Postări
Felicitare cu samurai, se monteaza pe suport
Felicitare in relief, Geisha
Felicitare care canta muzica traditionala japoneza
Felicitare transformabila in arena de sumo :))
Felicitare acordeon, cu tinere fete in kimonouri
Felicitare ce contine un semn de carte detasabil
Plasturi calzi, pentru a fi tinuti in mana sau in buzunare
Suporturi care se incalzesc; pot fi folosite la orice articulatie, nu numai ca in imagine :)
2 portofele cu imprimeu japonez, din material textil si 1 oglinda de buzunar compacta
Kaki, fructe japoneze foarte dulci, arata ca niste tomate, dar au textura merelor si o dulceata subtila
Ma gandesc de ceva vreme la conceptul "pay it forward". Am vazut filmul omonim, m-am emotionat duios cu servetele parfumate, l-am recomandat si altora cu o spranceana ridicata a "genial, ce idee geniala!", dar...cam atat, mi-a disparut din minte cu aceeasi usurinta ca multe dintre prevederile de procedura penala studiate in facultate, "multe" fiind un eufemism. Mai tarziu, cand eram deja in Japonia de ceva timp, m-am intalnit cu el nas in nas si ochi mici in ochi mari. Credeam ca stiu ce inseamna generozitate, am vazut la inundatii: se iau toate lucrurile murdare/urate/vechi/nefolositoare din casa si se trimit la bietii naufragiati, doua puncte ochite, doua lovite: casa e mai spatioasa si am facut un pustiu de bine. Se prea poate. Dar mie un bine de acest gen nu mi-a inspirat niciodata ideea de a da mai departe, de a multumi pentru binele primit facand un bine altcuiva decat celui caruia ii datorezi multumiri.
Daca vreti sa va simtiti all fluffy and warm inside, you know you want to, atunci permiteti-mi sa va spun ce descoperiri "epocale" am facut pe meleagurile 'celea: 1.toti oamenii de langa noi au nevoie de un bine, fie ca sunt cersetori, fie ca sunt presedinti de multinationale; a da cuiva ceva din tot sufletul nu ar trebui sa fie limitat la cei pe care ii consideram "nevoiasi". 2. Cand dai ceva curat/frumos/nou/folositor, ceva la care tii, abia atunci simti cu adevarat bucuria.
Singura mea regula pentru a castiga obiectele pe care le-am adus din Japonia este urmatoarea: nu-mi multumiti, dati binele mai departe! Inseninati-mi ziua cu povestea voastra despre cum ati facut un bine, de orice fel si de orice marime, intr-un comentariu la aceasta postare. Nu-mi trebuie probe, am incredere in voi. In functie de cati oameni se strang, facem tragere la sorti sau pur si simplu le impart intre voi, dupa preferintele fiecaruia. Termen limita: 15 decembrie. Ca sa-l intruchipez pe Mos Craciun :)
Generozitatea e addictive, I promise! :)
total off topic: uite niste linkuri pentru un eveniment japonez, de factura socio-economica insa: http://www.csrj.ro/toyota.html si http://www.rau.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=431
RăspundețiȘtergeree miercuri, si va lectura si prietena mea pe care ai cunoscut-o la ceainarie :).
daca te intereseaza, poti participa!
Deci, sa sparg eu gheata si sa ma laud cu o fapta buna? Am sa aleg una facuta de mult de tot. Intr-o zi mi-a fost trimisa drept colega o tanara care avea doi copii, doua fete, ca si mine, incepuse aceeasi facultate ca si mine dar nu reusise sa o termine. Era f inteligenta si muncitoare dar cam aplecata spre barfa.
RăspundețiȘtergereAm sfatuit-o ce sa faca, cum sa redacteze memoriul si ce sa spuna la audienata Suzanei Gadea, de care depindea reinmatricularea ei. A trebuit sa duc multa munca de lamurire cu ea sa-mi urmeze sfaturile, mult mai tarziu am aflat ca sotul ei se opunea vehement sa-si termine studiile pt ca el nu avea nici o sansa sa si le reia iar ea m-a mintit tot timpul ca si sotul ei e de acord. Am ajutat-o sa urmeze cursurile la zi desi era angajata in continuare. A ramas repetententa dar nu mi-a spus. M-am suparat nitel dar am ajutat-o in continuare. Dupa ce a terminat facultatea am aflat, dupa cativa ani, ca umbla pe la departament ca sa fiu data afara si sa vina ea pe postul meu. Daca mi-ar cere din nou sa o ajut as face-o.
