joi, 25 februarie 2010

Libertatea florilor in par

In seara calda de mai in statia de tren se intersectau pentru cateva minute destinele a zeci de oameni. Peste capetele tuturor treceau zgomote pe care le mai aud aievea si azi: declicul usitelor de acces la peron declansate de cartele si abonamente propulsate in sistem, o voce calda feminina anuntandu-ne la intervale regulate ce fel de tren urmeaza sa opreasca in statie, unde merge si ca trebuie intotdeauna sa stam in spatele liniei cauciucate galbene. Prima mea seara in oras de cand ajunsesem in Japonia.

La bratul unui cavaler pe care greutatea unei armuri l-ar fi doborat iremediabil, fara sa luam in considerare dezastrul de nenumit provocat de un coif unei coafuri atat de suvitate si inalte, pasea absolut neafectat o tanara japoneza rumenita bine la solar, mai blonda decat orice blonda naturala, intr-o fusta atat de scurta incat tocurilor li se parea ca pulpele se pierd undeva in ceata. Imagini cu fluieraturi, vorbe porcoase, ba chiar si una cu vajnicul cavaler aparand fara prea mult succes onoarea domnitei ma facusera sa impietresc din lut si apa in acea statie animata. Neuronii s-au ambalat unii peste ceilalti pentru a initia manevre evazive de a o salva de la sigura pieire rusinoasa. 

Curand insa, mi-am dat seama ca japonezii mai degraba aruncau cate o privire furisa in directia mea, vesnic-demna-de-atentie-straina, decat in directia domnisoarei aflata in pericol de moarte, dupa mine. Domnisoara nu era relaxata fiindca era inconstienta, ci fiindca in Japonia hartuirea stradala de tipul celei din Romania nu isi arata capul hidos de langa orice santier de constructii sau pe orice strada. Esti liber sa porti tot ceea ce doresti, oricat de excentric. 

In lunile ce au urmat am invatat sa nu incerc sa-mi scuip ochii atunci cand vad ceva complet diferit de standard. Am fost de multe ori extrem de curioasa, socata, muta de uimire, am ras in sinea mea si am admirat, mi-am reconfirmat faptul ca Dumnezeu este un gradinar innascut daca are o gradina atat de mare si variata, dar am facut ceea ce faceau si ceilalti in jurul meu, mi-am vazut de treaba ca si cum totul ar fi fost natural, ca si cum as fi locuit intr-un muzeu de arta care ti se pare interesant tocmai pentru ca operele din el sunt atat de diferite. De altfel, eu insami eram diferita...

Incet-incet, in micul meu petec din gradina s-a nascut Libertatea. Fiecare zi era o sarbatoare a culorilor, a florilor in par si a rochiilor. Ma napusteam pe usa de parca as fi vrut sa incerc marea cu degetul si sa vad daca se unduieste la fel iar si iar si iar. De fiecare data ma simteam de parca as fi castigat un pariu cu o colivie invizibila, usita acesteia ramanea inchisa, iar eu zburdam in afara ei fara cea mai mica grija. Limitele imi apartineau, eu imi apartineam. Numai scriind aceste randuri cu cerneala de amintiri ma simt revigorata ca dupa un leac ridicol de eficient. Atunci simteam ca sunt atat de vie incat traiesc fiecare secunda. Acesta este efectul Libertatii! O fericire aproape rusinos de exprimat, bucurie de a trai, disponibilitate de a comunica mai mult si mai atent, incredere in mine si in ceilalti, toleranta si flexibilitate. 

Din avantul meu cu prea mult patos m-am trezit in noroi: un roman tipand obscenitati la o chinezoaica trei sferturi cat el in fata Cismigiului intr-o zi la fel de calda de mai; vorbe dezgustatoare acoperite cu Ipodul ce nu reuseste, din pacate, sa stearga si ochii si ranjetele pentru niste simple sosete trei sferturi; vulgaritati pentru grasute, vulgaritati pentru prea slabe; vulgaritati si opinii necerute pentru oricine are ghinionul sa nu treaca neobservat...si flori in par care se ofilesc. 

Pentru ce motiv trebuie sa invatam de mici si sa repetam silitori lectia indiferentei mascate? Lucruri normale precum mersul pe jos de la o statie de metrou la alta devin examene ale surzeniei si orbirii selective invatate pe de rost. Nu trebuie sa punem la suflet, nu trebuie sa parem vulnerabile, in niciun caz nu trebuie sa ne crestem sansele de hartuire purtand orice care nu este destinat ascunderii in anonimat, ba chiar exista tehnici de impietrire a sufletului atunci cand toate cele de mai sus esueaza si jignirile verbale lasa loc unor jigniri pipaitoare ce provoaca apoplexie. Nu exista priviri incarcate de dispret pentru aruncarea unei hartii pe jos, dar exista asa ceva intre fetele care se incranceneaza pe strada in lupta cizmelor cu toc?!

