Tokyo - un tur virtual (4)

S-a lasat asteptata aceasta ultima parte a turului virtual prin Tokyo. Cui i-ar arde de vizitat cand la o aruncatura de bat sufla vanturile peste un desert, iar oamenii traiesc in oaze, ferindu-si fetele ca beduinii. Sau ca japonezii traind sub o amenintare nucleara.

E de la sine inteles ca turismul nu infloreste ca ciresii in Japonia acum. Turismul e mort?! Traiasca turismul! Sa fie un turism mai intelept, mai atent la oamenii simpli care-l inconjoara decat la pretul suvenirurilor si la poza cu geisha, sa fie responsabil si sa respecte, sa pretuiasca si sa inteleag ca lasa ceva in urma lui oriunde ar merge.

Asadar, Tokyo. Orasul-supravietuitor. Caruia i s-au clatinat zgarie-norii si i s-au insirat locuitorii in drum spre casa ca furnicile pe urma de mancare. Inainte sa vina un cutremur, un tsunami si niscai fire albe nucleare peste el, Tokyo arata asa, asa si asa. Acum...arata la fel. Doar se simte altfel. 

In Tokyo Dome se desfasoara cu multa tragere de inima meciuri si concerte. Japonezii adora baseball-ul, in mod suprinzator, avand in vedere ca n-are niciun gram de traditie japoneza in el. Il adora intr-atat incat il joaca intensiv in scoli si pe maidan, jucatorii talentati ajungand apoi la echipe consacrate din SUA. Intre baseball si sumo as stabili cu greu care este sportul national. 

 

Photo Credit@yehkai on Flickr (thank you!) 

Tokyo Dome

Photo Credit@machu on Flickr (thank you!) 

Daca am intreba un japonez, raspunsul ar fi "sumo" probabil. Dar nu neaparat in baza popularitatii, ci mai degraba in baza considerentelor de mandrie nationala. "Sumo" este un cuvant japonez, pana la urma, la origine desemna lupta cu un Kami (zeu) in ritualurile Shinto. Luptatorii profesionisti de sumo traiesc o viata incorsetata (desi la gabaritul lor, probabil ca ii insult scriind "incorsetat") de reguli extrem de stricte, stabilite acum sute de ani! In acest sens, sunt unul dintre cele mai traditionale grupuri din Japonia. Ca sa va faceti o idee pentru moment, imaginati-va ca sunteti obligati sa purtati aceeasi coafura, similara cu a stramosilor (samuraii, in acest caz), oricand va aflati in public. Din cauza acestei coafuri, sunteti usor de recunoscut de catre oricine. Nici hainele (bucatile de panza cu acoperire slaba din jurul soldurilor, in acest caz) nu vi le puteti alege dupa pofta inimii, trebuie sa purtati exact ceea ce vi se impune, de la materialul hainei pana la incaltaminte si sunetul pe care il scot pasii vostri.

Inainte de inceperea unui meci de sumo

Photo Credit@antonioperezrio.com on Flickr (thank you!)

Luptatori sumo, prin oras ^_^

Photo Credit@skorj on Flikr (thank you!) 

Unele dintre cele mai frumoase elemente ale peisajului tokyoit sunt parcurile. Un parc este, prin definitie, o capsula de natura care ii reaminteste omului ca exista viata in afara orasului. Cateodata, aceste memento-uri sunt atat de puternice incat te disloca din ritmul tau urban si te propulseaza undeva unde nu exista timp, cel putin nu indejuns pentru a contempla atata frumusete. Tokyo are astfel de parcuri. Complet rupte de blocurile de sticla si otel, de parca ai trece dintr-o dimensiune in alta.

Koishikawa Korakuen Park este unul dintre aceste locuri. Banuiala mea este ca mare parte din farmecul lor, din capacitatea lor fantastica de a te transpune altundeva este data de paraiasul ce curge obligatoriu in orice parc din Japonia care se respecta. Fata de fantana arteziana, paraul este la fel de natural ca un rid vizavi de o injectie cu botox. Sigur, botoxul este o creatie mareata a omului, priviti ce minuni face stiinta. Stiinta nu poate, insa, crea un rid, e prea complex, prea multe zambete, mirari, griji si indarjiri de luat in calcul.

 

Koishikawa Korakuen

Photo Credit@Sifter on Flickr (thank you!) 

Photo credit@Phil & Delph on Flickr (thank you!) 

Photo Credit @ Sifter on Flickr (thank you!) 