@Zazuza: mersi frumos pentru linkuri, chiar azi vazusem pe site-ul ambasadei ca se organizeaza asa ceva :) Mi-ar placea sa o ascult pe prietena ta, sper sa ajung :)
RăspundețiȘtergere@Viorica: Multumesc ca ati spart gheata :) Incepusem sa cred ca nu e nimeni interesat de asa ceva :) Dar eu nu cred ca e vorba de lauda aici, e vorba de a povesti momente frumoase, de generozitate. Eu nu asum ca povestitorul are o mandrie ascunsa, iau numai povestea :) Iar ultima dumneavoastra propozitie mi-a mers drept la suflet, asta numesc eu a nu renunta! Inca o data, multumesc! ^_^
He he he, tocmai din Japonia sunt toate? ;;)
RăspundețiȘtergere;;) As putea primi si eu o felicitare?;;) :">
RăspundețiȘtergere@Day-Dreamer: da, tocmai de acolo! :) Am rugat o prietena buna sa mi le cumpere :)
RăspundețiȘtergere@Hargrave: Da, sigur ca poti! Fa un bine cuiva, daca nu vrei, nu trebuie nici sa-mi povestesti ce bine, imi ajunge doar ca l-ai facut :)
wooow, foarte foarte frumos! Imi doresc foarte tare felicitarea in relief, Geisha! toate arata splendid! well, eu ce sa povestesc? Stiu ca imi place si mie sa fac oameni fericiti, macar cu un minim gest. Multa vreme la Bucuresti am incercat sa promovez tineri artisti care erau la inceput de drum si in care eu vedeam talent. Multi dintre ei au devenit dupa aceea artisti apreciati. De jumatate de an am plecat din tara dar incerc in continuare sa fac gesturi frumoase prin intermediul rubricii Giveaway de pe blogul MGB. Si in curand voi incepe sa promovez si talentele Italiei, sper sa-mi iasa :)
RăspundețiȘtergereMai,sincer ii multumesc lui Dumnezeu ca mi'a dat de toate;in prmiul rand niste parinti super,care au reusit sa'mi ofere un trai decent.Nu ca m'as lauda,insa de cate ori am ocazia ofer din chestiile pe care le am.Un caz ar fi ajutatul unei colege.Avea mari probleme in familie si stiam ca nici financiar nu o ducea bine,astfel ca anul trecut de ziua mea cum primisem o gramada de chestii,printre care si vreo 4 deodorante,i'am oferit si ei,bineinteles,ca mi'a cerut.I'am imprumutat si pantaloni pt orele de sport...In fine,asta ar fi un mic ajutor.Idee e ca impart si haine care mi'au ramas mici si jucarii,sau lucruri pt care consider ca AM CRESCUT. :) Multumesc mult! >:D<
RăspundețiȘtergereWell,oricum,trebuie sa pun mana sa'mi fac curatenie [de toamna-iarna] prin dulap,si prin toate lucrurile si cu ocazia asta sunt sigura ca voi descoperi iar lucruri care sunt bune de 'impartit'.In general,incerc sa le ofer celor mici,pt ca bucuria lor,cand primesc ceva este imensa,iar eu sunt sigura ca ma voi simti foarte bine. ^^
RăspundețiȘtergereDraga mea dragă, cu lucrurile pe care le faci din suflet, parcă nu-i frumos să te lauzi :) Dar eu trebuie să spun și să mulțumesc și să arăt mereu oamenilor ce fac (cu ajutorul lor) pentru cei deja cam 400 de copii și adulți pentru care adun haine, încălțări, mâncare și zilele astea dulciuri și jucărioare de Crăciun, ca să ne facem Moși :) Mâine, cel târziu luni scriu și pe blog și pe www.oamenidarnici.ro site-ul campaniei mele, toate detaliile despre cum se poate da mai departe un bine :) Toate lucrușoarele de mai sus, în special felicitarea cu geisha, sunt superbe, dar eu deja primesc foarte multe zâmbete și gesturi frumoase și de-aia pot da mai departe, așa că poate sunt alții care merită mai mult superbele tale cadouri :) Te sărut! Și aștept să ne vedem la cârciuma japoneză! :D
RăspundețiȘtergere@Gabriela: Mie mi se pare extraordinar ce faci, eu admir foarte mult oamenii care iau initiativa si fac ceva. Cateodata am senzatia ca orice fac sau orice spun se pierde undeva, pe drum, iar eu nu sunt decat o aiurita care crede ca se face primavara cu o floare :) Multumesc pentru mesaj! :) PS. Am primit tricoul, mersi frumos!
