sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Bagajul inchis si sufletul larg deschis. Haideti sa va arat Japonia!

Si-au trecut patru ani de cand n-am mai vazut Japonia. Usor-usor am incetat sa ne mentionam obsesiv numele in orice conversatie, nu ne-am mai uitat la poze de-acum vechi, nu ne-am mai spus noapte buna in gand la culcare, separate de mii de kilometri distanta. Zi dupa zi, noapte dupa noapte am trait un tic-tac in plus una fara de cealalta, uitând sârguincios liniile fetei si vocea si ce sunet are rasul uneia si ce gust are zambetul alteia. 

Dar mie imi place sa cred si deci cred cu tarie ca exista lucruri si oameni care ti-au vorbit intr-un mod cu totul si cu totul special. Ti-au descantat vreo celula din suflet si s-au contopit cu ea si s-au facut pierdute printre celelalte celule necucerite. Si vor ramane printre celulele tale pentru totdeauna.

Japonia vorbea somnoroasă in mine prin noiembrie, anul trecut. Vine Peter de la 1001adventures si o intreaba: auzi, tu n-ai avea chef sa vorbesti unui public mai larg? Unui public iubitor de aventuri aventuroase si autentice? 

Ne-am pus pe cantat in cor, dară, eu si Japonia mea. Am citit pana cand ni s-au impaienjenit ochii la calculator, am vorbit cu oameni frumosi, am inghesuit cate-n luna si-n stele si apoi am decupat cuminte unde am mâzgălit prea tare. Trebuia sa fie perfect. Sa fie bogatie de locuri, experiente, ocazii de a cunoaste Japonia asa cum nu ajung oamenii obisnuiti sa o cunoasca. Sa fie sub indrumarea cuiva care stie despre ce vorbeste. 

Am razbit chiar la inceputul lui 2014. Mai jos aveti cantecul nostru de sirena.

Sariti pe bagaje, inchideti-le! As vrea sa va ajut si sa pornim impreuna catre check-in. Dar...nu e inca timpul pentru mine. Va trimit pe voi emisari. 

Haideti sa va arat Japonia (mea)!


luni, 4 noiembrie 2013

E vremea sa-mi scutur umbrela japoneza de praf

Daca inca as mai avea-o. Dar s-a mistuit. A rezistat 4 ani departe de Japonia, plantata intr-un sol parchetat de garsoniera bucuresteana.

Umbrela mea de hartie din Kyoto s-a dus deci. Regele e mort, traiasca Regele!

* Beginning of Teaser *


sâmbătă, 9 martie 2013

Cum sa ajungi in Japonia - partea a doua - la munca

Dragi japonezo-interesati,

Tineri vrem mereu sa fim cu totii, dar ma gandesc ca ipostaza de student la 30 si ceva de ani nu ne imbie la unison si in aceeasi masura. Asadar, pentru cei care s-au saturat de manuale si discutii interminabile si teoretice tare, de eseuri si bani picati din cer de la guvern cu titlu de bursa, de timp liber si de locuit in camin, de dadaceala si de o usoara expectativa (eu cand incep sa traiesc pe cont propriu?!) avem si alte variante de a ajunge in Japonia. Pe termen mediu.

Dupa usa nr. 1 sta bau-bau-ul timpurilor noastre: un job. Numai ca, spre deosebire de varianta cu bursa Guvernului Japonez, scenariul care include un job drept "facilitator" al caii spre Japonia implica mult suspans. Daca in Europa mai poti trage speranta sa fii mobil in munca ta, in Japonia trebuie sa-ti aduci aminte de "Patul lui Procust" citit in liceu. Strainii au niste roluri foarte bine delimitate in ansamblul societatii japoneze, deci te incadrezi sau ramai pe dinafara. Dinafara tarii.

Pornim la drum cu "nationalitatea" drept criteriu si ghid. Imi cer scuze cititorilor mei chinezi, coreeni si brazilieni (adica japonezii nascuti in Brazilia si dornici de a se reintegra in patria-mama, tot straini sunt considerati), le multumesc pentru uimitoarea cunoastere a limbii romane si trec la ce ne intereseaza: rolurile "albilor", ale Europenilor mai ales. Yin si Yang, expat si profesor de limba engleza (sau franceza, poate...).

