Calatoreste de la nord la sud in Japonia GRATIS!

Oricine a avut buna sansa sa fie "informat" despre evenimentele din martie de media isterica (si aici nu ma refer numai la media romaneasca, nici alte popoare nu s-au lasat mai prejos), probabil isi imagineaza acum ca in Tokyo s-au abandonat trenurile de mare viteza pentru camile ce strabat supuse desertul radioactiv si ca japonezii nu mai arata in sfarsit la fel cu totii datorita capetelor suplimentare, de culoare verde fosforescent, ce le-au rasarit de la orezul si pestii radioactivi ingurgitati. 

Trecand totusi peste exagerari, e normal sa existe o retinere de a calatori in Japonia acum. Pana si cea mai rationala persoana, care nu da doi bani pe senzationalism si nu crede ca ceaiul de napraznic ar indeparta cumva radiatiile din corp (nota: "...??!!", atat am avut de zis la asemenea recomandare pe care am citit-o intr-un ziar de pe la noi), pana si o astfel de persoana ar lua in considerare faptul ca nu te poti increde complet in niciun guvern din lume, deci nici in cel japonez cand ne deseneaza la televizor grafice cu nivelul radiatiilor din anumite zone sau produse alimentare sau cand mai stoarce in public o picatura de informatii de la centrala din Fukushima, reconfortanta ca ursuletul de plus si balsamul sau de rufe.

Plus ca nimeni nu-si imagineaza ca ar fi fain sa-ti petreci vacanta intr-o tara care munceste din greu sa economiseasca energia electrica pentru a veni in ajutorul zonelor afectate de cutremur si tsunami, unde oamenii sunt apasati de probleme mai serioase decat distractia turistilor, iar cutremurul din martie nu a fost cu siguranta ultimul dragon care a smotocit arogant insulita japoneza.

Toate argumente valabile. Pe care le respect. Insa nu obstacole de neinvins. 

Incep cu cel mai mare bau-bau of them all: pericolul nuclear. Subiect care i-a picat guvernului japonez la BAC anul acesta. Desi nu s-a facut de ras la proba practica, actionand rapid, unitar si continuu,  mai bine decat estimez ca ar actiona multe guverne (interjectiecareimitatusea francezii interjectiecareimitatusea), mai are de lucrat la partea teoretica. Comunicarea nu e punctul sau forte. Comunicarea nu e punctul forte al japonezilor, in general. Deci nu l-as ghilotina pe sus-numitul guvern japonez pentru asta. In schimb, as sublinia faptul ca atat diversi cetateni, persoane fizice, cat  si diverse companii mai mici au luat initiativa, in loc sa dezbata la nesfarsit credibilitatea informatiilor de la guvern si au masurat ei insisi nivelul radiatiilor. Pe langa acestea exista masuratori detaliate efectuate de diverse ONG-uri internationale, guvernul SUA si Agentia Internationala a Energiei Atomice. Rezultatele s-au dovedit foarte aproape de spusele guvernului japonez: Tokyo avea un nivel de radiatii de 0.057 uSv/ora ieri. Comparand cu 0.094 uSv/ora in New York si 0.069-0.087 uSv/ora in Berlin, orase care vor primi cu siguranta mii de turisti in perioada aceasta, ne putem gandi ca amintitul ceai de napraznic ar trebui impachetat si intr-o calatorie ceva mai aproape de casa, prin Europa, de exemplu. 

Nu am mentionat Tokyo la intamplare. N-am sa va spun ca Fukushima e pe lista destinatiilor de top din acest sezon. Niciuna din zonele grav afectate de cutremur sau tsunami nu ar trebui sa fie pe lista. Insa nu consider ca exista impedimente majore care ar impiedica vizitatea Tokyo-ului, care se afla la aproximativ 240 de kilometri de Fukushima. Nu e cazul sa-l pomenim cu mila pe regretatul Tokyo, sustinand in acelasi timp, pe principiul daca dragoste nu e, nimic nu e, ca daca Tokyo nu poate fi vizitat, atunci nu are rost sa mergem in Japonia. Japonia are mult mai multe de oferit decat capitala sa. Intamplarea face ca aceste "mult mai multe" sa se situeze in parti unde n-au ajuns nici tsunami-ul, nici radiatiile.