RăspundețiȘtergere@Hargrave: Chiar azi citeam la 2smartcherries despre senzatia asta ca ai mai mult decat iti trebuie cu adevarat, less in more. In termeni internationali fenomenul de a renunta la unele lucruri care ar folosi mai mult altora decat noua se numeste downshifting, a trai cu mai putin, dar mai bine :) Multumesc pentru mesaj! ^_^
@Lia: da, mi-am dat seama abia dupa ce am scris toata postarea aceasta ca mesajele ar suna ca niste laude, dar eu pur si simplu le consider surse de inspiratie si de speranta :) Despre oamenidarnici, proiectul tau, nu stiam, asa ca uite!, aflu ceva foarte interesant datorita istoriei acesteia cu giveaway :) Eu te inscriu, poate o felicitare ajunge la tine, poate ca o tii pentru tine sau o dai mai departe, nu stiu :) Dar iti promit ca ma voi uita cu atentie pe oamenidarnici si am sa ma gandesc cu ce as putea contribui si eu! :) Hugs! Da, adun bani pt carciuma, mai ales ca azi am fost tocmai pana in Colentina dupa orez de sushi si m-am ales cu un orez chinezesc extrem de aromat, imposibil de aromat :((
as vrea tare mult un plasture care te ajuta sa te incalzesti...
RăspundețiȘtergeremidori
@Lia too : Pai cam asa e.Adica s'ar zice ca daca te lauzi de bunele tale fapte nu ar mai fi "primite" de sus.Adica,daca faci ceva sa o faci discret.Cu toate ca am reusit,cu ajutorul lui Dumnezeu sa ajut anumite persoane,nu am zis la toata lumea chestia asta;o stiam doar familia mea,si persoanele care au primit.Insa,consider ca uneori trebuie sa vorbesti despre astfel de chestii pt a atrage unele persoane.Pt ca nu toata lumea,si in special cei care au,nu se mai gandesc si la cei nevoiasi.Se gandesc cum sa'si inmulteasca profitul lor.Doar cred ca uneori e bine sa deschizi subiecte de gen pt a deschide ochii unor oameni. :|
RăspundețiȘtergereEu sunt de parere ca o carte frumoasa poate insenina ziua oricui, asa ca ma prefac ca uit pe noptiera pacientilor cate un volum care mi-a placut. Maine incep stagiul de oncologie, asa ca am pregatit "Singur pe lume" si "Papillon"...sunt 2 carti care mie imi redau speranta si sper sa imbogateasca sufletul celor bolnavi.
RăspundețiȘtergereOrezul acela are miros de zambile sau cam asa ceva? Eu cautam in SLC orez Basmati la un magazin oriental si vanzatoarea, o chinezoaica,mi-a recomandat orezul lor aromat chinezesc. Mi-a placut f mult, dar nu merge pt sushi:))
RăspundețiȘtergereSi eu am cautat azi la Cora orez de sushi, cum Colentina e departe o sa incerc sa-l substitui cu niste orez cu bob rotund, care mi se pare ca e lipicios,asa cum trebuie pt sushi. Sper sa nu fiu dezamagita cand o sa-l folosesc.
@VertAnge: sa "uiti" o carte pentru folosul altcuiva, ce frumos! Mi-a facut mare placere sa citesc despre un asemenea gest, poate o sa "uit" si eu o carte buna pentru cineva :)
RăspundețiȘtergere@Viorica: Orezul pe care l-au recomandat ei pentru sushi arata ok, nu apucasem sa-l miros, era alb, cu bob scurt si rotund, numai ca au pus ei niste particule care sa il faca "vascos" si mi se pare extrem de artificial...Eu nu pot sa-l mananc nici in afara sushi, miroase a menta amestecata cu X, nu stiu :( Am incercat cu orez normal, cu bob rotund, e mai bine decat cu un orez foarte parfumat, dar totusi diferit de un orez japonez :) Acum...fie o sa recurg si eu la solutia asta, fie mai astept sa aduca la Ki-Life in Amzei :)) Mersi de comment!