Expatul este specia privilegiata. Traieste si se dezvolta organic (unii anorganic, sa-i lasam) in habitatul unei atotcuprinzatoare corporatii, unei multinationale caracatiȚoase ce s-a globalizat ca la carte pana-n Asia. Expatul este unsul lui Dumnezeu in Japonia, traieste intr-un apartament marisor, salariul ii permite nopti interesante in Ginza, lumina sa straluceste vesel peste colegii japonezi care sunt nevoiti sa sufere suferinta crunta a limbii engleze alaturi de el. Calea celor putini.


Profesorul de engleza este specia comuna. Calea celor multi. N-as putea spune ca e o cale spinoasa, desi are portiunile ei cu scoli de engleza care dau faliment, adaptare la cultura de munca a japonezilor (multa seriozitate, implicare, program intensiv sau prelungit), repetitivitate a muncii (japonezii si romanii musai au in comun zicala "repetitia e mama invataturii", la un moment dat, in scurta mea cariera de English teaching part-time, pe langa studii, ajunsesem sa numar de cate ori spun cuvantul ""b-e-l-l-p-e-p-p-er" pe zi...), munca solicitanta fizic (la scolile pentru copii, profesorii japonezi de engleza sunt niste domni, iar profesorii straini de engleza sunt niste clovni).

Cu toate acestea, nu degeaba e calea celor multi de a ajunge in Japonia: un profesor de engleza este platit bine: aproximativ 1.800 - 2.200 EUR/luna (minus 7% taxe, dar plus bonus). Vorbitorii non-nativi de limba engleza se incadreaza si ei in cele de mai sus, fiind o idee mai slab platiti decat nativii.

Daca va tenteaza, iata bibliografie:
Calificari: diploma de licenta e cerinta de baza la care se mai adauga, dupa caz: certificari gen TOEFL, Cambridge, ceva experienta. Acestea usureaza gasirea unui job, dar se poate si fara, daca aveti atutudinea potrivita. Este mai usor sa gasiti ceva odata ce sunteti deja in Japonia, desi exista scoli care sustin aplicantii cu procedurile de viza.

Salariul e de ajuns ca sa va descurcati in Japonia si sa aveti un trai frumos. 

Unii straini isi fac loc cu coatele si mai scot si altceva de la japonezi in materie de joburi:
  • joburi in IT (graphic design mai ales, programare);
  • joburi in entertainment...Aici a nu se intelege ca ma refer la joburile din cluburile de noapte, ci la: show-uri TV cu "nebunul" de strain (strainul in ipostaza unui clovn neinteles, asa cum il vad multi japonezi, de altfel); actor/model - nu e nevoie nici pe departe de aptitudinile fizice in mod normal cerute pentru astfel de joburi din cauza perceptiei un *pic* distorsionate a japonezilor asupra strainilor;
  • traducatori/interpreti - pentru asta va trebuie japoneza...
  • last but not least...preot! pam pam! da, unii straini, chiar daca n-au nimic de-a face cu religia, pot servi drept preoti la cate o nunta, in vreo biserica ortodoxa (pe stil rusesc), da bine.
Revin cu partea a treia.

marți, 26 februarie 2013

Cum sa ajungi in Japonia - partea-ntaia - la studii

Dragii mei,

Ohisashiburi! A trecut mult timp de cand nu ne-am mai citit, adicatelea. Am fost un diavol tasmanian, nu, nu-i destul, un diavol tasmanian intr-un rollercoaster, da! Cuvantul "liniste" a parut o blasfemie in viata mea de zi cu zi pentru o lunga perioada. Dar mi-a fost dor de scris. Si de scrisul pentru voi si de scrisul despre Japonia.