Despre pericolul de cutremur, acesta nu e mai mare azi decat acum 5 luni. In cazul in care va prinde vreun cutremur pe undeva candva, va doresc sincer sa va prinda in Japonia, iar nu intr-o cladire cu bulina rosie din Bucuresti. Gradul de pregatire in fata acestui gen de suparare a naturii depaseste cu mult pe cel al oricarei alte tari din lume. Nu degeaba sunt toti expertii de acord ca doar cutremurul, in sine, chiar daca a fost de intensitate suprinzator de mare, nu ar fi provocat mare bataie de cap Japoniei. Ca sa adaug la opinia expertilor si una de om obisnuit marturisesc ca, in ciuda faptului ca initial am dat romaneste ochii peste cap cand am vazut cat insistau japonezii cu simularile de cutremur si rucsacul pregatit cu baterii, radio, mancare, apa, lanterne, fluier (!) si informatii despre cele mai sigure locuri din casa (baia!), pana la urma m-am dat pe brazda si am inteles ca in tara aceea masurile de prevenire si de actiune in caz de cutremur chiar nu sunt doar niste vorbe scrijelite pe hartiile vreunei primarii in ajunul obtinerii de finantari europene.

Cum ramane cu atmosfera generala, cu eforturile de economisire a energiei electrice, cu reconstructia, cu oamenii care trec in continuare printr-o incercare tare grea? Ce cauta calatorul acolo in locul unui voluntar dintr-o echipa de ajutor umanitar? Daca nu veti suferi intens ca in loc de zeci de mii de reclame cu neon va vor orbi numai o mie, atunci fiti pregatiti sa intalniti un popor uimitor intr-o perioada in care straluceste cu adevarat. Ca soarele-rasare, daca mi-e permisa comparatia siropoasa. Nu numai ca japonezii nu se vor incrunta la calatorii grabiti sa cumpere un suvenir, ci le vor adresa un zambet mai sincer, cred eu, decat toate zambetele de dinainte de martie 2011. Motivul e simplu: pentru ca au asistat la marele exod al strainilor pusi in fata dezastrului din tara adoptiva si au inceput din nou a crede ca Japonia e singura pe lume; daca voi sunteti acolo, atunci inseamna ca nu va temeti de Japonia ca de ciuma bubonica, inseamna ca ii ajutati sa isi refaca industria turismului, ce asigura multe din resursele tarii si care intrase in coma dupa martie 2011. Inseamna ca ati trecut peste distanta, peste avertismentele "de bine" din partea statului, peste "presimtirile" negre ale familiei si peste clatinatul a jale din cap al prietenilor. Inseamna ca ati ales calea mai grea cand puteati sa mergeti linistiti la plaja pe undeva. Stiti ce veti obtine in urma curajului vostru? Respect. De la un popor care intelege perfect ce inseamna aceasta notiune. Credeti-ma, nu se compara cu niciun suvenir.

Cat de multa nevoie au japonezii de prezenta noastra ne demonstreaza o mica agentie de voiaj din Japonia, Magellan Resorts. Dezamagiti ca pe plan international se insista atat de mult pe copaci incat nimeni nu mai vede padurea, cei cativa angajati au hotarat sa ofere o calatorie unui strain sau unui cuplu de straini prin Japonia pentru ca lumea intreaga sa afle, de la un non-japonez, ca Japonia nu se reduce la zone afectate de cutremur, tsunami sau pericol de radiatii, ca viata se desfasoara normal in celelalte zone, ba chiar si in unele dintre cele afectate mai putin. Ideea a adunat curand multa sustinere din partea companiilor japoneze care s-au oferit sa ajute agentia cu bugetul necesar, din partea hanurilor traditionale japoneze (ryokan) care au ajutat la cazari, din partea mini-marketurilor si restaurantelor care vor asigura mesele calatorilor, ba chiar si din partea japonezilor obisnuiti care doresc sa le fie ghizi pentru o zi strainilor prin orasul lor natal.

 Asadar, puteti calatori prin Japonia, de la nord la sud, in toamna aceasta, gratis, inscriindu-va in programul "Travel Volunteer". (facebook, twitter)
Termenul-limita pentru inscrieri este 31 Iulie 2011, mai sunt numai cateva zile!
Inscrierea e simpla tare: completati un formular cu datele voastre si scrieti de ce credeti ca sunteti potriviti pentru a face aceasta calatorie.
Va puteti inscrie singuri sau impreuna cu inca o persoana.
Apoi platiti o taxa de inscriere de 5 dolari (aprox 14 RON) care va fi donata unui ONG ce ajuta la reconstruirea zonelor afectate. In prima faza vor fi selectati 5 voluntari sau cupluri de voluntari care vor primi un bilet dus-intors pana in Japonia pentru selectia finala.
Chiar daca nu sunteti selectati in final, ati gustat o bucatica de Japonia timp de 2 zile. Daca veti fi selectati veti calatori prin toata Japonia, timp de 100+1 zile pe cheltuiala agentiei si cu ajutorul sau.