In apropiere se afla Tokyo University, cea mai prestigioasa universitate din Japonia, foarte apreciata in topurile la nivel mondial. Universitatea a luat fiinta in 1877, in era Meiji si este pepiniera din care iese cea mai mare parte a clasei conducatoare japoneze: prim-ministrii, artistii recunoscuti, inventatorii care au pus Japonia pe harta roboticii etc. Sapte dintre fostii sai studenti au primit premiul Nobel. 

Yasuda Auditorium

Photo Credit@daverson on Flickr (thank you!) 

Campusul e imens!

Photo credit @allaboutuni2307 on Flickr (thank you!)

Poarta Rosie (de acces in campus), construita in memoria nuntii Maeda-Tokugawa

Photo Credit@Shin Takeuchi on Flickr (thank you!)

Prin campus

Photo Credit @ Emily on Flikr (thank you!)

Va dezvalui un mic secret al Tokyo-ului: YaNeSen. Numele reprezinta imbinarea unor 3 strazi, Yanaka, Nezu, Sendagi, care pastreaza aspectul si un pic din atmosfera vechiului Tokyo.

 

Casa veche, de dinaintea celui de-al II-lea Razboi Mondial

Photo Credit @Tsuya Tsuya Nemury on Flickr (thank you!) 

Photo Credit @ Holy on Flickr (thank you!)

Photo Credit @Nemo's great uncle on Flickr (thank you!) 

Probabil ca intr-o alta viata am fost japoneza, altfel nu-mi explic de unde atata nostalgie pentru stradute intortocheate si constructii de lemn inconjurate de bonsai si semne indescifrabile. In YaNeSen ajung odata cu voi, in acest tur virtual, dar poate, intr-o buna zi am sa pot publica propriile mele fotografii de acolo.

Pana atunci, inchei acest tur virtual al Tokyo cu templele din Asakusa si gradina zoologica din Ueno. Vesnica axa traditional-modern intre care sta Japonia. Insa nu blocata. Doar bine ancorata.

 

Piata din fata templului Senso-ji 

Photo Credit @SBA73 

Imitatori ai lui Elvis din Ueno Park (sau poate sunt din filmul Grease?!)

Photo Credit @jhandelman on Flickr (thank you!) 

Kung-Fu Panda - Ueno style 

Photo Credit@torode on Flickr (thank you!)

Tokyo - un tur virtual (3)

Mitul Zilei de Maine in statia Shibuya

(Photo Credit @ naoyafujii on Flickr, thank you!)

Shibuya mi s-a parut pentru un moment centrul Universului. Statia de tren explodeaza in culori vii, care te impresoara dinspre peretele acoperit de Mitul Zilei de Maine. Pictura celebrului Taro Okamoto reprezinta bombardamentele de la Hiroshima si Nagasaki, reamintite astfel celor peste 2,5 milioane de persoane care tranziteaza in fiecare zi statia Shibuya. Insa nu tragedia si trecutul umplu atmosfera aici, ci intensitatea prezentului. Pana la urma... maine poate deveni un mit dintr-o clipa in alta a zilei de azi.

In statia Shibuya, pe una din multele linii: Yamanote Line

(Photo Credit @ Kona Photos on Flickr, thank you!)

Statiile de tren in Japonia sunt de multe ori labirinturi navigabile numai cu ajutorul unui radar special pe care numai japonezii par a-l avea. Sa gresesti iesirea din statie e ca si cum ai gresi poarta catre o lume intergalactica.

O extensie a statiei

(Photo Credit @ yushimo_02 on Flickr, thank you!)

Una dintre cele mai cunoscute exit gates este cea pazita de statuia lui Hachiko. "Hachi" inseamna 8 in japoneza, iar "ko" este "copil", astfel incat Hachiko este copilul perfectiunii sau al infinitului. Povestea cainelui Hachiko este reprezentativa pentru sensibilitatea japoneza. Hachiko si-a condus stapanul mult-iubit intr-o zi pana la statia Shibuya, insa acesta nu s-a mai intors niciodata.  Cainele l-a asteptat in fiecare zi, fie ploaie, frig, zapada sau soare arzator...pana la moartea sa. De atunci il asteapta in forma pietrificata. La infinit, dupa cum ii este numele.

Hachi

(Photo Credit @ kidperez on Flickr, thank you!)

In spatele lui Hachiko insa, viata se desfasoara in ritm alert. Pietonii sunt regi pe asfaltul dungat al intersectiei din Shibuya, una dintre cele mai aglomerate din lume. Se poate traversa in orice directie, chiar si in diagonala. Tumultul si multimea sunt extrem de interesante de privit deoarece aici iau nastere ultimele trenduri in materie de moda japoneza. Iar moda japoneza este una plina de inovatii, mai mult sau mai putin purtabile.