Ceea ce credem despre noi ca stim sau ca avem sufera schimbari atunci cand ne deplasam din aria noastra de confort, cand ne aventuram mai departe de locurile si oamenii familiari, fie pana intr-o zona necunoscuta a orasului sau pana intr-o tara la capatul lumii. Credeam despre mine ca sunt libera, trebuia doar sa respect micile reguli de mai sus, atata tot. Acum vad bine ca pierdusem pariul cu acea colivie invizibila, aceeasi in exteriorul careia ma lupt azi sa raman.

Ati putea sa nu le spuneti nimic oamenilor de mai jos daca ceea ce ganditi nu e de natura sa-i bucure sau sa-i ajute in vreun fel? Ei sunt liberi in Japonia, de ce nu am fi si noi in Romania? 

Photo Credits:@ Daymix.com & JapaneseStreets.com 



 

15 comentarii:

  1. Nu prea vreau să-mi imaginez ce reacţii ar stârni personajele de mai sus pe străzile noastre. Poate că este vorba despre obişnuinţă, până la urmă, dar astfel de oameni, cu un curaj vestimentar ce, trebuie să recunoaştem, pare excentric, ar trebui să ducă o crâncenă luptă de convingere şi să se înarmeze cu foarte multă răbdare.
    Chiar cred că, la fel cum se poate aplica oricărui alt lucru, şi bunul-simţ se poate exersa, pentru ca, în final, să fie însuşit ca o stare de fapt firească.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din pacate in Bucuresti risti sa te trezesti cu diverse comentarii sau chiar mai rau chiar daca esti blindata cu haine fara forma, fara culori.

    RăspundețiȘtergere
  3. @day_dreamer: Ah, macar daca s-ar exersa bunul-simt sau toleranta de a nu-ti afisa gandurile depreciative...Daca s-ar exersa, as avea speranta. Cred ca urmarim aceeasi idee, o idee care este prezenta des in gandurile mele recent: civilizatia este aparenta civilizatiei. Pentru un japonez obisnuit, ca si pentru un roman, vestimentatia celor de mai sus atrage niste reactii (mai mult sau mai putin critice), diferenta este ca japonezul isi pastreaza reactia pentru el, adesea nediscutand cu nimeni despre asta (barfa is a no-no), in timp ce romanul o afiseaza cat mai evident, fara a conta daca jigneste sau nu.

    Sincer...am o amaraciune: de cand m-am intors din Japonia am inceput incet-incet sa fac si remarce negative (desi nu in public larg), sa judec aspru si sa fiu mai intoleranta. Ma deranjeaza tare, postarea aceasta este si pentru mine, in egala masura. Sa-mi reaminteasca de libertate in toate ipostazele ei, pe care le-am simtit si trait in Japonia.

    @Lady Io: Da, o alta chestie care ma scoate din minti, ruleta ruseasca a comentariilor/gesturilor vulgare. Iesi in blugi si o bluza absolut normala, primesti o palma peste fund, iesi in fusta, deja ceri palma aceea. Oricum ai face, tot se intampla. Toata lumea incearca sa se blindeze, cum bine ii spui, sa respecte niste reguli care minimizeaza riscurile, insa mie toata situatia mi se pare anormala! Nu ar trebui sa vorbim de aparare, ci de ripostare astfel incat sa nu mai existe comportamente de genul asta. Cand o sa aflu si cum poate o fata/femeie/baiat sa riposteze impotriva hartuirii si proastei-cresteri a semenilor sai mai periculosi o sa anunt pe toata lumea...:(

    RăspundețiȘtergere
  4. Oamenii sunt liberi în România. Problema e că sunt prea liberi şi că libertatea lor e una prost înţeleasă, ca şi democraţia de care avem parte. Sunt libertăţi exercitate forţat până într-acolo unde ar trebui să se încheie, căci începe libertatea celuilalt.

    Foarte frumos scrii, plus că-i interesant subiectul. Promit să-mi fac timp să-ţi citesc toate celelalte posturi. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. huh ? barfa e no-no ?!?! ai stat la manastire cumva? barfesc japonezii la greu, trebuie numai sa se simta in siguranta ( daca te barfesc pe tine se feresc ca nu cumva sa intelegi ). daca ti-ai facut prieteni in japonia (nu cunostinte / colegi ) e normal sa barfesti cu ei!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Bubu: :) Te referi la poze sau la postare? :D La oricare ar fi, thanks! Bine ai venit! ^_^

    @KirstDay: Ah, intr-adevar, teoria generala a dreptului, anul I de facultate: dreptul unui om se termina acolo unde incepe dreptul altuia ^_^ Asta spune teoria despre drepturi si libertati, insa, privind practic, atunci cand cineva isi exercita fortat libertatea sa peste libertatea mea si nu am la indemana mijloace eficiente sa-l fac sa inceteze cred ca sunt intemeiata sa spun ca eu nu ma simt libera nicicat...