E clar, orezul chinezesc pe care mi-lamintesc eu e diferit. Multumesc pt sfatul cu orezul cu bob rotund,eu am mai putina energie de colindat prin magazine si acum, dupa evenimentul contondent, nici atat :))
RăspundețiȘtergereCe curios, cuvantul de verificare e "mobil", si eu tocmai despre mobilitate scriam :)
Pentru mine a face bine se rezuma la mici bucurii, nu imi amintesc sa fi facut donatii majore sau alte lucuri de genul acesta.
RăspundețiȘtergereDe fapt... hei, chiar acum mi-am amintit de ceva bun ce faceam cand eram "in crestere". Toate hainele ce nu imi mai foloseau le dadeam tatalui meu, sa le imparta copiilor nevoiasi din scoala in care preda. Mereu imi povestea cat de fericiti sunt... Tin minte ca lucrul asta ma bucura enorm.
Haha. Mi-am amintit si O povestioara. Ma plimbam intr-o seara de iarna cu cateva prietene, iar la un moment dat, un mosulet alunca si cade. Eu, Marea Salvatoare, ma duc repede sa il ajut sa se ridice, dar am alunecat si eu, asa ca din binele pe care am vrut sa il ofer, am ajuns sa primesc (pentru ca tot mosuletul m-a ajutat sa ma ridic).
Haha 2. Mi-am mai amintit ceva. Cand m-am mutat in chirie, cei care statusera inainte isi lasasera cateva lucruri aici, apoi au venit peste cateva zile sa la duca. Eu, ca de obicei vroiam sa ajut. Ii intreb ce sa iau sa duc la masina, ei zic " Orice, nu-i al tau". Buuun, iau un suport plin cu vesela(Asta ar trebui sa imi fie invatatura de minte). Cobor scarile, (plina de entuziasm, poate prea mult entuziasm) mi se agata gheata intr-o margine a scarii, si POC. Adio vesela. Adio genunchi.
RăspundețiȘtergereUltimele doua lucruri imi sunt foarte speifice, am observat ca intotdeauna cand sunt prea plina de entuziasm patesc ceva de genul. Dar nu ma las! EU vreau sa ajut. Si mereu ma gandesc ca astea sunt un fel de teste, prin care se vede cum esti de fapt.
Lucrurile astea mici mi se pare Mie, ca fac lumea mai buna, ca insenineaza zile, chiar daca... uneori spargi lucruri de valoare, dar oamenii sunt destul de de draguti sa nu te condamne (referitor la ultima povestioara :)) )
Haha 3. Cand am inceput postul asta ma gandeam ca eu chiar nu am facut niciun bine ?! dar uite ca mi-am amintit cateva lucruri.
RăspundețiȘtergereSi mai uite cum am pornit cu gandul sa scriu ceva pentru a primi o felicitare, si am ajuns sa povestesc din placere.
Iti multumesc! Ma simt mult mai bine acum decat in urma cu 20 de minute sau o ora.
O zi japoneza minunata iti doresc!!
Ps. Sper din tot sufletul ca nu v-am plictisit! Si totusi, daca ma incadrez in concurs, mi-ar foarte place felicitarea cu muzica traditionala, si totusi(2) nu tin neaparat sa primesc ceva.
@Tosh: Haha zic si eu :)) Este partea amuzanta a incercarii de a face un bine si a da in nazbatii. Atat de dragut ai povestit ca sunt convinsa ai starnit multe zambete si acestea...sunt nepretuite! Sigur ca te incadrezi in concurs, nici eu nu stiu prea bine despre ce ar trebui sa scrieti, stiu doar ca trebuie sa emane ceva pozitiv, sa ne demonstreze si sa va demonstreze voua insiva ca a face un gest frumos ar trebui exersat intens, fata de oricine :) Multumesc pentru comentarii si pentru urare, bine ai venit, bine ne-am gasit! ^_^
RăspundețiȘtergereAm multe amintiri placute despre ajutorul primit de la cei din jurul meu. Am realizat cat de mult conteaza un zambet, un gest, o vorba buna. Asta incerc sa impart si eu.