Un vis, daca ma intrebati pe mine!

 

PS. Toate pozele de mai sus sunt din locuri unde puteti ajunge cu Travel Volunteer. Pentru motivatie. 

Lansarea cartii "Iertati-ma ca nu sunt japonez"

Miercuri, 11 mai, ora 18:30, la Carturesti se lanseaza cartea lui George Moise, "Iertati-ma ca nu sunt japonez", al carei subiect este primul an petrecut de George in Japonia.

Sigur ca a-ti cere iertare ca nu esti japonez poate parea dubios romanilor, insa, asa cum am amintit intr-o postare trecuta, scuzele au o insemnatate aparte in cultura japoneza. Mai cu seama scuzele care au ca izvor faptul ca esti un element strain in Japonia. Pun pariu ca din pagini vor scoate limba poznas, catre noi, o multime de momente din care ne-am putea da seama cum se simte un urs polar printre pinguini.

La inceput esti atat de stangace, atat de nelalocul tau, atat de graunte de nisip in ochiul cuiva. Dai batai de cap celorlalti care nu pot sa te lase in legea ta fiindca asa e in Japonia, trebuie sa te prefaci macar ca te implici in viata celui de langa tine. Si-atunci normal ca-ti vine sa-ti ceri scuze, scuze ca nu te-ai nascut japonez ca sa intelegi  perfect unde este locul tau in acea lume, cat de adanca ar trebui sa fie plecaciunea care ti se face si...cum sa  cumperi un bilet de tren.

Lectura placuta! Eu, una, de-abia astept sa o cumpar!

Amintirile din jucarii

Eu stiu ca ne atasam de lucruri, de papusi mazgalite de cariocile noastre artiste, bleu sau rose, in functie de perioada de creatie, de maimutoi rosi pe la colturi de niste dinti incepatori, de trenulete lemnoase cu vopseaua scorojita, de cutia in care zornaiau candva piese de Lego, de strumful din oua Kinder si de abtibilduri lipite pe mobila mamei.

Eu stiu ca ne impartim atasamentul cu parintii, intr-o co-proprietate pasnica. Ei revendica o hainuta si un ciorapel cumparate de la magazinul din colt, iti sedea asa bine, mama, nimeni n-avea ca tine. Revendica  zornaitoarea ce nu mai zornaie de mult din locul ei ferit, in spatele garajului sau rata care si-a pierdut piuitoarea si s-a facut solemna in zapuseala podului.

Tare bine e sa ai ce revendica! Sa pui linistit in lucrurile acestea amintiri ce au inima usoara, zambesc la tine peste timpuri, neatinse catusi de putin de prezentul tau care se ia prea in serios. 

Care este marele merit al lucrurilor bune? Acela ca, daca sunt impartite, devin minunate.

Sa le oferim unor copii posibilitatea de a revendica amintiri frumoase! Salvati copiii organizeaza o campanie de colectare de jucarii in incinta Cinema City, Cityplex şi Odeon din Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Bacău, Piteşti, Constanţa şi Braşov, in perioada 7 iunie - 31 iulie. "O jucarie pentru un zambet" merita toata sustinerea noastra!

Multumesc Ciupercutza, Viorica si Lia, de la care am aflat si eu despre acesta actiune. 

Maine, ultima editie subterana a Lecturilor Urbane

Ultima editie Lecturi Urbane din metrou va avea loc maine, 30 martie, incepand cu ora 19, pe peronul Unirii 1. Apoi, copilul acesta care buchiseste isi va lua zborul spre suprafata. 

Iata o perspectiva imbucuratoare: dupa orice colt de strada, in tramvaiul sau in autobuzul dumneavoastra, s-ar putea sa fie cineva care asteapta sa va ofere o carte! Va indemn sa o acceptati, e un dar de speranta, de implicare, de curaj.

Maine, la metrou, Lecturi Urbane de primavara

Ma uit la un teac de carti care au primit un rol important in piesa de teatru "Lecturi Urbane": vor fi martisoare, maine, 2 martie, de la 19.00, la Unirii 2. Vor trece din mainile mele in bratele unor oameni primitori adiind a zambete si anuntand primavara lecturilor nu numai in metrou, dar si in sufletul tuturor. Va astept maine sa impartim, sa citim, sa primavararim!

