luni, 16 noiembrie 2009

Ninsoare roz de aprilie

Cand infloresc ciresii in Japonia, parca ninge. Linistit, cu petale de un roz aproape incaruntit care aluneca senin catre final. Ciresii japonezi nu dau cirese, ci acopera strazile si parcurile cu un vesmant tesut anume pentru ca oamenii sa traiasca visand. Sa vezi viata in roz nu mai este doar un fel de a spune pentru ca lumina difuza de primavara si copacii acestia care se scutura de haine fara inhibitii transforma totul in jurul lor.

Stiam ca japonezii fac din inflorirea ciresilor o adevarata sarbatoare. Asemenea sensibilitati peisagistice nu ma cuprinsesera pana atunci. Sigur, mai admirasem satucele noastre catarate pe coline valurite in Transilvania, dar exclamarile privitoare la natura nu-mi erau caracteristice. Ba chiar mi se pareau siropoase, sa spun drept. Dar ceea ce se intampla in Japonia in fiecare aprilie m-a luat pe nepregatite. Cum sa stiu ca toti oamenii arata mai frumos prafuiti cu petale? Sau ca betonul si sticla isi indulcesc aspectul, iar orasul nu mai apare ca o agresiune la adresa naturii? De unde sa ghicesc ca nu poti dicta lipsa sentimentelor siropoase, ca nu poti ignora petalele care ti se amesteca in par, in mancare, sub talpile pantofilor, poate si in suflet?

Asa ca am facut ca toti ceilalti din jurul meu. Mi-am saltat pasii prin mormane de petale moi ca si cum n-ar fi existat o zi greoaie in viata mea, am privit in loc sa vorbesc, am zambit necunoscutilor cum imi zambeau si ei mie si mi-am dat voie sa fiu siropoasa, ceea ce s-a mai intamplat de atunci regulat, spre oroarea prietenilor ^_^

Nu stiu daca datorita acestei atmosfere de basm sau pur si simplu a faptului ca vorbeam aceeasi limba, ne-am legat. De unde ma temeam ca o sa incep sa vorbesc stalcit, o sa-mi caut cuvintele cu lupa si o sa uit romana mai ceva ca Raducioiu pe aeroport, am avut cu cine imparti expresii romanesti in fiecare zi. Si ma mai temeam de ceva: auzisem eu ca romanii din strainatate sunt mai straini decat strainii fata de compatriotii lor. Si teama numarul doi s-a dovedit, din fericire, nefondata in cazul meu. Am gasit compatrioti, dar mai important, prieteni.
Sakura, ciresii in floare, sunt efemeri. Nu voi spune ca sunt efemeri ca toate lucrurile dureros de frumoase pentru ca imaginea lor, intiparita in atatea minti, se va perpetua si va dura o vesnicie. Dar nu asemenea ganduri ma animau in timp ce luam parte la primul hanami. Asezati pe iarba, sub copacii care-si revarsau ultimele petale peste noi, romani si japonezi deopotriva, priveam cu nesat ninsoarea. In jurul nostru, zeci de alte grupuri priveau acelasi spectacol. Cu mancare frumos ambalata si sake sau chu-hai mii de oameni au petrecut pana seara tarziu cand autoritatile au avut grija sa lumineze discret copacii. Am vorbit, ras, luat cutia cu alcool drept cutie cu suc, ceea ce mi-a creat evidente neplaceri, privit uimita la nasurile rosii ale japonezilor aproape deloc rezistenti la bautura, dar si la felul in care, la sfarsitul picnicului au inceput constiinciosi sa imparta gunoiul rezultat in PET-uri, hartie, sticla si sa curete perfect dupa ei.
Oare cand picnicurile acestea s-au uratit in gratare cu munti de gunoaie in urma lor sau facute in fata blocului, pentru a se conecta cu totii, protagonisti si vecini exasperati de miros, cu betonul blocurilor...?!
Trecand peste pastila amara si peste frigul iernatic de afara, ramane imaginea ciresilor, care nu sunt decat niste copaci in floare, dar niste copaci in care omul poate lesne sa puna visuri si sperante. In locul petalelor de cires si pentru ca nu pot sa transform iarna romaneasca intr-o primavara japoneza, va pregatesc o surpriza ^_^

22 de comentarii:

  1. chiar ma intrebam azi cand o sa mai scrii. frumos, ce frumos - cred ca numai asa o sa tot exclam de cate ori voi citi ceva scris de tine! macar acolo, intr-un colt indepartat de lume nu se fac gratare in taberele de sculptura (am eu un post pe blog...) si oamenii sunt atenti cu ce e in jurul lor. e mare lucru...