    De aceea, da, sunt de acord cu tine ca oamenii sunt liberi in Romania, insa as adauga: faptul ca afirmatia este adevarata din punct de vedere legal, pe hartie ca sa-i spun asa, nu ma ajuta prea tare cand vad ca nu e adevarata din punct de vedere social (sau civilizational :)))) Nu stiu, probabil ca vorbim despre acelasi lucru, numai ca fiecare ii da nuanta sa; eu am o personalitate care ar vrea sa imbratiseze diversitatea mai ceva ca Uniunea Europeana in afisuri motivationale :))Un exces de libertate e ca pantofii, a woman can never have too many of those! :P In loc sa vad un exces de libertate din partea unora in detrimentul altora, eu vad o libertate absolut standard legiferata, numai ca extrem de prost manuita de mentalitatile locului.

    Bine ai venit si multumesc pentru aprecieri! ^_^ Ce promisiune flatanta :D Sper sa merite bloguletul asta japonezo-povesticios ^_^

    RăspundețiȘtergere
  7. @Alex: Probabil ca nu invit eu la astfel de distractii :) A barfi are conotatie negativa sau ti se pare ceva inofensiv? Cum eu atasez de cele mai multe ori o semnificatie negativa (notice "de cele mai multe ori"), iar prietenii sunt, de obicei, personalitati apropiate de a mea, poti trage concluzia care se impune.

    Stii, ma chinuiesc de o vreme sa transmit asta: faptul ca eu scriu ca japonezii fac/nu fac, sunt/nu sunt asta si cealalta trebuie citit ca "in experienta mea etc etc". Japonezii sunt oameni, nu extraterestrii. Tot ca romanii sunt diferiti intre ei, prietenii tai poate apreciaza o mica barfa, ai mei poate nu (ca sa nu interpretezi gresit, asta e o propozitie non-judgemental, nu judeca). Si tot ca romanii pot exista japonezi care si-ar face cruce cu limba in cerul gurii atunci cand ar vedea o Gothic Lolita pe strada, daca nu ar fi shintoisti-buddhisti :P Aici intervine o diferenta majora intre oamenii din alte tari si majoritatea oamenilor din Japonia: nu-si fac aceea cruce decat in gandul lor, nu o externalizeaza astfel incat sa stie tot poporul ca lor li se pare urat stilul Gothic Lolita.

    Eu asta consider ca inseamna sa creezi un mediu civilizat: sa te abtii astfel incat sa nu jignesti/pui in incurcatura/incalci dreptul celui de langa tine, urmand sa dai curs aprecierilor negative si total lipsite de utilitate pt cel vizat la tine acasa, daca mai vrei :)

    RăspundețiȘtergere
  8. sa zicem ca tu ai trait intr-un mediu artificial sau te-ai mintit singura. cum spui si tu, japii sunt oameni si nu extraterestrii asa ca de ce le-ar fi straina barfa majoritatii? cum ti-am spus, poate tu ai avut cunostinte, nu prieteni. cu prietenia e cam "grele" in jp pt ca un japonez nu te va refuza niciodata insa nu te va ajuta. va zice da si atat. fa-ti prieteni printre expatii care traiesc aici de ani de zile, nu printre japi care se vor ascunde de tine si peste 5 ani... vei vedea ca dand poleiala la o parte sunt oameni ca toti ceilalti. muncesc ei multe ore pe zi dar productia este comparabila cu tari ca franta sau germania unde se munceste mult mai putin (trage niste concluzii si singura). intr-o firma se avanseaza pe criteriul de loialitate catre firma nu pe criteriu de productivitate / inventivitate ( si ca strain nu te vei integra niciodata sau foarte greu ). sunt orase foarte curate si cu locuri numeroase pt distrat / vizitat dar nici de aici nu lipsesc "ghetourile" sau cartierele rau famate.
    concluzia : cine este zambitor cu tine nu iti este neaparat prieten sau iti vrea binele... (totusi nu ne contrazicem degeaba, fiecare a avut experienta lui in jp si a vazut ce-a vrut. n-o sa incep sa povestesc de cazurile de canibalism, de criminalii in serie , justitia foarte blanda cu cetatenii japonezi pt infractiuni grave , japonezii plictisiti de viata care intra cu camionul in lumea de pe strada si altele pt ca sunt cazuri izolate. insa, exista. nu-i mai peria si polisa atata pt ca sunt oameni ca mine si ca tine cu aceleiasi vicii,nevoi si fac aceleiasi greseli ca oricare alt pamantean ).

    daca vrei sa afli mai multe despre " the dark side" iti dau id-ul unui roman sa-ti povesteasca mai multe :)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Alex: Iti multumesc pentru comentariu, dar hai sa o lasam asa: we agree to disagree. Inteleg ca este putin frustrant faptul ca totul pare atat de roz si luminos la mine pe blog, este o viziune pe care mi-o asum ca un exercitiu de pozitivism, sunt destule alte bloguri incarcate de critica si negativism si chestia aia nitel diforma numita "realism" :)

    Mi se pare normal sa existe the dark side, poti linistit sa dai linkul, insa eu o sa-mi mentin blogul pe the sunny side, o sa-i "perii" si o sa-i "polisez" cat si cum consider eu.