Lecturi Urbane, Yukio Mishima si omul care venea de la anticariat

De fiecare data cand se termina Lecturi Urbane simt ca mi s-au urcat la cap ca sampania spumoasa: cateva zeci de minute si ma regasesc pe peron fara a putea spune cate pahare am baut. Imi raman in minte multe zambete, multe strangeri de mana, multe povesti. Lecturi Urbane este un proiect tesut din povesti: cele din cartile pe care le impartim si cele pe care le cream intr-un co-autorat benefic cu cititorii din metrou. Unele devin scheciuri generatoare de rasete si destindere, altele...raman ceea ce sunt: povesti cu potential de induiosare mare.

De la aceasta editie a Lecturilor Urbane am adus acasa povestea unui tanar ce arunca ocheade spre cartea din mana mea. Un Yukio Mishima un pic ponosit, asa cum ii sade bine unui scriitor reputat a fi ultima personalitate japoneza care s-a sinucis prin seppuku, nu avea aerul ca ar putea atrage pe nimeni. Si totusi isi gasise perechea! Tanarul tocmai se intorcea dintr-un anticariat si a fost foarte bucuros sa poata face cunostinta cu japonezul dintre file, dupa care mi-a declarat plin de zambete ca ar dori sa vina cu noi data viitoare.

O doamna ce mi-a spus ca abia imi intelege cuvintele din cauza oboselii s-a luminat toata cand i-am oferit cartea si mi-a zis ca numai in Barcelona i s-a mai intamplat asta. Se poate in Barcelona, se poate si in Bucuresti! O domnisoara din Londra a plecat acasa cu un volum...voluminos si, speram, cu o impresie mai buna despre Romania. Un domn a scos din geanta o carte de la editia precedenta a Lecturilor Urbane in loc de salut.

Nu pot sa nu remarc faptul ca Lecturi Urbane  imi este profesor. De fiecare data ma invata o lectie pe care nu o stiam. Despre mine nu stiam ca pot interactiona asa de lin cu necunoscuti care-mi par aproape intotdeauna niste personaje dintr-un alt film. Despre ceilalti nu stiam ca sunt atat de nebuni si frumosi.

Marti avem trei ceasuri...de Lecturi Urbane

AICI gasiti mai multe detalii. Ne vedem acolo? 

De la Burebista la Tokugawa - bauturile romanesti ajung in Japonia

Photo credit @ Romanian Wine

Intr-o zi calda de vara valiza mea albastra era tarata nemilos pe pardoseala aeroportului din Osaka. Rotile scoteau zgomote fericite, atat pentru ca Osaka le dadea acel sentiment neclar conturat de siguranta si caldura, cat si pentru ca purtau o povara pretioasa, o sticla transparenta cu un strasnic rachiu de tara si una purpurie cu o visinata lesinator de dulce si parfumata. Plus o multime tricolora de ciocolatele ROM, o oala cu sarmale infofolita dupa metode numai de bunica stiute si un cozonac foarte proaspat si plin de stafide si cacao. Ce poate fi mai traditional?

Ciocolatele, pesemne prea entuziasmate de a fi ajuns in Tara Soarelui Rasare, aproape dadusera buzna pe vamesul tanar ce si-a exprimat dorinta de a vedea ce se afla in burta valizei albastre prin mii de scuze si vreo doua plecaciuni. Misaki a citit curiozitatea ca o flacaruie specifica ochilor japonezi si a vrut sa-i ofere in dar, nu in mita, o tricolora ROM. Misaki e sigura ca si vamesul si-ar fi dorit grozav sa afle daca ROM era atat de buna incat sa umpli jumatate de valiza cu ea, insa acesta s-a controlat profesional si a zambit luminos, cred ca prietenii dumneavoastra o sa fie foarte multumiti. Si chiar asa a fost, Misaki a dat o petrecere vesela cu specific romanesc si a facut poze cu argentinieni, ecuadorieni, japonezi, coreeni si alte natii mancand cu pofta sarmale si cozonac.

Bauturile au fost insa pastrate cu sfintenie pana in seara in care Misaki si colegii ei de la facultate au terminat un curs foarte pretentios, in care au investit multe energii tinere, rasete si seriozitate deopotriva. Sensei a fost foarte multumit de studentii sai, asa ca a comandat pizza pentru toata lumea si umeshu, o licoare dulce facuta din prune japoneze verzi. Misaki a plusat cu visinata si toata lumea a fost de acord ca cele doua bauturi erau asemanatoare. Romania si Japonia AU lucruri in comun, asadar.

