sa il corectati.
Hajime!" si, in alte 2 secunde, toata lumea si-a reocupat pozitiile si, fiecare cu partenerul sau, si-a continuat exercitiul
Toate vorbele astea au fost spuse intr-o liniste care nu era prevestita cu nimic de forfoteala si caderile spectaculoase cu bataie de dinainte. Toate vorbele astea au fost spuse cu cadentza si armonia pasilor din aikido. Simplu, natural, cu atitudine veritabila.
Asa e in viata, asa e intr-o arta martiala - "aici si acum".
...dincolo de 8 decembrie, dincolo de concursuri si obiecte, o poveste din noiembrie, intr-un dojo de aikido din Brasov.
Cu multa prietenie,
Catalin
@Catalin: Multumesc pentru poveste, este foarte frumoasa si mi-a facut multa placere sa o citesc! ^_^
RăspundețiȘtergereCand citesc pur si simplu ma relaxez si intu intr-o alta lume , mai ales cand citesc preferatele mele cartile
RăspundețiȘtergerefantasy.
relaxarea mea vine din interior. cand deschid ochii dimineata zambesc, trag draperiile,ma uit la soare si inspir. imaginandu-mi ca in fiecare zi calatoresc in alt loc, ca imbratisez culturi noi, ca vad rasaritul de soare in multe locuri ma face sa zambesc. in fiecare zi privesc apusul inspirand adanc si uitand de mine, purtandu-ma intr-un loc doar de mine stiut, lasandu-ma sa vad si sa simt fiecare detaliu. in fiecare seara inainte sa adorm imi beau ceaiul intr-o cana imensa, privesc luna si adorm zambind. intodeauna trebuie sa profiti de orice moment si portita din viata ta,din ziua ta si sa-ti creezi o oaza de liniste, chiar si pentru cateva minute.
RăspundețiȘtergereun ceai te linisteste intodeauna indiferent de loc
RăspundețiȘtergereIntotdeauna am cautat un ritual ptr a-mi gasi linistea, ptr a scapa de stres, ptr a ma deconecta de viata cotidiana (interesant ca ajungi sa iti doresti lucrul asta..) si nu l-am gasit pana in momentul cand am aflat de boala incurabila, atunci abia m-am linistit definitiv, stiam care e sfarsitul, stiam ca trebuie sa traiesc fiecare zi din plin, diminetile sunt superbe, si eu ma trezesc devreme si prind momentul dinaintea rasaritului este foarte bine descris, de multe ori imi fac alergarea la ora aia ca am inceput sa fac si sport de mai bine de 2 ani, iar restul de chestii ptr nimic nu ma mai stresez , pana si la interviuri ptr joburi sunt total relaxata pe vremuri aveam goluri in stomac, in prezent viata mea este in felul urmator : mancat vegetarian, m-am apucat de gradinarit organic, la ora actuala cu hrana sunt asigurata ptr iarna si primavara, inclusiv salate proaspete din sera, joburi imi iau sezoniere sa reusesc sa ma impart cu gradina, si vreau si putin timp ptr mine sa reusesc sa fac si sport, bani am nevoie doar sa imi achit taxele si ptr micile cheltuieli .. asa ca dintr-o persoana agitata crescuta la bloc, si de la alergaturile prin fabrici in stres, lucrat pana tarziu, mancat pe unde apucam, am ajuns sa pun mult accent pe sanatate, cu care sunt ok in momentul de fata, m-am scapat si de afectiunile cronice care erau multe.. cu ajutorul plantelor medicinale, asa ca respect ptr natura si ceaiuri!!!! Asta este povestea mea , abia dupa aceasta experienta mi-am gasit si eu linistea, acum stiu ca prioritatea omului in viata este mancatul sanatos, sportul si familia, restul nimic nu e important, amintirile cele mai frumoase vor ramane alaturi de cei dragi, nu castigul de bani si nici alergatura oamenilor dupa joburi de robotei, am trecut prin asa ceva.. nimic nu merita sa iti strici sanatatea, cariera este doar o iluzie creata de societate si mentalitatea oamenilor care ne inconjoara, acest sistem „perfect” creat ptr „protectia noastra”, cand ajungi cu un picior in groapa abia atunci iti dai seama ca ai ales calea gresita in viata.. iar viata este scurta daca nu avem grija de noi.. noaptea o petrecem dormind, iar ziua inchisi intr-o incapere pe undeva la un job, atunci sa ii mai plangem pe „saracii bunicii nostri” care vai si amar cum au trait.. pai care pe care plange?
RăspundețiȘtergereVa doresc multa liniste si nu in ultimul rand sanatate, pe care o puteti obtine in functie de modul de viata, in special nutritie corecta.
Andreea
Un ceai e binevenit oricand! Daca-l mai asociezi si cu momente de liniste e extrem recomandat!
RăspundețiȘtergereCeaiul il ador iarna cand e gerul afara :x !
RăspundețiȘtergere