    Probabil ca esti bine intentionat, iti multumesc si pentru indicatia despre unde ar trebui sa-mi caut prietenii...dar vezi tu, eu nu mi-am permis sa cataloghez in vreun fel experienta ta in Japonia, nici pe-a ta, nici pe-a nimanui altcuiva. Nu esti de acord cu viziunea mea, that's just fine, dar nu e nevoie sa faci supozitii cum ca am trait intr-un mediu artificial sau ca prietenii nu-mi sunt prieteni...Sunt oarecum jignitoare, obtii efectul contrar a ceea ce ti-ai propus (banuiesc ca voiai sa ma ajuti sa deschid ochii si sa revin cu picioarele pe pamant), exact ce spuneam si in postare. Poti scrie un comentariu in care sa arati cum vezi tu lucrurile si de ce fara sa incerci sa-mi demonstrezi ca eu gresesc si tu ai dreptate, si eu, si cititorii vom trage concluziile noastre.

    RăspundețiȘtergere
  10. oooo!!!!!!!!!!!!!
    gothic lolita! se stie atat de putin la noi de subiectul asta-e "cult" deja in cultura populara
    :)
    merci pentru post si imagini

    RăspundețiȘtergere
  11. eu vad lucrurile in culori neutre, m-am obisnuit sa nu ma mai incant sau sa ma supar aiurea, cel mai bine fac o medie si daca iese cu plus e ok. nu stau sa-ti deschid sau sa-ti inchid ochii, esti adulta si poti sa-ti faci singura o parere (si nu am spus ca experienta mea sau a altora e cea adevarata / unica. in usa sunt inregistrate peste 5 000 de secte crestine a caror carte sfanta e biblia. toate spun ca ele interpreteaza cel mai bine cartea sfanta :)) eu nu fac precum aceste secte). doar ti-am atras atentia sa nu te rogi la niste idoli de aur cu picioare de lemn. sunt oameni ca toti oamenii si daca tu nu-i vezi cum comenteaza / barfesc asta nu inseamna ca nu o fac. si la ei se baga japonezii in seama cu femeile pe strada, unii se bagau in seama cu sora-mea de fata cu mine ! nu mai scapam de ei. de unde stiau ca nu sunt prietenul ei ? la restaurant tipa in gura mare si nu mai sunt asa retinuti cum par la prima vedere. n-am pomenit nicaieri de vreun link , am spus de un id (cineva citeste in diagonala ).
    in rest ... casatoreste-te cu un japonez, fa 2-3 copii si dupa aia ne impartasesti experienta de familie japoneza.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Belle: Mersi pentru vizita! ^_^ Lolitele mi se par o reinterpretare japoneza a stilului victorian :D Mie imi place sa ma uit la ele pe strada, walking-art :)

    RăspundețiȘtergere
  13. konnichi wa,
    interesant cum respectarea stricta a unor reguli ("nu te exprimi in public despre alte persoane") poate crea... libertate. mi-ai adus aminte ca am observat ceva asemanator la "inghesuiala de tip japonez" - mi-a luat ceva vreme sa-mi dau seama ca, desi era mare inghesuiala, nu simteam o senzatie de disconfort de tip... bucurestean. pentru ca acolo chiar daca oamenii snt cata frunza si iarba, la fel ca firele de iarba, nu se ating.

    interesanta si discutia cu alex carbune, din mai multe puncte de vedere.

    deci un post complet :)

    RăspundețiȘtergere
  14. @Explorish: Konnichiwa! ^_^ Paradoxul este ceva japonez :)) Imi place adesea sa observ cum se intrepatrund doua lucruri care par a se bate cap in cap cu indarjire :) Regulile nescrise ale societatii creeaza un mediu atat de placut in care sa traiesti, dar si frustrari ce ies la suprafata in moduri care ajung pana si la noi in presa (sinucideri in fata trenurilor, fashion extrem, hoti de chiloti etc).

    Si eu am stat inghesuita in autobuz de cateva ori mergand dimineata la facultate, insa cu toate scuzele si toate incercarile evidente de a pastra si oferi un oarecare spatiu personal, nu m-am simtit deloc agresata :)

    RăspundețiȘtergere