RăspundețiȘtergereInca de cand eram la scoala, uitam de temele mele, dar pierdeam noptile ca sa le fac pe cele ale prietenilor mei. Multumirea sincera ma umplea de fericire.
Pe strada, daca trec pe langa batrani, nu le dau bani, dar renunt la covrigi fara ezitare.
Hainele si jucariile incerc sa le impart sau sa le fac cadou persoanelor care au nevoie.
As face orice pentru cele mai bune prietene din viata mea. Doua fete cucuiete. Le dau si ultimul meu ban. In orice ora din zi sau noapte am fugit in ajutorul lor cand au avut nevoie. Chiar daca eram obosita, chiar daca nu aveam chef, chiar daca nu puteam face mare lucru.
Nu sunt innebunita dupa bani. Sunt necesari, dar nu trebuie sa ne conduca viata. Daca imi cumpar un telefon nou, pe cel vechi nu-l vand. Nu stau cu 2, 3, 4 telefoane dupa mine. Pur si simplu il fac cadou.
Am daruit, am primit. Nu sunt o zana :) Cu siguranta multi oameni fac astfel de fapte. Sunt constienta ca as putea face chiar mai mult.
Cele mai multe fapte bune din viata mea sunt momentele cand mi-am inghitit orgoliile, mi-am calmat piticii de pe creier si am spus "irata-ma", "imi pare rau", "mi-e dor de tine", "te iubesc".
@Oana: datorita tie si tuturor oamenilor care scriu aici pot sa traiesc mai departe inconjurata de frumos, un frumos sufletesc pe care am avut senzatia ca l-am lasat in Japonia si pe care-l descopar cu mare incantare intr-o Romanie atat de dificila. Multumesc!
RăspundețiȘtergereHei, mi-am adus si eu aminte de o fapta buna pe care nu am povestit-o decat parintilor mei. Acum o luna si ceva eram impreuna cu sotul meu in aeroport in Barcelona pentru a lua legatura spre Palma de Mallorca. Mergand spre poarta noastra vad pe jos un bilet. Trecem mai departe pe sine si ii spun lui Catalin, ce nasol de persoana care a pierdut biletul in drum spre poarta sa descopere acolo ca nu il are ... si ma intorc. Iau biletul de jos si il citesc ... persoana respectiva avea bilet spre Menorca inainte cu 10 minute de plecarea avionului nostru. Ma uit in jur, vad niste stewardeze ce asteptau la poarta noastra, le dau lor biletul si le spun despre ce e vorba, sa anunte pe cineva. Ele il iau si il pun pe pupitrul de la poarta, unde nu era nimeni ca sa anunte cei care vor veni sa faca imbarcarea pentru zborul nostru. Ma duc la scaunul meu, dar nu am liniste. Zborul nostru era mai tarziu decat cel scris pe biletul pierdut, asa ca personalul putea sa vina prea tarziu ca anuntul sa mai aiba efect. Asa ca ma intorc iar, iau biletul de pe pupitru si merg mai departe pe sine sa caut poarta scrisa pe bilet la care era imbracarea spre Menorca. Ajung acolo, era o coada mare de oameni, personalul aeroportului la poarta, dar inca nu incepusera imbarcarea. Le explic despre ce e vorba, inteleg intr-un tarziu (am avut surprize dupa surprize ca personalul din aeroportul Barcelona nu vorbeste engleza, ori nu stie, ori intrebi in engleza si iti raspund in spaniola, catalana de fapt!!!) dupa ce ma tot trimiteau sa stau la rand ca m-au vazut cu biletul in mana si le tot explicam ca nu-i al meu, doar l-am gasit pe jos, pierdut. Asa ca m-am simtit bine ca am facut o fapta buna si nu am lasat un om sa piarda un avion din cauza indiferentei celorlalti.
RăspundețiȘtergere@Mihaela: Superb, multumesc frumos pentru povestea ta! Daca as putea, as face o carte cu ele, ca toti romanii sa vada ca se poate, ca trebuie sa ne luam inima in dinti si sa avem initiativa, ca mai exista oameni deosebiti in tara asta! :) Si eu calatoream des cu avionul, imi pot imagina cat de rau este sa ramai blocat intr-un aeroport...
