Distractia lor nu e totuna cu distractia noastra

Primul meu guest post

Prima data cand am auzit de acest verb a fost la cursurile de japoneza. In sala aceea de clasa alba, moderna si simpla, o doamna numai zambet ne povestea cu pasiune, dar cuvinte putine, ca “asobu” inseamna a te juca. Sunt convinsa ca majoritatea colegilor mei occidentali au facut natural asocierea cu perioada copilariei in timp ce eu imi imaginam fetele dragalase ale micutilor prescolari japonezi pe care-i intalnisem in dimineata aceea in drum spre facultate.

Oricat de induiosatoare, perspectiva mea era numai partial intemeiata caci japonezii nu inceteaza niciodata a se “juca”. Desi jocul inseamna distractie, distractia lor nu este totuna cu distractia noastra.

Una dintre cele mai intalnite forme de distractie este mersul la izakaya, un restaurant cu separeuri si mese lungi de lemn, unde trebuie sa te descalti de pantofi si…timiditate, intr-un final. Izakaya este o institutie asa cum este carciuma la noi. Meniul intr-o izakaya este “all you can drink” pentru o suma fixa la care se adauga mancarea special conceputa pentru a acompania bautura si in cantitati infime astfel incat toti participantii sa comande tot ceea ce doresc pentru a fi impartit cu ceilalti. Niciodata nu vei sta cu farfuria ta in fata, monopolizand vreo sticla, totul se imparte conform unei traditii ferm impamantenite intr- o Japonie care crede ca varietatea gusturilor este secretul sanatatii. Nu va imaginati ca a te “descalta” de timiditate inseamna cumva gesturi nepotrivite, singurul dezmat este cel al cuvintelor fiindca abia dupa ce beau si se imbata (destul de repede, as adauga) japonezii pot sa fie mai putin rezervati si  sa discute mai liber. Nu se discuta ce au facut altii care nu sunt prezenti la masa sau despre asa-zise “vedete”, ci despre fiecare dintre cei prezenti: visuri, planuri, familie, calatorii, etc.

O alta institutie a distractiei este karaoke. Si aici vorbim despre un alt fel de karaoke, unul caruia ii sunt dedicate cladiri cochete in care camere izolate fonic, canapele moi, meniu de dulciuri, microfoane adevarate si plasme imense ii asteapta pe cantaretii de ocazie. Alcoolul joaca si aici un rol dezinhibator, nu putini dintre colegii mei japonezi au prins a canta melodii sfasietoare printre lacrimi de cocktail. Nu conteaza daca ai sau nu daruri muzicale, in fond esti intr-un grup restrans de prieteni.

(...)

Articolul complet si pozele care-l invioreaza se gasesc AICI. Le multumesc celor de la viajoa pentru invitatie!