sâmbătă, 6 februarie 2010

Wagashi - Cand "ceva dulce" Devine Arta

 
A confectiona si a face sunt doi gemeni univitelini. Pe cand gangureau fara diacritice si mergeau de-a busilea prin lexic nimeni nu putea sa spuna care-i care. Ca orice gemeni pusi pe sotii se inlocuiau unul pe celalalt exact cand nu te asteptai, silindu-si parintii si toti cunoscutii sa ghiceasca vesnic cu cine stau de vorba. Erau buni la sufletul lor gramatical, de aceea greselile nu erau deloc sanctionate si toata lumea era relaxata. Apoi a venit adolescenta si zen-ul a pierit ca un fum din tigara nou incercata. A confectiona era un soarece de biblioteca, citea carti cu multe poze si se emotiona in fata unui rasarit mai acatarii sau a unui corp de Venus. A face ar fi stiut ce sa faca cu acel corp de Venus... De fapt, el stia ce sa faca din orice, nu se intalnise pana atunci verb mai pragmatic si mai intreprinzator. De la mici biznisuri cu adjective si interjectii la investitii in substantive serioase, a face si-a construit un imperiu in care el era omniprezent. 

A confectiona s-a facut croitor, se pare. Hainele care ieseau din mana lui erau niste minunatii. Atat de frumoase si de trainice incat unii oameni l-au luat pe a confectiona din mediul sau retras si l-au purtat cu ei prin toate cotloanele frumoase ale mintii. Acei oameni credeau ca pot confectiona frumosul, pe langa visuri, sperante, surprize si lacrimi. A confectiona nu a lasat niciodata o lista a inaltilor sai protectori, dar am putea lesne ghici ca pe ea trebuie sa se fi aflat numele unui mare maestru de wagashiarta traditionala japoneza de a confectiona dulciuri. 
Pentru Misaki nu exista un lucru atat de odios ca "prea dulce" intrucat ea putea sa stabileasca legaturi organice cu o cutie de baclavale, daca voia. Nici "prea multe dulciuri" nu exista, fusese speriat in nefiinta de "tone de dulciuri". Despre japonezi Misaki isi inchipuia ca nu prea mananca dulciuri, erau mult prea trasi printr-un inel de papusi pentru asta. Inele, papusi si dulciuri deopotriva au zburat pe fereastra gandului cand o multime de exclamatii pitigaiate au atras-o catre o vitrina. Parca se uita la un spectacol de magie. Sub sticla rece aparusera ca prin minune flori si frunze colorate gurmand, dar o constitutie asa delicata incat nici nu-ti trecea prin cap sa le insfaci pofticios si fara numar. In fiecare sezon vitrina producea fertila alte si alte minuni la care Misaki privea cu admiratie, spre zambetul sincer bucuros al maestrilor cofetari din spatele vitrinei. 
Wagashi nu sunt dulciuri, isi spunea Misaki. Wagashi sunt bucatele de arta, mimand frumusetile naturii si trecerea anotimpurilor, prinzand viata in mainile unor sculptori care lucreaza in faina de orez, wasanbon, zaharul trestiilor din Shikokufructe, diverse alte ingrediente din plante sau seminte! Wagashi sunt frumoase si miloase cu soldurile fetelor care exclamau pitigaiat in fata lor, sunt facute pentru a acompania ceaiul verde ca jadul si gandurile insirate pe fuior ale oamenilor. 
Cel mai vechi maestru confectioner al wagashi spunea ca acestea incanta toate simturile unui om: imaginea lor este placuta ochiului, gustul lor este de o dulceata delicata, atenta sa puna in valoare toate ingredientele, la atingere sunt induiosator de moi, aroma lor este subtila, nu te izbeste, ci te invaluie, iar silabele cuvantului wa-ga-shi sugereaza anotimpuri si poezii. 
Misaki a luat o gura infima din floarea de cires dulce si gumata simtindu-se in armonie cu lumea.
  