RăspundețiȘtergereExemplu de asa nu: zburam cu bulgarii catre Frankfurt de unde urma sa iau avionul (Asiana Airlines, coreeni) catre Japonia. Bulgarii au intarziat fara sa anunte sau sa se justifice serios, iar apoi, cand le-am spus ca mi-am pierdut avionul spre Asia din cauza lor m-au pus sa astept si au inchis biroul din aeroportul din Frankfurt pe furis! M-au lasat sa dorm pe bancile din aeroport! N-aveam cash, cardul nu functiona, telefonul mobil era numai pt Japonia, am inghetat de frig si am carat dupa mine un bagaj de 22 de kg timp de 24 de ore...
Asa da: coreenii, de cum au vazut in ce stare eram, aproape picam in fata ghiseului, au sunat la Bulgarian Airlines, au facut plangere, mi-au dat alt bilet cu urmatorul zbor (desi avusesem bilet fix, nu i se putea schimba data) si m-au pozitionat astfel incat scaunele de langa mine erau goale si am dormit non-stop pe 3 scaune pana la Seul. Stewardezele au fost toate informate, mi-au adus mai multe paturi, tot veneau sa verifice daca sunt ok. Si cand am ajuns la Osaka, eram pe punctul sa plang si sa multumesc lui Dumnezeu ca ma simteam din nou in siguranta.
Indiferenta poate face atat de rau!
Ce te opreste sa faci o carte? Si ce te opreste sa faci ceva ca sa nu te mai opreasca nimic? Succes!
RăspundețiȘtergereSi merci ca mi-ai dat ocazia sa povestesc fapta mea buna. Eu abia am asteptat sa-i spun tatalui meu fiindca asa e si el si s-ar fi bucurat sa afle. Dar altora nu le-am spus ca m-am gandit ca nu am de ce. Insa poate daca oamenii ar sti concret ce fapte bune fac altii, ar fi mai motivati cel putin sa nu se opreasca atunci cand se gandesc sa faca o fapta buna, sa aiba curaj sa treaca si la actiune.
RăspundețiȘtergere@Mihaela: eu nici nu m-am gandit ca indemn oamenii sa se laude cand am facut postarea asta, pur si simplu mi s-a parut atat de reconfortant sa citesti ceva frumos, sa stii ca mai exista oameni decenti in jurul tau, mai ales cu tot negativismul generat de alegeri si de criza. Da, si eu cred la fel, ca sunt oameni care observa, care ar vrea sa faca ceva, dar carora le e teama de mistreti, de eticheta de fraier, de indiferenta celorlalti. Mersi de incurajari :)
RăspundețiȘtergerecalea ceaiului spune:
RăspundețiȘtergereEu zic ca faptele bune , ne fac rai , in sensul ca nu trebuie numarate. Trebuie sa fim multumiti cum suntem,zi de zi , si aprecia inclusiv o fapta rea , care poate face cate 10 bune la locul potrivit.
Ce vreau sa zic e ca fapta trebuie sa fim noi. Adica daca lumea se gandeste la tine, si face un lucru bun in loc de unul rau , e de bine. Mi-ar place sa fiu asa , dar deocamdata nu sunt. Asta vreau sa fie fapta mea buna, sa fiu un om mai bun. Pana atunci , eu zic ca nu am fapte bune.
Fapte bune (a mea e la comentarii).
RăspundețiȘtergerehttp://madelin.wordpress.com/2008/10/08/nu-trebuie-sa-scriu-o-fapta-buna-trebuie-sa-fac-o-fapta-buna
Zilele trecute am gasit un abonament (pe toate liniile de transport in comun) al unei fete cu nevoi speciale. Adresa era intr-un bloc vecin cu al meu. Am fost la ea, am gasit-o pe mama ei (ea era la serviciu). Tare s-a bucurat ca a recuperat abonamentul (gandindu-se la infinita birocratie prin care tre sa treci ca sa-ti faci altul)
@Madelin: Ce bucurie, am citit la tine postarea cu pricina, cea la care ai dat link :) Multumesc frumos pentru ca ne-ai spus povestea ta, am strans numai cateva aici, pe micul meu blog, dar sunt ca niste zambete late, albe in intuneric :)
RăspundețiȘtergerefapta mea buna pe care o fac in toate zilele mele este ca daca vad un caine o picica undeva le iau acasa as dori si eu incalzitoare de picioare:x multumesc mult :*
RăspundețiȘtergereSincere felicitări pentru blogul tău, pentru inițiativă și pentru pasiunea ta.