Primesc in continuare, cu o cursivitate care ma surprinde tare in conditiile in care informatia de pe blogul meu circula pe internet ca PET-urile in orbita, lasate de izbeliste de apusele misiuni spatiale, mailuri de la oameni care vor sa ajunga in Japonia. Si cred ca eu le-as putea spune cum. Asa ca voi incerca. Plus ca voi putea ulterior sa dau un link de la postarea aceasta si sa nu ma mai incerce parerile de rau ca iar n-am apucat sa raspund la mailuri cum se cuvine: cu suflet si la timp.

Incepem cu partea Intai a trilogiei "Cum sa ajungi in Japonia": La Studii.
Pasul 1: Nu stiu cum ai ajuns la concluzia ca vrei sa studiezi in Japonia. Daca esti student la Limbi Straine, nu te pun la socoteala, scuze, tu stii deja cum sa ajungi in Japonia. Pentru toti ceilalti: banzaaaaaai! Da, e necesar strigatul de lupta, mergi la razboi si o sa te intorci complet altfel. Cand/daca te intorci. Serios acum, felicitari! Sistemul de invatamant n-o sa te dea peste cap: este pe calapodul celui romanesc, numai ca mult-mult-mult mai strict si mai solicitant. Se pune accent pe memorare, atentie la detaliu si cantitate uriasa de infomatii. Exista "adevarul" manualului sau al cartilor recomandate si-l intrece pe cel al gandirii libere si creative. Cu alte cuvinte, nu te astepta la dezbateri libere sub vreun cires universitar, alaturi de un profesor-mai-mult-amic, la public speaking si improvisation sessions,  Japonia nu e SUA sau UK. In functie de pasiuni si specializarea aleasa, vei avea mai mult sau mai putin de invatat in clasa. Dar in afara ei vei invata enorm-enorm-enorm! Genul de lectii care nu te vor parasi niciodata.

Pasul 2: Sa trecem la treaba! Deci vrei sa mergi in Japonia. Sa mergi la studii acolo e cea mai usoara si sigura cale de a experimenta Japonia. Si asta datorita minunatiei denumite complet injust "Monbukagakusho" (Mon - bu- ka - ga -ku - sho): bursa Guvernului Japonez.
Faci click AICI si citesti cu religiozitate (dar tipul sincretist, da, Japonia amesteca de toate). Eu asa am facut, recunosc!

Poti vana o bursa undergraduate, caz in care ai de stat cam 5 ani in Japonia (1 an lb japoneza intensiv, 4 ani ciclul de licenta) sau o bursa "de cercetare", echivalentul Master-ului, caz in care ai de stat cam 3 ani in Japonia (daca esti admis direct la cursuri, fara 1 an pregatitor, atunci scurtezi la 2). Mai exista burse pentru profesorii de limba japoneza si pentru studentii la Limba si Civilizatia Japoneza, dar ei stiu ce au de facut, praf in ochi romanul asta pe blog.

