Tokyo - un tur virtual (3)

Mitul Zilei de Maine in statia Shibuya

(Photo Credit @ naoyafujii on Flickr, thank you!)

Shibuya mi s-a parut pentru un moment centrul Universului. Statia de tren explodeaza in culori vii, care te impresoara dinspre peretele acoperit de Mitul Zilei de Maine. Pictura celebrului Taro Okamoto reprezinta bombardamentele de la Hiroshima si Nagasaki, reamintite astfel celor peste 2,5 milioane de persoane care tranziteaza in fiecare zi statia Shibuya. Insa nu tragedia si trecutul umplu atmosfera aici, ci intensitatea prezentului. Pana la urma... maine poate deveni un mit dintr-o clipa in alta a zilei de azi.

In statia Shibuya, pe una din multele linii: Yamanote Line

(Photo Credit @ Kona Photos on Flickr, thank you!)

Statiile de tren in Japonia sunt de multe ori labirinturi navigabile numai cu ajutorul unui radar special pe care numai japonezii par a-l avea. Sa gresesti iesirea din statie e ca si cum ai gresi poarta catre o lume intergalactica.

O extensie a statiei

(Photo Credit @ yushimo_02 on Flickr, thank you!)

Una dintre cele mai cunoscute exit gates este cea pazita de statuia lui Hachiko. "Hachi" inseamna 8 in japoneza, iar "ko" este "copil", astfel incat Hachiko este copilul perfectiunii sau al infinitului. Povestea cainelui Hachiko este reprezentativa pentru sensibilitatea japoneza. Hachiko si-a condus stapanul mult-iubit intr-o zi pana la statia Shibuya, insa acesta nu s-a mai intors niciodata.  Cainele l-a asteptat in fiecare zi, fie ploaie, frig, zapada sau soare arzator...pana la moartea sa. De atunci il asteapta in forma pietrificata. La infinit, dupa cum ii este numele.

Hachi

(Photo Credit @ kidperez on Flickr, thank you!)

In spatele lui Hachiko insa, viata se desfasoara in ritm alert. Pietonii sunt regi pe asfaltul dungat al intersectiei din Shibuya, una dintre cele mai aglomerate din lume. Se poate traversa in orice directie, chiar si in diagonala. Tumultul si multimea sunt extrem de interesante de privit deoarece aici iau nastere ultimele trenduri in materie de moda japoneza. Iar moda japoneza este una plina de inovatii, mai mult sau mai putin purtabile.

Trecerea de pietoni din Shibuya

(Photo Credit @ Stuck in Customs on Flikr, thank you!)

De departe vegheaza turnul 109, un gigant care adaposteste mii de magazine cu cele mai noi obiecte vestimentare si nu numai. De aici a pornit moda KOGAL, un trend caracterizat prin machiaj puternic cu tenta bronzata, par blond ca mierea, platforme, pantaloni/fusta cat mai scurti/scurta. Kogals imita fidel imaginea unei tinere din California, cheltuiesc venituri cat nu castiga, de fapt, si, in general, pun motorul consumerist in miscare prin apetitul lor pentru accesorii de designer.

Photo Credit @ tokyofashion on Flickr, thank you

Kogals

Kogals

(Photo Credit @ Jon Siegel on Flickr, thank you!)

Fetele de mai sus se indreapta mai degraba spre alt stil clar definit in moda japoneza: Hime Gyaru (Hime inseamna printesa)

(Photo Credit @ tokyofashion on Flickr, thank you!)

Gigantul centru de shopping Shibuya 109

(Photo Credit @ tokyofashion on Flickr, thank you!)

Acolo unde e shopping intens sunt si restaurante numeroase, de la cele cu preturi mai mult decat decente pana la restaurante cu stele Michelin. Mergeti acolo unde vedeti multi clienti japonezi, acesta este un semn bun privind calitatea mancarurilor deoarece japonezii, spre deosebire de alte natii, nu merg sa manance undeva, oricat de ieftine meniurile si mari portiile, daca mancarea nu este la calitatea asteptata.

Tiramisu, in varianta japoneza

(Photo Credit @ Long Sleeper on Flickr, thank you!)

Asa arata un restaurant micut de Udon (taietei japonezi intr-o supa delicioasa)

(Photo Credit @ cjw333 on Flickr, thank you!)