Trecerea de pietoni din Shibuya

(Photo Credit @ Stuck in Customs on Flikr, thank you!)

De departe vegheaza turnul 109, un gigant care adaposteste mii de magazine cu cele mai noi obiecte vestimentare si nu numai. De aici a pornit moda KOGAL, un trend caracterizat prin machiaj puternic cu tenta bronzata, par blond ca mierea, platforme, pantaloni/fusta cat mai scurti/scurta. Kogals imita fidel imaginea unei tinere din California, cheltuiesc venituri cat nu castiga, de fapt, si, in general, pun motorul consumerist in miscare prin apetitul lor pentru accesorii de designer.

Photo Credit @ tokyofashion on Flickr, thank you

Kogals

Kogals

(Photo Credit @ Jon Siegel on Flickr, thank you!)

Fetele de mai sus se indreapta mai degraba spre alt stil clar definit in moda japoneza: Hime Gyaru (Hime inseamna printesa)

(Photo Credit @ tokyofashion on Flickr, thank you!)

Gigantul centru de shopping Shibuya 109

(Photo Credit @ tokyofashion on Flickr, thank you!)

Acolo unde e shopping intens sunt si restaurante numeroase, de la cele cu preturi mai mult decat decente pana la restaurante cu stele Michelin. Mergeti acolo unde vedeti multi clienti japonezi, acesta este un semn bun privind calitatea mancarurilor deoarece japonezii, spre deosebire de alte natii, nu merg sa manance undeva, oricat de ieftine meniurile si mari portiile, daca mancarea nu este la calitatea asteptata.

Tiramisu, in varianta japoneza

(Photo Credit @ Long Sleeper on Flickr, thank you!)

Asa arata un restaurant micut de Udon (taietei japonezi intr-o supa delicioasa)

(Photo Credit @ cjw333 on Flickr, thank you!)

Ca un comentariu suplimentar, fata de Europa, de exemplu, unde turistii au nevoie de recomandari pentru a lua o masa gustoasa si decenta ca pret si a evita vesnicele "capcane turistice", in Japonia puteti avea incredere ca nu veti intalni asemenea lipsa de respect. Nu-mi amintesc sa fi nimerit vreodata un local cu mancare proasta, la preturi nejustificat de mari. Asa ca ieftin nu inseamna prost in Japonia, ci simplu, ca la mama (japonezilor) acasa, iar scump inseamna rafinat, fusion sau traditional.

Harajuku se iveste in sanul districtului Shibuya ca o insula de noutate si non-conformism. Pe straduta sa centrala, Takeshita-dori, stau aliniate magazine ce afiseaza nonsalant iepuri albi de plus imbracati ca o domnisoara de pe la 1800 si ceva, manechine in sortulet cu dantele si umbrele de soare inflorate.

Intrarea in Takeshita-dori

(Photo Credit @ crispyteriyaki on Flickr, thank you!)

Iepurele din vitrina, Alice in Tara Minunilor este cat se poate de reala pe strazile din Japonia

(Photo Credit @ tokyofashion, thank you!)

In tara regulilor stricte, in care cei cativa centimetri in plus sau in minus la plecaciune fac diferenta de statut social, in fiecare duminica exista tineri care evadeaza constiincios, prin haine, machiaj si atitudine. Sub vesmintele lor complicate se afla cetateni cuminti, care in timpul saptamanii isi fac datoria fata de tara si Imparat, dupa cum le-o dicteaza cetatenia japoneza, una dintre cele mai greu de obtinut din lume. Gestul lor de rebeliune dureaza o zi pe saptamana si nu se extinde la acte care ar dauna cu adevarat societatii, gen vandalism sau acte criminale. Cu alte cuvinte, arata ciudat, dar sunt inofensivi.

O Gothic Lolita moderata

(Photo Credit @ drone207A on Flickr, thank you!)

Alta subcultura: Innocent Lolita

(Photo Credit @ tokyofashion on Flickr, thank you!)

Cosplay - o subcultura ce presupune imitarea stilului unei persoane cunoscute din anime/manga (ceea ce, avand in vedere ca ambele pot merge foarte departe de realitate, e dificil de realizat)/trupe rock/punk

Aici tinerii imita Dir en Grey, o formatie japoneza

(Photo Credit @ megadem on Flickr, thank you!)

Cosplay - numai ca habar nu am pe cine imita

(Photo Credit @zlight on Flickr, thank you!)

Subcultura Visual Kei

(Photo Credit @ saikofish)

Ummmmm....