Ne intoarcem la burse: nu stiu pentru undergrad, dar pentru Master:
  • bursele se obtin "pe bune", nu sunt pile, nici coada imensa de candidati (nu cu sutele, dar vei avea concurenta);
  • nu e obligatoriu sa stii deja japoneza daca doresti sa urmezi un Master in engleza;
  • trebuie sa alcatuiesti un dosar de inscriere cu actele mentionate pe site si sa-l depui in prima parte a anului (pana la sfarsitul lui iunie, de obicei);
  • daca esti invitat, va trebui sa sustii un examen de limba engleza (si japoneza, pentru cei care opteaza pentru studii in limba japoneza). Ca nivel, examenul de engleza este similar Cambridge English: Proficiency (structura intrebarilor si nivelul de dificultate). Eu am folosit materialele pregatitoare urmatoare: http://www.librariaonline.ro/carte_scolara/engleza/new_proficiency_gold_curs-newbrook_jaqueline-p10010286 si http://www.librariaonline.ro/carte_scolara/engleza/new_proficiency_gold_maximiser_with_key-mann_richard-p10010287
  • daca ai dat de succes, urmeaza un interviu in care personalul ambasadei va incerca sa analizeze capacitatea ta de a te adapta la cultura japoneza, motivatia de a merge in Japonia, ce ai dori sa faci ulterior, dupa incheierea studiilor. Aici recomand: sa-ti manifesti increderea ca te poti adapta intr-un mediu complet nou, naucitor, sa citesti si sa fii informat despre aspectele principale ale culturii japoneze, eventual sa mergi mai departe de manga si anime, sa te arati disponibil sa inveti japoneza pentru a putea comunica cat de cat si a-ti demonstra respectul pentru mediul in care traiesti, sa ai un plan de bataie pentru perioada dupa terminarea studiilor, aratand ca-ti va folosi la ceva experienta japoneza;
  • NU recomand: sa comunici cu lejeritate ca vrei sa ramai in Japonia forever & ever, cat te-o sustine statul; sa spui raspicat ca japoneza e prea grea, ti se impaienjeneste privirea numai cand vezi un kanji cu coada ochiului - deci n-ai de gand sa-ti bati capul prea tare cu asta; sa arati ca nu esti capabil sa-ti porti de grija si ca te vei intoarce acasa la prima gura de ceai verde mai amar; ca singura ta motivatie sa ajungi acolo este sa vezi fustitele scurte-scurte de uniforma ale scolaritelor japoneze sau sa citesti manga cat cuprinde, pe gratis, in SevenEleven.
Pasul 3: Daca ai trecut si de interviu, ambasada iti va emite un certificat. Amu', de-aici incepe greul. Trebuie sa:
  • selectezi informatiile de pe net si sa faci o lista cu universitati, cursuri si profesori care te intereseaza. DA, profesori!! Lasa-ma sa reped ca o moara nu stricata, una care macina foarte bine: profesori! Pe site-urile universitatilor se gasesc date despre profesori, ce predau si ce interese de cercetare au;
  • linkuri ajutatoare: http://www.4icu.org/jp/ ranking pentru universitatile din Japonia, bun punct de plecare; http://www.kobe-u.ac.jp/en/researchers/index.htm exemplu de pagina web a unei universitati unde poti gasi informatii despre profesori si interesele lor; http://www.studyjapan.go.jp/en/faq/faq10e.html explicatii detaliate despre bursa;
  • pregateste-ti scan-uri si copii dupa absolut toate actele depuse la ambasada, dupa certificatul ca ai trecut testele, fa-ti un pachet de aplicare;
  • incepe sesiunea de emailing--> trimite cat mai multe emailuri profesorilor selectati de tine, care corespund ca specializare si interese domeniului tau, povesteste-ti povestea si intreaba-i daca i-ar interesa sa te accepte ca studentul lor;
  • raspunde la absolut toate emailurile, chiar si la cele de refuz; eu am intrebat daca nu ma pot recomanda mai departe, la un coleg pe care il considera ei mai potrivit, nu se poate sa ti se inchida paravanele glisante de hartie din orez in nas daca ceri ajutor, pe japonezi te poti baza!
  • decide unde ramai si roaga-ti profesorul sa-ti semneze si sa-ti trimita scrisoarea de acceptare;
  • completeaza actele ramase la ambasada cu scrisoarea de acceptare si...
  • pregateste-te de plecare :) peste luni bune, taman potrivit pentru niscai emotii care se aduna in crescendo.
Pasul 4: Iti mai trebuie pasi? Te duci in Japonia!
Pasul 5: Daca totusi mai ai nevoie de nitica incurajare si informatii de la "interior" revin cu alte practicareli ca cele de mai  sus

TO BE CONTINUED...

sâmbătă, 14 iulie 2012

Jiro dreams of sushi

Exista oameni pentru care vacanta e prea lunga, se plictisesc stand departe de munca lor atata timp. Exista oameni care isi inchina zilele unui progres abia perceptibil, nascut cu sacrificii imense dintr-o rutina crancena auto-impusa. Gest dupa gest, suflu dupa suflu, miscarea repetata la infinit capata poleiala aurita a perfectiunii. Careia i se mai spune si obsesie.

Exista oameni care nu cred in nicio alta salvare, in niciun alt rost al existentei in afara de munca lor. Careia i se mai spune si pasiune.