Mai multe poze ale wagashi gasiti AICI (photos credit Ku Ma's Flickr Set)

11 comentarii:

  1. Te inteleg perfect in privinta baclavalelor. Si insiropatul kataif grecesc sau turcesc, ba chiar si tulumbele prajite si insiropate ma fac sa visesc frumos si dulce.
    Cata arta la cofetarii japonezi! De altfel, nu cred ca exista ceva care sa nu fie arta, ritual, traditie in Japonia.

    RăspundețiȘtergere
  2. ooo
    cata arta gastronomica!
    ms de post
    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Misaki, eu cu dieta mea...salivez pe tastatura :)
    Apropo, iarta-ma ca sunt pe langa subiect, dar ai o leapsa si de la mine :) Daca si cand vrei s-o onorezi, m-ar onora la randu-mi.
    multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Lady Io: Ma bucur sa gasesc alt om cu toleranta pentru dulciurile turcesti :)) Cand putea Misaki si voia talia lui Misaki sa manance baclavale de la Gima lua, au mai multe feluri (inclusiv cu cacao - baclava cu ciocolata!), toate bune! :)

    Ei pun mare pret pe felul in care arata mancarea, iar wagashi fiind soatele ceaiului verde musai sa fie placute ochiului :) Mersi de vizita, ca intotdeauna! ^_^

    @Belle: Si eu multumesc de comentariu! ^_^ Pe cat de aratoase sunt wagashi, pe atat de fine la gust, am auzit multi occidentali desconsiderandu-le pt ca nu sunt la fel de intense ca ciocolata, de exemplu. Dupa mine, ca sa aprecieze cineva bucataria japoneza, in totalitatea ei, trebuie sa isi poata ajusta cumva papilele si asteptarile, niciodata nu va exploda in gura ca mancarea indiana :)

    @Sanziana: Multumesc, am sa ma uit! :)

    @Day-Dreamer: Ah, foarte bine spus, pretios! Genial epitet, multumesc! ^_^

    @Sabbra: Dar nu ti-ar strica dieta ca un dulce occidental! :D Japonezele sunt mereu la dieta, dar mananca si dulciuri in cantitati de soricel :)Cand se facea ora 5 noi, fetele, mergeam la cantina facultatii si rontaiam cate ceva dulce (in cantitati fantastice de mici, doar imparteam si nimeni nu ia mai mult de teama sa nu fie considerat egoist...asta da dieta :)))) si beam ceai verde care intensifica arderile. Asa ca la sfarsitul pauzei eu zic ca eram tot in balanta, plus de la dulciuri si minus de la ceai :)))

    Multumesc pentru leapsa, ma uit! :)Mersi de vizita! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Deci da doar japonezii puteau face asa minunatii.Cred ca nici n-as putea sa le gust atit sint de frumoase

    RăspundețiȘtergere
  7. Aduci Japonia aci. Cei ca tine unesc lumea!

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu sunt cuvinte pentru a descrie ceea ce am simtit cand am citit si vazut aceste imagini .

    Pentru japonezii Mancarea este o Arta .

    Sper sa mai publici si alte articole despre mancarea din Japonia .

    RăspundețiȘtergere
  9. @mamica de Sebastian: Si maestrii cofetari francezi sau germani fac minunatii, fiecare in stilul lui specific :) Insa acestea mi se pare ca transcend zona gatitului, mai ales ca gustul lor nu este foarte pronuntat, mai degraba delicat :) Multumesc de vizita si de comentariu, nu stiu de ce il vad atat de tarziu :(

    @Spiritul timpului: *blush* Ca sa unesc lumea as vrea mai intai sa o vad si sa o simt cu toate simturile! :)Multumesc!

    @Dan_k: Cu siguranta voi mai publica articole despre mancare, e o parte inevitabil de importanta din cultura japoneza :) Mersi de vizita! ^_^

    RăspundețiȘtergere