(Photo Credit @ sleepyhead's on Flickr, thank you!)

Subcultura Maid - in Japonia exista asa-numite Maid Cafes unde fetele care servesc se imbraca in stilul unei serveuse/cameriste; este considerat un stil ce imbina latura sexy cu traditionala aplecare spre ospitalitate in cultura japoneza

(Photo Credit @ ThisParticularGreg on Flickr, thank you!)

Pentru straini e greu de inteles de ce exista acest fenomen. In fond, multor culturi le este necunoscuta o presiune asupra individului de a se conforma regulilor la intensitatea celei din Japonia. In cultura japoneza grupul primeaza intotdeauna asupra individului.

In apropierea acestui tumult, o oaza de liniste inconjoara templul shinto Meiji Jingu, construit in onoarea imparatului Meiji si a imparatesei Shoken. Gradina templului se intinde pe o suprafata de 700.000 de metri patrati si cuprinde 365 de specii diferite de copaci.

Catre templu

(Photo Credit @ georgeogoodman on Flickr, thank you!)

Nunta in stil traditional la Meiji Jingu

(Photo Credit @ jerome on Flickr, thank you!)

Din Harajuku se poate ajunge usor pe Omotesando, o artera de shopping foarte apreciata, unde puteti gasi ultimele noutati de la marile branduri. Nivelul la care se face shopping in Japonia nu se compara cu nimic, pare un iures nebun, rafturile sunt intesate de marfuri, se gaseste ceva pentru oricine, oricat de excentrice ar fi gusturile sale. Daca exista un client, atunci exista si un magazin pentru acea marfa.

Omotesando

(Photo Credit @ Mikimon on Flickr, thank you!)

Din vazduh suntem observati de gigantii Tokyo-ului, zgarie-norii din districtul Shinjuku. Va las in paza lor pana data viitoare, cand vom pasi in armonie la templele din Asakusa si muzeele din Ueno, ultima statie a turului virtual prin Tokyo.

Photo Credit @Sprengben on Flickr (thank you!)

Tokyo - un tur virtual (2)

Va povesteam in postarea precedenta despre cat de upscale e Ginza, cartierul luxului. Cu toate acestea, in acelasi district cu acest unchi putred de bogat locuieste si nepoata saraca: piata de peste Tsukiji. 

Ce poate fi interesant la o piata de peste? Asta m-am intrebat eu prima data cand am auzit despre ea. Interesul meu pentru ea este, din pacate, chiar si acum, un pic diminuat din cauza orei la care trebuie sa te trezesti pentru a te bucura din plin de agitatia pietei: 5 dimineata...

 

Piata de peste Tsukiji

Photo Credit @ Nathan Mackan on Flickr (thank you!) 

Urmasele sabiilor de samurai: cutitele japoneze de taiat peste si nu numai (brrr!)

Photo Credit @ XiRick on Flickr (thank you!) 

Lasand la o parte faptul ca este considerata cea mai mare piata de fructe de mare si peste din lume, atractia consta in spectacolul uman pe care-l ofera. Dis-dis-dis-de-dimineata incep licitatiile pentru cele mai bune marfuri. Printre cumparatori i-am putea observa, daca i-am cunoaste, desigur, pe cei mai indemanatici si faimosi chefs ai Japoniei, cei care conduc cu tigaie de fier bucatariile gourmet renumite din Tokyo. Sunt echipe intregi care inspecteaza bucatile de peste, planuiesc pentru care sa liciteze si ce suma, lupta pentru "prada" lor pe sistemul "am prins un peste uite ataaaaaaaaaaat de mare", iar apoi vanzatorii curata si ambaleaza marfa pentru a fi expediata de indata clientilor lor.

 

Tonul nu e un peste care traieste in conserva? :)) 

Photo Credit @ Andreas Schwab on Flickr (thank you!) 

Turistii au nevoie de un permis special pentru a asista la licitatie, mai ales ca in ultima perioada prezenta lor impiedica bunul mers al pietei, iar autoritatile, care trimit inspectori in fiecare dimineata pentru a supraveghea activitatea, au considerat ca Tsukiji trebuie sa ramana ceea ce a fost inca din epoca shogunatului Tokugawa: o piata de peste, nu un spectacol turistic.

Podul Odaiba

Photo Credit @ Sprengben on Flickr (thank you!) 

Un alt district al Tokyo este Minato. Aici putem descoperi o insula demna de cartile lui Jules Verne: Odaiba. 