Exista oameni atat de duri cu ei insisi incat ai senzatia ca stapanul si sclavul s-au reintrupat nefericit intr-una si aceeasi fiinta. Atat de concentrati, atat de scufundati, atat de vii cand vine vorba de ceva si morti cand vine vorba despre orice altceva incat ai senzatia ca le lipseste umanitatea. Nu pot exista oameni asa.

Nu stiu ce vad altii cand se uita la fata incrancenata a lui Jiro. Stiu ca se intimideaza, asta e sigur. Banuiesc ca, daca n-ar fi de un ridicol insuportabil pentru japonezi, s-ar inchina in fata lui ca in fata unui Buddha. Teasta maestrului de sushi te duce cu gandul la Marele Stoic. Cand pronunta su-shi parca ar spune o mantra.  Urmarirea aceluiasi tel timp de 75 de ani (!) poate avea acest efect.

Jiro -(ce sufix e destul de respectuos pentru el?!), Jiro, spuneam, este cel mai bun sushi chef din lume, declarat de Guvernul Japonez "comoara nationala" (cred ca i se poate spune si tezaur...), proprietar al unui restaurant in care incap maxim 10 clienti in acelasi timp, situat la subsolul unei cladiri din Ginza, Tokyo, unul dintre restaurantele pentru care o rezervare se obtine in schimbul unei maini si al unui picior. In avans. Cu o luna.

Jiro este neobosit la cei 86 de ani ai sai. Nu concepe sa lase o zi sa treaca fara sa munceasca in minusculul sau restaurant pentru care respectul este gigantic. Noaptea viseaza ca face sushi. Ziua face sushi. In viitor vrea numai sa faca sushi. Mai bun decat cel de ieri, mai prost decat cel de maine. Nu vrea sa se opreasca decat atunci cand nu va mai fi prezentabil pentru clientii sai sau cand varsta il va tintui departe de restaurant. Dupa o viata dedicata invatarii si perfectionarii in acest unic lucru, gatitul unei bucati perfecte de sushi, Jiro afirma, fara a pescui fals dupa complimente, ca inca mai are multe de invatat. Gateste nebuneste o bucatica de perfectiune.

Jiro are doi fii. Cel mare gateste sushi impreuna cu tatal de 50 de ani, dar inca nu poate trece la carma restaurantului. Cel mic si-a deschis propriul restaurant de sushi, clasandu-l sub al tatalui si recunoscand, cap plecat, ca se multumeste cu acei clienti care nu pot inghiti o bucata de sushi sub privirea de statuie a tatalui. Tatal l-a avertizat:  invingi sau sa ramai acolo. Acasa nu mai exista ca sa te intorci!

Jiro a schimbat lumea. Furnizorul sau de ton proaspat e un fanatic care nu cumpara decat ACEL unic ton de 100 de kilograme care atinge standardele sale de calitate. Dintr-o imensa Tsukiji - cea mai mare piata de peste din lume. Furnizorul de orez livreaza un sortiment de orez special pentru restaurantul lui Jiro. Ranjeste dispretuitor cand Grand Hotel Hyatt ii solicita acelasi sortiment, "da' ce, cred cumva ca pot gati acelasi orez pe care il gateste Jiro? Hahahaha, cu palavrageala ca a lor nu poti gati orezul!". Un ucenic care trudeste de 10 ani la Jiro povesteste cum a gatit peste 200 de bucati de tamagoyaki (omleta japoneza), timp de 4 luni, pana cand Jiro a declarat o bucata ca fiind gatita bine si demna de a fi servita clientilor.

Jiro isi va lasa restaurantul pe mana fiului cel mare cu care marturiseste ca a fost mai aspru decat cu oricine altcineva. Pentru ca "tot" ce va trebui sa faca este sa indeplineasca acest ritual toata viata sa de acum inainte. 

Jiro trece prin cadrele din filmul lui Gelb, "Jiro dreams of sushi", ca o statuie impietrita purtata pe umeri de satenii adoratori. "Absolut niciodata nu mi-am urat munca". Un zambet larg, singurul, unicul, neasteptatul zambet larg, larg apare pe fata sa.