    RăspundețiȘtergere
  2. Visul meu de a ajunge în Japonia este vechi. Dar din clipa în care am văzut un documentar despre Japonia care mi-a dezvăluit pentru prima dată miracolul primăverilor îmbrăcate în flori de cireş, mi-am dorit ca visul să ia fiinţă într-o primăvară. Şi ce frumos ar fi dacă s-ar nimeri să fie Kyoto, Aleea Filozofului... ce frumos ar fi!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Zazuza: am fost cam prinsa zilele acestea, abia ce am reusit sa termin postarea inainte de culcare :D Este feeric, intr-adevar, aprilie si octombrie sunt cele mai bune luni de vizitat Japonia :) Gratare in tabere de sculptura?! Of, Doamne...Ce era in neregula cu picnicul neinvaziv de am ajuns noi la gratarele acestea?

    @Day-Dreamer: Kyoto este neincapator in sezonul ciresilor si in cel al frunzelor de artar (momiji). Pe buna dreptate desigur, gradinile acelea ordonate si cladirile vechi ti-ar ramane cu siguranta in minte multi ani, iti doresc sincer sa ajungi acolo, imi doresc si mie sa le mai vad o data. Prietenii mei din Japonia sunt acolo de peste 5 ani si tot nu se satura de asemenea imagini ^_^

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce termeni folosim.."lumina difuza", etc.
    Zici ca ai sora la cinematografie ;;)
    Go on, go on :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce mult ma bucur ca am gasit blogul tau!Scrii foarte frumos.Sper sa reusesc zilee astea sa imi fac timp sa citesc si postarile mai vechi.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Bianca: Bine ai venit! Si eu ma bucur ca ne-am gasit, randurile acestea nu pleaca nicaieri asa ca le poti citi cand vrei si-ti face placere ^_^ Multumesc!

    @Diana: da, asa zici, nu? :)) Ma bucur pentru sora mea de la cinematografie fiindca are talent si acela este priceless! ^_^

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumos! Am mai vazut pe blogul uni roman din Japonia, anul trecut, fotografii cu strazile pe care parea ca ninsese cu flori de cires.

    RăspundețiȘtergere
  8. O frumusete
    :)
    minunat
    :)
    multumim
    p.s: pe pisicul meu il cheama Sakura - asta pentru ca e birman si atunci cand l-am luat, la 3 saptamani era aproape complet alb
    :)
    multumeste si el pentru post
    :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu-ti place ploaia de frunze galbene din Cismigiu? Mie imi placeau cel mai mult petalele purtate de curenti pe suprafata verzuie a raurilor, iar in adancime zaream spinarile pestilor colorati.
    Mai era ceva - acea saptamana libera - golden week, cand se puteau organiza excursii si puteai sa te bucuri de natura fara stres :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Misaki, voi fi directă: m-am îndrăgostit de blogul tău! :D Iremediabil. Am citi de la început, fiecare postare, iar în lumina momentului în care ne-am descoperit una pe cealaltă, am și lăcrimat ușor, de emoție, tristețe, neputință ... Povestești superb, poveștile sunt senzaționale, imaginile tot așa. Visul meu de călătorie e exact ce ai scris mai sus, să mă las ninsă de petalele florilor de cireș. One day maybe :) Dar sushi promit să încerc cât de curând, la salariu :))) Apropo, ai testat prin București vreun restaurant japonez? Tare mi-ar plăcea să fie bune, ca să am inspirație :) Cu mare drag și bucurie te-am adăugat și eu la blog roll :)

    RăspundețiȘtergere
  11. P.S. Mai am o dorință arzătoare, în afară de visul ninsorii de petale de cireș, îmi doresc o păpușă washi, the real deal :)

    RăspundețiȘtergere
  12. @Lady Io: of, ai pus degetul pe rana, imi pare atat de rau ca nu aveam un aparat decent ca sa fac multe, multe poze. Dar si daca as fi avut, nu stiu daca as fi facut poze la toate strazile acelea inundate de petale fiindca eram prea ocupata sa traiesc momentul ^_^ Mersi de comment :)

    @Belle: Daa, am ghicit eu din ce am citit pe la tine ca exista un Sakura al tau si ca e un pisic tare iubit ^_^ Este un nume atat de frumos, felicitari pentru alegere! In functie de cum este scris, poate sa insemne "cherry blossom" sau "good blossom":) Multumesc de vizita!