RăspundețiȘtergereVroiam să îți mulțumesc pentru că ne urmărești pe twitter, dar mi-a plăcut foarte mult ce am citit și cu siguranță o să revin.
@Basset Hound: Multumesc pentru comment si bine ai venit! Am notat preferinta :)
RăspundețiȘtergere@Okian: :) Mersi frumos, nu consider ca merit atata apreciere, sunt doar la inceput si vad bine ca mai am mult drum de parcurs :)
Nu ai pentru ce sa-mi multumesti! Daca am zis ca-mi place site-ul vostru si cartile pe care le aduceti, atunci chiar asa este si nu ma sfiesc sa-mi arat aprecierea mentionandu-va cand pot :)Lucrurile bune trebuie promovate in dauna celor proaste, la fel cele pozitive in dauna tuturor nenorocirilor din media :)
multumessc:x scumpete:*
RăspundețiȘtergereHai sa ma laud si eu! Desi, da am inteles ca nu-i de lauda, oricum, am inceput sa nu mai povestesc faptele mele bune celor apropiati pentru ca primesc in schimb priviri intrebatoare (de genul "Da de ce ai facut asta, eu nu m-as fi deranjat...).
RăspundețiȘtergereDoua chestii mi s-au intamplat anul asta.
Una ar fi returnarea unui telefon gasit pe strada. Asta dupa ce am sunat la mama persoanei in cauza si a inceput sa ma injure ca probabil credea ca fac misto de ea. Singura chestie frumoasa este ca doua persoane mi-au spus atunci:"Daca mai sunt persoane ca tine in Romania inseamna ca mai merita stat aici."
Si a doua, ar fi returnarea unor acte de la o masina. Si de data asta am avut ajutor, unde nu mi-a venit sa cred. Deci, gasit actele, doar adresa unei firme, nici un telefon, asa ca m-am dus cu ele la primul oficiu postal, unde tanti mi-a zis ca ar trebui trimise Prioripost ca sa nu se piarda(!). Dar ca vorbeste ea cu seful ei sa le trimita prin posta de serviciu ca sa nu platesc eu nimic. Si culmea asa a fost. Asta intamplandu-se in Romania! Deci se poate.
Ah, si mai am una, pe care a facut-o sormea. Faceau autostopul pe undeva prin tara, ei haladuiesc pe munti destul de mult, si cand s-au dat jos dintr-o masina impreuna cum bagajele lor luasera, din greseala, si aparatul de fotografiat al omului respectiv. Au urmat o intreaga cautare detectivistica pentru a-l gasi pe respectivul, pentru ca nu stiau despre el decat unde isi petrecuse un team-building cu peripetii, cu cateva luni inainte. Dar l-au gasit si i-au dat camera inapoi. Din cate imi aduc aminte, nici nu stia ca-i lipsise.
Ah, si as fii tare curioasa cum e cu fructele alea...par yummy!
Nu-mi vin in minte fapte bune facute de mine, sau daca imi amintesc, par cam insignificante. Vreau sa povstesc despre o fapta buna facuta de mama mea.
RăspundețiȘtergereMergand spre servici a gasit intr-o zi un catelus care i-a devenit simpatic. Era aproape puiut si era singurel. Au trecut cateva zile si intre timp se facuse foarte frig afara si mama l-a luat acasa unde i-am facut baie si i-am dat un patut. Era cel mai cuminte catelus pe care l-am vazut. Nu s-a miscat de pe covoras si parea atat de resemnat cu soarta lui; nu parea efectiv trist, doar impacat cu faptul ca oamenii il parasesc. In seara aceea i-am facut cateva poze si le-am pus pe mai multe site-uri de adoptii, noi neavand posibilitatea de a-l adopta. Peste cateva zile a sunat un domn si l-a adoptat. Acum traieste undeva la o casa cu curte si e adorat de stapanii sai si de nepotelul acestora.
Ma bucur mult ca am reusit sa-i oferim o casuta si astfel sa mai imputinam sufletelele chinuite care tremura pe strazi.
