marți, 9 februarie 2010

Ceramica japoneza pentru Daniel

 
Chipul si povestea lui Daniel ma urmaresc de-a lungul paginilor pe care le citesc, in cuvintele razlete de pe Twitter, in oameni ale caror gesturi ajung la mine cu ecouri calde, in obiectele lor oferite altora in schimbul unei sanse la viata.

Despre Daniel nu stiu multe, il las pe el insusi si pe apropiatii sai sa va spuna cine este. Probabil ca in aceasta perioada primul lucru care tasneste in minte despre el ar fi ca o leucemie acuta limfoblastica nu-l lasa sa se poata bucura in tihna de familia sa iubitoare ce este pe cale de a se mari. Sau poate ca intre tratamente istovitoare trebuie sa caute o cale de a strange peste 120.000 de Euro pentru un transplant de celule stem hematopoietice sau o cale pentru a trai viitorul...

Cu toate acestea eu cred ca niciuna dintre acestea doua nu sunt primele lucruri care ar trebui spuse despre el. Mai degraba ar trebui spus ca Daniel are propriile sale zane care s-au desprins din cartonul povestilor si au pornit a-l ajuta mai concret si mai cu spor decat ar putea presupune fiinta lor eterica. Oana a rotit usor din inelul Arabellei, talismanul de la gatul Ancai a prins a lumina si iata! o multime de oameni, din carne si oase, dar cu roluri de poveste, a aparut de niciunde pentru a sta de veghe langa Daniel. Un Chinez, mare negustor cum sunt chinezii, liciteaza pentru Daniel o bucatica de faima, cine vrea sa i se duca buhul in targul internautic sa mearga sa se targuiasca; Florin Chilian, menestrelul din poveste, liciteaza partitura melodiei preferate a regelui, "Zece"; Andrei Crivat, vataful camarutelor Palatului, i-a numarat pe toti si a dat porunca sa se faca petrecere mare unde sa se adune galbeni cat mai multi pentru Daniel.

Misaki e copil japonez, i-ar sade cam ciudat intr-o poveste. Insa ea crede ca trebuie sa dea mai departe toate acele zambete si toate acele fapte parca iesite dintr-o bagheta de zana pe care le-a primit de-a lungul vietii. Asa cum oameni necunoscuti o ajutau fara sa inteleaga despre ea decat ca e straina si pierduta in Japonia, tot asa vrea si Misaki sa ajute un om pe care nu-l cunoaste si care s-a ratacit pentru moment, dar despre care este sigura ca va ajunge cu bine acasa.

Cand Misaki a plecat din Japonia, langa ea, in avion, pe langa lacrimile nesuferite ce nu se mai opreau, stateau si doua frunze de artar (momiji), native japoneze de secole. Frunzele de ceramica au fost culese de prieteni dragi pe care Misaki nu stie daca va mai avea vreodata ocazia sa-i revada si sa-si vorbeasca fara cuvinte. 

Frunzele de artar din ceramica japoneza sunt bune pentru alinat dorul de arta, de toamna calda, de tari indepartate, etc. Misaki le ofera in schimbul unei sume lasate la aprecierea celor interesati si varsata in contul lui Daniel despre care va trebui anuntata pe mail (japonia-departe-aproape[at]gmail[dot]com) sau in comentarii, impreuna cu adresa omului bun ca sa-i poata expedia ceramica.

Răduţă Daniel Mădălin
Banca Transilvania, agenţia Panduri (sau sucursala Marriott în unele aplicaţii online banking)
EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712XX
Cod SWIFT/BIC: BTRLRO22

Cei care au carduri utilizabile la plata online  pot folosi aceasta metoda. Detalii AICI.

Alte metode de a intra in poveste sunt: sustinerea pe Facebook , afisarea unui banner pe blogul vostru, o vorba mica purtata de vant la cunoscuti. Multumesc frumos, domo arigato gozaimasu!

   
 






6 comentarii:

  1. Eh, şi totuşi... văzând astfel de dovezi la tot pasul, parcă mă mai îmbunez, mai uit de întâmplările nefericite şi-mi zic că totuşi lumea poate fi şi altfel.

    RăspundețiȘtergere
  2. Citesc frecvent blogul tau, iar azi cand am vazut titlul acestui articol am fost foarte impresionat.
    Daniel mi-a fost sef, si imi este un bun prieten si iti multumesc foarte mult pentru gestul tau!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea, în tot ce faci ești atât de fină și deosebită :) Tare mă bucur că am avut onoarea de a te întâlni, atât pe blog cât și în viața reală. Eu am pus bannerul și aștept salariul ca să pot contribui și eu măcar cu o fărâmă. Te pup

    RăspundețiȘtergere
  4. @Day-Dreamer: Da, da, mai uita de lumea suparatoare! Cred ca nici n-as putea dormi in pace daca nu as practica foarte consecvent evadarea in capul meu :) Iti multumesc pentru comment, dar sa vezi cati oameni nemaipomeniti fac lucruri mult mai mari pentru Daniel! ^_^

    @Ionut: Si eu iti multumesc pentru comentariul la fel de impresionant! Cred ca in cazul lui Daniel, in acest moment, totul este impresionant, pana si interactiunile dintre oameni care nu s-au cunoscut vreodata, dar sunt cumva uniti prin impactul povestii lui! As vrea sa fac mai mult, as vrea macar frunzulitele acestea de artar sa-i aduca o mica suma in cont...

    @Lia: Venind din partea ta, o persoana pe care o admir tare *blush*, cuvintele acestea...Eu sincer consider ca n-am facut mai nimic, nici nu se compara cu daruirea ta in toate cauzele pe care le sustii! Si ar trebui sa vezi cu cata pasiune se implica oamenii pe care i-am mentionat in postare! Sper sa plece de la mine frunzulitele din ceramica si mai sper sa-mi mai vina alte idei, mai bune, de ajutor...Hugs!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am citit articolul si comentariile si mi-au dat lacrimile. Atat pot spune. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Mika: Iti multumesc! Daca as avea, ti-as oferi o batista virtuala ^_^ Eu am citit comentariul tau si, dimpotriva, am zambit, multumesc! :)

    RăspundețiȘtergere