Rachiul a fost balaurul serii, a ars gaturile tuturor cu respiratia sa de foc si prune romanesti. Misaki era intr-o dispozitie ghidusa asa ca s-a amuzat teribil cand prietenii ei japonezi si-au turnat in necunostinta de cauza cate un pahar imens de rachiu-ucigator-de-toti microbii si cand au amutit toti dupa o sorbitura. Dar politesse oblige! Fetele au devenit creative incercand sa combine rachiul balauresc cu apa, vin alb, lichior dulce, suc, orice parea izbavitor. Baietii s-au dat batuti. Sensei, mare cunoscator de sticle si continuturi din toata lumea, a remarcat involburat ca romanii trebuie sa fie oameni strasnic de rezistenti la bautura...sau poate le lipseste vreo papila gustativa, un stomac...

In alta parte a Japoniei, la Tokyo, cineva parea a avea mai mult succes decat Misaki. Daca rachiul si visinata n-au cucerit lumea, vinul romanesc insa a cucerit simturile multor japonezi care apreciaza o astfel de licoare. Fata de Europa, Japonia nu cunoaste tiganii romani, niciun val de imigranti romani nu s-a abatut pe acolo si nici vreo briza de reputatie indoielnica. Probabil ca in lumea barurilor lucrurile stau un pic altfel, insa in general, despre Romania se stiu lucruri de bun-simt. Datorita Adelei Matsutani, co-fondatoare a H.M.Wine, distribuitor exclusiv al marcii Cotnari in Japonia, romanii sunt reprezentati prin Grase de Cotnari, vintage sau nu, Fetesti Albe si Negre, Cabernet Sauvignon de Murfatlar,etc.

Romania capata in Japonia arome fructate si un gust delicat. Japonezii sorb usor din paharul de vin, in timp ce romanii beau cupa cu zambete si inghit o bucatica de mandrie nationala. Si pentru vinuri, dar mai ales pentru oamenii care poarta cununa de initiative frumoase si promisiuni ca "se poate".

Lecturi urbane 3 - The Return of the Undercover Books

Se zice ca ciorba reincalzita nu e buna, continuarile filmelor de succes pierd din miez si prea multe episoade strica un serial. Exceptand Friends si Seinfeld, desigur. Lecturiurbane este la a treia editie si capata din ce in ce mai multa savoare, ca un vin nobil. Oamenii din metrou incep sa recunoasca evenimentul, cartile vin in numar tot mai mare de la sustinatori, pe peron la Unirii se aduna tot mai multi oameni entuziasti si zambareti.

Proiectul are ca scop declarat sa promoveze cititul in metrou. Citim, impartim carti, ii rugam pe oameni sa le dea mai departe intr-un lant benefic al lecturii si al generozitatii. Consider ca lecturiurbane realizeaza mult mai mult decat scopul declarat: demonstreaza ca initiativa este buna (mai buna decat murdarirea, sac!), gesturile mici pot face diferenta, exista si in Romania oameni implicati in proiecte sociale, oameni care au idei bune pe care le pun in practica si de care ne bucuram cu totii.

Aseara am impartit mai multe carti decat data trecuta. M-am bucurat atunci cand doua fete mi-au spus ca au auzit deja de proiectul civika si au fost mai mult decat incantate sa primeasca doua carti. Mi-au spus ca sunt studente si ca studentii ar trebui sa citeasca mai mult. Mai ai carti? Si mie imi place sa citesc. Si imi mai place de voi! Cum sa nu te emotionezi cand auzi asta? Am convins un domn care citea un ziar sa ia si o carte la citit. Spunea ca nu e mare cititor. Nici nu trebuie, i-am zis. O singura pagina de carte poate contine comori. Un tanar s-a uitat curios la titlurile cartilor pe care le tineam in brate si s-a mai dus si la "colega". Dupa o chibzuire atenta ne-a rugat sa-i dam doua carti: una pentru el si alta sa o imparta cuiva din metrou, odata cu noi. Si chiar asta a facut, s-a dus la o doamna si i-a oferit cartea spunandu-i ce-i spusesem mai inainte, aruncand o privire intrebatoare spre noi: am zis bine?

Aseara am impartit multe carti, 300 dupa unele estimari. Dar am adunat multa energie pozitiva. Ne-am strans cu totii la un after-party cu incaperi albe, covrigi calzi, poze vesele pentru albumul lecturilor urbane si oameni deosebiti. Priceless!