Ca un comentariu suplimentar, fata de Europa, de exemplu, unde turistii au nevoie de recomandari pentru a lua o masa gustoasa si decenta ca pret si a evita vesnicele "capcane turistice", in Japonia puteti avea incredere ca nu veti intalni asemenea lipsa de respect. Nu-mi amintesc sa fi nimerit vreodata un local cu mancare proasta, la preturi nejustificat de mari. Asa ca ieftin nu inseamna prost in Japonia, ci simplu, ca la mama (japonezilor) acasa, iar scump inseamna rafinat, fusion sau traditional.

Harajuku se iveste in sanul districtului Shibuya ca o insula de noutate si non-conformism. Pe straduta sa centrala, Takeshita-dori, stau aliniate magazine ce afiseaza nonsalant iepuri albi de plus imbracati ca o domnisoara de pe la 1800 si ceva, manechine in sortulet cu dantele si umbrele de soare inflorate.

Intrarea in Takeshita-dori

(Photo Credit @ crispyteriyaki on Flickr, thank you!)

Iepurele din vitrina, Alice in Tara Minunilor este cat se poate de reala pe strazile din Japonia

(Photo Credit @ tokyofashion, thank you!)

In tara regulilor stricte, in care cei cativa centimetri in plus sau in minus la plecaciune fac diferenta de statut social, in fiecare duminica exista tineri care evadeaza constiincios, prin haine, machiaj si atitudine. Sub vesmintele lor complicate se afla cetateni cuminti, care in timpul saptamanii isi fac datoria fata de tara si Imparat, dupa cum le-o dicteaza cetatenia japoneza, una dintre cele mai greu de obtinut din lume. Gestul lor de rebeliune dureaza o zi pe saptamana si nu se extinde la acte care ar dauna cu adevarat societatii, gen vandalism sau acte criminale. Cu alte cuvinte, arata ciudat, dar sunt inofensivi.

O Gothic Lolita moderata

(Photo Credit @ drone207A on Flickr, thank you!)

Alta subcultura: Innocent Lolita

(Photo Credit @ tokyofashion on Flickr, thank you!)

Cosplay - o subcultura ce presupune imitarea stilului unei persoane cunoscute din anime/manga (ceea ce, avand in vedere ca ambele pot merge foarte departe de realitate, e dificil de realizat)/trupe rock/punk

Aici tinerii imita Dir en Grey, o formatie japoneza

(Photo Credit @ megadem on Flickr, thank you!)

Cosplay - numai ca habar nu am pe cine imita

(Photo Credit @zlight on Flickr, thank you!)

Subcultura Visual Kei

(Photo Credit @ saikofish)

Ummmmm....

(Photo Credit @ sleepyhead's on Flickr, thank you!)

Subcultura Maid - in Japonia exista asa-numite Maid Cafes unde fetele care servesc se imbraca in stilul unei serveuse/cameriste; este considerat un stil ce imbina latura sexy cu traditionala aplecare spre ospitalitate in cultura japoneza

(Photo Credit @ ThisParticularGreg on Flickr, thank you!)

Pentru straini e greu de inteles de ce exista acest fenomen. In fond, multor culturi le este necunoscuta o presiune asupra individului de a se conforma regulilor la intensitatea celei din Japonia. In cultura japoneza grupul primeaza intotdeauna asupra individului.

In apropierea acestui tumult, o oaza de liniste inconjoara templul shinto Meiji Jingu, construit in onoarea imparatului Meiji si a imparatesei Shoken. Gradina templului se intinde pe o suprafata de 700.000 de metri patrati si cuprinde 365 de specii diferite de copaci.

Catre templu

(Photo Credit @ georgeogoodman on Flickr, thank you!)

Nunta in stil traditional la Meiji Jingu

(Photo Credit @ jerome on Flickr, thank you!)

Din Harajuku se poate ajunge usor pe Omotesando, o artera de shopping foarte apreciata, unde puteti gasi ultimele noutati de la marile branduri. Nivelul la care se face shopping in Japonia nu se compara cu nimic, pare un iures nebun, rafturile sunt intesate de marfuri, se gaseste ceva pentru oricine, oricat de excentrice ar fi gusturile sale. Daca exista un client, atunci exista si un magazin pentru acea marfa.

Omotesando

(Photo Credit @ Mikimon on Flickr, thank you!)

Din vazduh suntem observati de gigantii Tokyo-ului, zgarie-norii din districtul Shinjuku. Va las in paza lor pana data viitoare, cand vom pasi in armonie la templele din Asakusa si muzeele din Ueno, ultima statie a turului virtual prin Tokyo.

Photo Credit @Sprengben on Flickr (thank you!)