Este o insula artificiala, dedicata unui viitor robotic: cladirile ancorate in solul ei par plante de pe alta planeta, ciudate, fascinante, nemaivazute. Odaiba este un centru de shopping si divertisment foarte apreciat, mai ales ca se afla in apropiere de mare, imbinand astfel mall-urile cu parcurile numai bune pentru picnicuri, Muzeul Stiintelor Maritime cu cel al Stiintelor Noi si Inovatoare, sediul SF al televiziunii Fuji TV, Centrul Panasonic plin de ultimele modele de aparate de fotografiat, plasme sau chiar modele-concept si Toyota Mega Web, un spatiu de "joaca" pentru impatimitii masinilor, unde pot conduce modele de curse, electrice sau versiuni care nu sunt disponibile in afara Japoniei.

Cladirea Fuji-TV

Photo Credit @ b/a on Flickr (thank you!) 

Shopping mall Venus Fort - "cerul" este artificial creat si se schimba in functie de momentul zilei

Photo Credit @ Viaggiatore Fantasma on Flickr (thank you!) 

Acelasi Fort Venus Mall, la apus

Photo Credit @ Ratamahatta on Flickr (thank you!) 

Daikanransha - roata cea mare din Odaiba care traverseaza cerul

Photo Credit @ darakusan on Flickr (thank you!) 

Roata de la distanta

Photo Credit @ Extra Medium on Flickr (thank you!) 

Tokyo Big Sight - cel mai mare centru de expozitie si conferinte

Photo Credit @ heiwa4126 on Flickr (thank you!)

 

Piramidele inversate atrag atentia invariabil 

O alta parte faimoasa a districtului Minato este Roppongi, "Cartierul Strainilor". Numeroasele restaurante, baruri si cluburi  sunt destinate expatilor si turistilor aflati in Tokyo. Roppongi prinde viata noaptea, la ore tarzii. Recent a devenit mai atragator si pentru japonezi datorita constructiei Roppongi Hills, un turn imens cu zeci de magazine la fiecare etaj, pe care nu-l poti incadra intr-o poza oricat te-ai face una cu pamantul, oricat te-ai da in spate cat pe-aci sa te impiedici de scarile rulante ale statiei de tren...

 

Roppongi Tower 

Photo Credit @ Sprengben (thank you again!)

Tokyo Tower

Photo Credit @ Ratamahatta (thank you again!)

 

Iarna

Photo Credit @ since73 (thank you!) 

Iarna, in Roppongi, copacii devin misteriosi in vesmantul lor de zeci de luminite albastre ca Pamantul privit din spatiu. Deodata te trezesti in fata unui Starbucks larg cat un teren de fotbal, in care oamenii citesc sorbind usor cafele aromate, in loc sa alerge dupa o minge nazdravana in lung si-n lat. 
Un pic mai sus de el un restaurant chinezesc afiseaza fara jena, ba poate cu o mandrie ciudat inteleasa, simboluri falice decorate de Craciun. Specialitatea lui e rata Peking, iar clientii par a-i fi intru totul dedicati. Inteleg de ce: este crocanta si dulce-sarata, ii sade bine langa lichiorul cu nume imposibil de citit, in care Dumnezeu stie ce se afla. Probabil zahar.

In apropierea parcului Shiba stam sa fim calcati de un picior metalic. Frangandu-ne gaturile am reusi sa-l cuprindem cu privirea: Tokyo Tower. 

Sta luminat focos tare, dar in sufletul sau metalic parca ghicim o incrancenare. E cu 9 metri peste Turnul Eiffel si s-ar uita cu siguranta in jos la pitic daca acesta din urma nu ar strange in brate, cu aroganta-i frantuzeasca, toata faima de care se poate bucura un turn in lumea oamenilor. 

"Mare nedreptate!", asa ar silabisi tacuti cei 50.000 de pesti ai Aquarium-ului situat la etajul 1 sau chipurile palide ale statuilor de la Muzeul Figurilor de Ceara situat la etajul 3. In unele momente gigantul de metal poate zari insa cusma maretului Munte Fuji. Si asta...ei, bine asta e destula rasplata pentru dansul.

Photo Credit @ kokix on Flickr (thank you!) 

Poezia devine urbana in districtul urmator - Shibuya. Si prin urbana inteleg comerciala pana-n varful unghiilor de la picioare. Shibuya e intesat de magazine si reclame, toata floarea cea vestita a tineretului japonez isi face shoppingul aici, mai ales ca de la gigantul 109 se ajunge imediat in Harajuku, controversata zona a "ciudatilor" tineri japonezi care-si poarta one-man show-urile in vazul lumii. Despre ei, in partea a 3-a.  

Photo Credit @ Sprengben on Flickr