    RăspundețiȘtergere
  13. @Scrumbie: ba-mi place, insa abia acum o apreciez mai mult, dupa ce am invatat ca a privi natura nu e un sentimentalism :)Golden Week este atat de asteptata de salarymen si de cei care lucreaza, in general, incat nu mai ai loc sa arunci un ac pe la marile atractii :))

    @LiaLia: Iti spun si eu direct: blogurile noastre vor avea o aventura, cu siguranta :))) Bine ai venit! Apreciez foarte tare umorul asta al tau luminos ^_^ Cat despre sushi - ingredientele sunt deocamdata date disparute prin supermarketuri, probabil importatorul are probleme...Restaurantele sunt scumpele, dar sunt un punct bun de start ca varietate, vezi ce-ti place si apoi faci acasa :)) Eu am incercat ZenSushi de pe Serban Voda si este bun, supa miso era ca in Japonia aproape, iar preturile mai decente fata de concurenta. Dar nu incat sa mananci pe saturate :))

    Daca stiam, iti aduceam tie papusa washi pe care am cumparat-o in Kyoto, familia mea a parut a crede ca este cam creepy :))))

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga mea, facem aşa :D Eu scriu şi pe un blog despre cârciumi şi tare îmi doresc să împărtăşesc o experienţă culinară japoneză. Aşa că la primul salariu te invit la unul şi numai bine îmi dai câteva sfaturi :) Până apar ingredientele în magazin şi mă voi putea da rotundă cu ce exotisme gătesc :))) Cât despre păpuşă, ai dat-o în familie, ia-o înapoi! :)))

    RăspundețiȘtergere
  15. ...sub aparente, se afla realitati mai putin roz decat par eu a picta sarguincios aici pentru voi.Well, well.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Richard: ciresii sunt roz, alte realitati mai putin, ajung eu si la ele, desi nu ma trage inima in mod special ^_^

    RăspundețiȘtergere
  17. Fata din poza de la Downtown a stat 7 ani acolo. Stiu cite ceva despre japan.

    RăspundețiȘtergere
  18. @Richard: ce bine! ^_^ este uimitor cate versiuni ale Japoniei gasim in fiecare roman care a stat acolo. A mea este mai optimista fiindca acesta imi este caracterul si fiindca un an nu este de ajuns ca sa experimentezi din plin si partea urata a Japoniei. As putea spune ca mai mult am intuit uratul decat l-am simtit full force.

    RăspundețiȘtergere
  19. colectionezi amintiri sub ploi de flori de cires ;o) frumos

    RăspundețiȘtergere
  20. Am un ritual pe care-l urmez in fiecare an: cand infloresc magnoliile si apoi ciresii japonezi TREBUIE neaparat sa vad macar un copac inflorit, asa am certitudinea ca voi trai si anul urmator.Stiu ca e o superstitie...
    Inainte era o problema sa gasec magnolierii, faceam adevarate excursii pt asta. Acum s-au inmultit si exista unul chiar langa blocul in care stau.
    Pt ciresii japonezi merg fie in Herastrau, fie in Gradina Botanica.
    In Herastrau exista o gradina japoneza, am stat acolo intr-o zi singura cateva ore si m-am simtit f relaxata.
    La fel ma simt si cand vad "veteranii" din GB. Abia astept sa vina primavara, poate mergem impreuna intr-o zi.

    RăspundețiȘtergere
  21. @Fanfan: Multumesc de vizita! Da, amintirile acestea cred ca ma vor urma fidele pana la urechile nepotilor! :))

    @Viorica: Si mie imi plac magnoliile foarte mult! Ati vazut filmul "Magnolii de otel"? ^_^ Am fost si eu in gradina japoneza din Herastrau, mai are loc sa se extinda si sa se imbunatateasca :) Iar ciresul din GB apare in niste poze foarte frumoase, as merge cu placere ^_^

    RăspundețiȘtergere