2010 se anunta un an mult mai bun decat acesta care isi trage sufletul pentru ultima data. Pentru rezolutia de Anul Nou va propun tuturor sa sustinem si sa ne implicam, fiecare in felul sau, in proiecte care merita.

Aftermath:

- Stelian Pavalache - great photos

- Marian "Vulupe" -  Valul Literelor

- Andrei Pavel - Lecturi urbane the 3rd
- Flaiu - Lecturi urbane.. 
 -Simona Stanescu - Lecturi urbane 15 decembrie
- Corydalis - Lecturi urbane-Lecturi subterane
 - Gabi Macovei - Lecturi Urbane
 - Badita Florin - Lecturi urbane
 - CinnamonAnna - great photos
 - Edvigia - Lecturi Urbane
 - Mirela Teodorescu - Lecturi Urbane in Metrou 
 - Kaizer Gogu - Salut, vreti un Maitreyi?
Articolul Oficial

Cum au salvat niste adolescente 19 copii din Ghana din sclavie

Misaki se uita tinta la mine, cu mila parinteasca. Imi spune ca degeaba ma ascund in cutia asta de carton aruncata pe balcon, langa un mop ponosit si o galeata. Degeaba ma uit la ea cu ochii rugatori ca doi nasturi de la haina ce sunt pe punctul de a se descoase. Degeaba o rog, degeaba ii amintesc cu realism ca e o naiva, degeaba ii explic cu aer categoric ca greseste amarnic, ca e inutil sa te zbati, ca trebuie sa curgi ca apele raului, nu sa te erodezi ca pietrele din el. Imi raspunde implacabil: daca niste fete de 14 ani au salvat 19 copii din Ghana, atunci tu de ce sa nu lupti pentru ceva, de ce sa nu te implici in proiectele in care crezi?

Of, Misaki, povestile tale inspirationale...duca-se pe pustii! Ma scutur de praf, ma uit cu regret la cutia mea de carton si ma duc in lume sa fac si eu ce pot. Misaki imi arunca din varful buzelor un japonesc: Ganbatte kudasai!Da ce ai mai bun! Efortul conteaza, mai mult decat rezultatul chiar.

Oameni darnici - o portocala, un copil, un Craciun autentic

De cate ori decojesc o portocala, ma uit peste umar sa vad daca e vreun brad frumos si nu exagerat de impodobit in casa. Pe de alta parte, imi displace sa alerg gospodareste prin supermarketuri parand un Mos Craciun ratat, sa umplu sania caruciorul cu varf intr-o intrecere masochista spre a vedea cine ajunge primul la spital anul acesta, cu fata congestionata si frecandu-se schimonosit pe burta. 

Pentru sanatatea noastra, care e mai buna decat toate, nu-i asa, chiar si decat posibilitatea de a le da cu tifla celorlalti bolnavi din fata cabinetului, propun sa sustinem proiectul Liei, oamenidarnici. Face cu siguranta bine la inima. Cum spune si Lia, din Mosi Craciuni ratati putem ajunge sa fim the real deal, nu trebuie decat sa dam din caruciorul nostru cateva fructe, cateva sosetele, cateva manusi, lucruri de papusi pentru niste papusi vii si tare amarate, niste copii. Nu e nimic complicat, nimic fals, nimic pentru care trebuie sa facem eforturi nemaipomenite; in schimb este ceva uman, ceva civic, ceva care dureaza mai mult decat orice am putea cumpara in agitatia noastra consumerista. Nu tin sa emotionez, nici sa storc vreo lacrima furisa, tin sa va spun ca a da este la fel de natural ca a primi si ca ambele contribuie la bunastarea noastra psihica.

Lia ne face rezumatul "Deci, ciocolată, bomboane, napolitane, turtă dulce, caramele, dulce bun, șosețele, cărți de colorat, creioane colorate, mănușele, fulărele, chestiuțe nu prea scumpe, dar cu efect mare. Jucărele de Crăciun, Moși, reni, globuri haioase, zânuțe. Și câțiva bănuți pentru fructe."

Conventia de Mosi Craciuni autentici, dar deghizati in oameni simpli are loc pe 14, 15, 16 decembrie, de la ora 18-19, la statuile de la Universitate. Lia va strange cadourile si le va duce acasa pentru impachetare si expediere/transport la copii. Mai multe detalii puteti afla de pe site-ul oamenidarnici si pe blogul Vulpitei generoase. 

Va multumesc pentru atentie, toate premiile Oscar merg la dumneavoastra! :)