@Irina: Eu ii inteleg pe oamenii aia care ti-au spus ca mai pot trai in Romania daca exista oameni ca tine si ca sora ta ce returneaza obiectele gasite. Si mie mi-a fost o data returnat portofelul intact :) Fructele...:((( se pare ca au rezistat mai putin decat stiam eu ca rezista. Din pacate nu le mai pot oferi, dar poate ti-ar placea i felicitare sau un portofel :)
RăspundețiȘtergere@PurpleCrayon: Foarte frumos! Inca un catel ce nu mai traieste pe strazi spre nefericirea lui si a oamenilor din jur :) Mersi de comment si bine ai venit! :)
Mi-ar placea felicitarea cu semn de carte, daca mai e disponibila.
RăspundețiȘtergereBine v-am gasit! :)
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru deschiderea de-a darui ceea ce iti este foarte drag! Salutari din Japonia!
RăspundețiȘtergere@Simona: Asta in Japonia am invatat ca imi aduce multa fericire! Cu cat este mai important pentru mine ceea ce daruiesc, cu atat ma simt mai in pace cu lumea si cu mine insami :D Multumesc pentru vizita si comentariu, cred ca a venit primavara in Japonia, va invidiez dintre nameti! :D
RăspundețiȘtergere@Misaki: E geniala ideea ta! In plus, sunt oarecum obsedat de Japonia. Planuiesc sa imi fac un master pe acolo.Asa...ultima mea fapta buna a constat in cumpararea unei mese pentru un anume tanar!
RăspundețiȘtergerePS: Pacat ca nu ai o katana:))
@Kyuuten: Multumesc! ^_^ Cred ca mi-am dat seama ca esti pasionat din nickname-ul ales :D Daca planuiesti sa mergi la master acolo eu nu-ti pot spune decat ca e fantastic si ca bursa de la guvernul Japoniei este una dintre cele mai cuprinzatoare si avantajoase din lume! :) Nu consider cu nimic mai prejos sa faci facultatea/masterul in tara in care te-ai nascut, insa simplul fapt de a locui intr-o cultura ca cea japoneza iti deschide mintea si te educa intr-un mod foarte diferit :)
RăspundețiȘtergereKatana nu am, imi pare rau! :) Cred ca ar fi cam dificil sa primesc asa ceva de la prietenii japonezi :) Am vazut unele superbe in Nara (aviz amatorilor :D), la un magazin intesat de obiecte de genul shuriken si costumatii ninja :)
Felicitarea in relief Geisha este superba! :)
RăspundețiȘtergereCat despre ultima fapta buna pe care am facut-o... s-a intamplat saptamana trecuta la metrou cand am dat niste banuti unei fetite pentru ea si fratele ei; chiar pareau ca au nevoie si ca nu o sa-i cheltuie aiurea. O fapta buna micuta, dar care m-a facut sa ma simt mai bine. :)
p.s.: Blogul tau este unul extrem de interesant si il citesc cu mare placere. :)
O zi buna tie si cititorilor tai! :)
@Sanda: Buna, Sanda! Multumesc pentru comentariul tau si pentru aprecieri :) Si mie mi-a placut tare felicitare cu geisha, sper sa se bucure de ea cine a primit-o :) Acum planuiesc alt giveaway :)
RăspundețiȘtergereO zi buna si tie!
Misaki,
RăspundețiȘtergerete rog, povesteste-ne cit mai multe despre experienta ta in Japonia si despre japonezi!
Pentru mine e un vis - care nu stiu daca este dat sa se implineasca in aceasta viata.
Poate postarea mea nu are nici o legatura cu ceea ce ai propus tu aici, e si prea tirziu, dar nu ma pot opri din bucurie atunci cind fiecare dintre noi mai aduce cite o picatura de fericire celor din jur...
Ultima mea, mica fapta buna: greaua iarna romaneasca 2012: recunostinta unui domn la metrou, fericit ca i-am atras atentia ca isi scapase manusile pe jos (se vedea ca erau de o calitate deosebita si poate si o mica avere). Recunostinta unei batrine pentru ca am coborit scarile bisericii inaintea ei si eram gata sa o prind in brate, fiindca treptele, desi curatate erau acoperite de gheata....
Multumesc pentru frumosul act de viata japonez pe care il aduci in vietile noastre!