Cutii si ambalaje

Plicuri pentru diverse ocazii - Origata Design Institute

Inainte sa ajung in Japonia nu acordam obiectelor din jurul meu nici macar o bataie de gene decat daca era ceva evident in neregula cu ele. Cand erau atat de frumoase incat trebuia sa remarc asta, observatia ramanea undeva in aer, de unde se tot inalta cat mai departe de mine ca aburii de la cafeaua care se raceste. Frumusetea nu ajungea la mine in atat de multe moduri in care ar fi putut sa ajunga...

 

Artist: Aoki Ryota-san

Artist: Jiro Noguchi-san

Nu stiu cand am inceput sa observ liniile fine ale unei cupe de ceai lucrate manual sau profunzimea tonurilor pamantii. Nu-mi amintesc distinct nici momentul in care un ambalaj ce imbraca in arta un obiect oarecare mi s-a parut ca infrumuseteaza pentru o clipa tot spatiul din jurul meu, nici cand am inchis ochii si am ascultat sunete de pian sau de chitara altfel decat ascultasem hiturile verii, venite direct pe filiera americana, in baloti murdari de contrabanda - clar nu cea mai buna marfa.

Petale de sakura din hartie

Mochi - galuste de orez dulce decorate in spiritul ciresilor

Telefon de primavara... 

Sunt aproape convinsa ca prima exclamatie de uimire ce verbaliza o emotie sincera si de durata in fata naturii a fost cand am cules grabita o petala din par observand neasteptat ca ploua cu astfel de petale din ciresii roz-pal incarcati. Cred ca am stat nemiscata ani-lumina in fata alunecarii aceleia a unei frumuseti atat de efemere, pe care stim ca o vom revedea la anul si, cu toate astea, nu ne putem impiedica sa-i agonizam plecarea.

E sigur acum pentru oricine ca sunt o "sensibila", o persoana care simte emotie in fata unei forme perfecte de ceainic, la atingerea unui material moale de geanta, la auzul unei expresii sagalnice (sagalnic e un cuvant sagalnic, nu?), la adulmecarea rufelor proaspat spalate. Inainte sa ajung pe aleile cu flori de artar ruginite si crestate, dar focos de vii, inainte sa tin in campul vizual mereu un munte-reper, inainte sa ridic capul din pamant si din griji catre o reclama amuzanta si inainte sa cred ca necunoscut inseamna o sansa extraordinara de crestere, inainte de toate acestea as fi dat din cap condescendent la imaginea zecilor de japonezi cu ochii pironiti la niste copaci care se scutura. Mi-as fi imaginat specia asta un pic defavorizata, sensibilii, ca pe niste fiinte plapande, mereu tematoare, mi-as fi inchipuit ca tremura usor in orice contact cu semenii, ca trebuie menajati si tratati ca niste bibelouri pe mileu care te induioseaza cu timpul lor trecut si te agaseaza in nepotrivirea lor cu prezentul.

Cutiile ce adapostesc un pranz la pachet sunt niste cutii.  Ambalajele ce imbraca un obiect abia cumparat sunt niste hartii cu funde.  Insa cand sunt frumoase au puterea continutului. Sau poate mai mare.

 Inghetata de la Lotte

 

Carti de colorat pentru adulti! - Color Origami

Ambalaj pentru cutie cu jeleuri - Koujuken (Nara)

Tot ambalaje pentru jeleuri, cu pepene de aceasta data - Seikan In

La ora 4, un snack si un ceai impartite cu prietenii. Sigur iti zambeste un personaj dragut de pe vreun ambalaj - Biscuiti dulci Koala no Machi

 Do you, USB-fan, take it, to hold and to plug, to copy and paste?

Pusculita cu LED display; cu cat economisiti mai mult, cu atat  displayul devine mai "bogat"

"Sandvis" japonez - la interior are o umplutura delicioasa de peste si condimente; ambalaj foarte convenabil

 Cum pot japonezii sa bea asa mult ceai? - la ei e portabil ^_^ 

In imagine - ceai de iasomie, ambalaj de primavara

 Ceai verde - diferite tipuri de ambalaje sezonale (ultimul fiind clar pentru toamna, cand ploua cu momiji, frunzele de artar)

Joc pentru copii ce imita jobul unui...controlor de bilete in tren! Include un perforator si stiluri diferite de bilete, de la tren obisnuit pana la shinkansen 

Courtesy of PingMag (thanks!) 

Note: later edited 

Curiozitatea oamenilor si felul in care inteleg sa se deconecteze, redevenind copii, este, poate, unul din lucrurile de care imi este cel mai dor din perioada in Japonia. 

Verdele jad al ceaiului (I) – Razbunarea automatelor tradate

Mi-era sete incontinuu de cand ajunsesem in Japonia. Obisnuita cu apa minerala romaneasca, cea mai buna din cate am baut vreodata, nu reuseam sa-mi astampar setea cu apa plata ce monopolizeaza piata in Japonia. In cautarea morilor de vant am pornit de multe ori prin supermarketurile intesate de necunoscutul in forma de eticheta si am gasit dupa putin timp un mic rai cu bule, California mineral water. California nightmare! Am aruncat raiul inselator la gunoi si am inceput sa ma gandesc la beneficiile apei plate in speranta ca exista un Dumnezeu si un efect placebo pe lume.

 

Photo credit @ Straws pulled at random Flickr Stream

Pamantul asfaltat japonez se pare ca rodeste ca niciun altul. Automate de bauturi apar in rasaduri de unde nu te astepti, intotdeauna viu colorate si delimitate pe bauturi reci si bauturi calde. Conform unor statistici, exista un automat de bauturi la fiecare 23 de persoane…Cu exceptia Pepsi si Cola, pe care consider ca le-am injectat in vene cat sa-mi ajunga toata viata in perioada post-revolutie si ante-sucuri de la TEC, celelalte nu-mi spuneau nimic. Gandindu-ma la gustul de iaurt cu &%@@ (unde &%@@ inseamna orice aroma, de la piersica pana la aloe) si mult zahar al bauturii Calpis mai ca as fi preferat sa ramana asa lucrurile…Dar nu. Cum luasem curiozitatea in brate si refuzam sa-i mai dau drumul, am purces imprudenta la un mic joc de ruleta ruseasca cu bauturile din automate. Indata ce am inceput sa silabisesc japoneza am descoperit cu uimire in automat berea pentru copii, Kidsbeer. N-are alcool, desigur, la origine era pur si simplu un suc oarecare, dar cu denumirea aceasta vanzarile i-au crescut considerabil. 

 

Photo Credit @ yomi955's Flickr stream

Apoi m-au amuzat denumirile marcilor de cafea: Deeppresso (Cafeaua Depresiva?!), GOD Coffee (deci vinul nu e licoarea zeilor, ci…cafeaua, din cate se vede), Black Boss (sa mai zica cineva ca japonezii sunt rasisti, mai ales ca exista varianta Boss Silky Black!).  Printre asa-zisele “sports drinks”, sub nume de cod apa-cu-tone-de-zahar, se numara si Pocari SWEAT…Trebuie sa recunoastem maretia unui nume care include cuvantul “transpiratie” pentru o bautura sportiva…

 

Photo Credit @ Telstar Logistics' Flickr Stream

 

Photo Credit @ mariecannabis' Flickr stream

Dupa ce am eliminat bauturile cu nume deloc generatoare de dorinte de hidratare am trecut la degustare constatand ca toate aromele cunoscute de om pot fi regasite in bauturile carbogazoase din Japonia. Cel putin jumatate din ele au ceva de a face cu pepenele galben (melon), insa numai  Bubble Man are “Bubble Rocket Taste”, “Lightning Soda” si “The South Pole Soda”. Daca va intrebati ce gust are o racheta, va spun eu: aplecator de dulce! Traznetul si Polul Sud mi-au scapat, din pacate, desi numai uitandu-ma la denumire am senzatia ca-mi pierd doi dinti din fata.

 

Photo Credit @ vlumi's Flickr Stream 

Cum perspectivele nu pareau mai bune cu bauturile “sanatoase” cu salata verde si lamaie plus bule carbogazoase sau otet negru amestecat cu orice ar da semne ca-l face ingerabil, am tradat casnicele automate de bauturi prin aventuri trecatoare cu suratele mai excentrice, automatele de cravate, baterii, oua, legume proaspete, sneakersi, umbrele sau flori.

 

Photo Credit @ katclay's Flickr Stream 

 

Photo Credit @ leah.bell's Flickr Stream 

 

 Photo Credit @ fleshmeatdoll's Flickr Stream

 

Photo Credit @ ayuko0106's Flickr Stream

Se stie insa ca roata se intoarce si nelegiuitul plateste. Pedeapsa mea s-a cerut executata intr-o zi inabusitoare de iulie, in timp ce ma plimbam incantata pe ingustele strazi ale Kyoto-ului pentru prima data, cuprinsa de admiratie pentru frumoasele care alegorice care treceau prin fata publicului in cadrul celui mai mare festival din Japonia, Gion Matsuri.

(…) 

Va continua si va ajunge la un dar de blog ^^