miercuri, 6 ianuarie 2010

Intaiul rasarit al Noului An

Nu stiu altii cum sunt, nu stiu de betii, pocnitori asurzitoare si voie-buna pe comanda, cu tipar de Revelion, eu stiu de intaiul rasarit. Vazut din Japonia cum se extinde asupra lumii intregi. Pe 1 ianuarie, la 5 dimineata. Din spatele unui mic templu buddhist.

Printre genele lipite inca de somn am vazut un altar micut, ai carui pereti nu erau pereti, ci paravane. Nu stiu cum ati reactiona voi daca ati vedea niste japonezi intrand in biserica la o slujba mare si asezandu-se in genunchi sau facandu-si cruce. Cel putin bizar, nu? Cu toate acestea, nu ma temeam fiindca japonezii sunt extrem de toleranti din punct de vedere religios, ceea ce le doresc si altor natiuni... Shintoismul si buddhismul se imbina in vietile lor armonios, Japonia este tara unde nu conteaza de ce religie esti.

Ritualul insa mi-a insuflat ceva teama, mai ales ca nu-l intelegeam. Iar cand preotul buddhist a sunat joya no kane, clopotul sfarsitului de an, mi s-a parut ca vad aievea un an intorcandu-ne spatele pentru ca altul ca ne intampine cu un zambet. Din fata veneau catre noi mici daruri. Se pare ca localnicii strang o suma modesta pentru ca la sfarsitul acestei ceremonii fiecare persoana sa inceapa anul cu un dar. Mikanmandarine japoneze cu coaja mai mult decat dispusa sa paraseasca fructul, diverse dulciuri, sake fierbinte. Ni s-a daruit cu multa bucurie. Mai ales ca eu m-am aratat dispusa sa beau sake fierbinte la 5 dimineata.

Dupa ce toti vecinii si-au facut urarile de bine ne-am intors acasa unde ne astepta ozoni, supa dulce cu fasole rosie si mochi, "galuste din orez". Si acum isi amintesc prietenii mei japonezi de "Misaki's happy face when she eats mochi". Dupa deliciul culinar gumat (are textura acesta, chewy) ne-am pregatit de plimbare. Piata de peste era plina ochi de tot soiul de vietati. La templul mare dintr-o localitate invecinata oamenii ardeau calendarele vechi pentru a le primi pe cele noi. Nu se face sa arunci calendarul de la templu, trebuie sa-l arzi. Coada catre "funia rugaciunilor", cum o numeam eu nestiutoare, era imensa. Okasaan nici n-a vrut sa auda de caldura casei, trebuia sa stam la coada ca sa multumim pentru anul care a trecut si sa ne punem speranta in anul care a venit.

Seara am primit vizita unor oaspeti importanti. Preotul buddhist pe care-l vazusem dimineata si rudele apropiate au venit la cina. Nu se trece insa la masa asa direct. Mai intai toata familia primeste oaspetii in camera cu tatami, unde exista un mic altar pentru stramosi. Cu ocazia aceasta am auzit, pentru a cata oara?, ca trebuie sa fi fost japoneza intr-o alta viata. Cauza observatiei a fost postura la masuta joasa, de lemn lacuit. Se pare ca era una tipic japoneza, pe care nu multi oameni o mai adopta cu eleganta in ziua de azi. Nu stiam ce sa fac cu lauda preotului. Asa ca mi-am inclinat capul si mi-am pus rosu in obraji. Okaasan nu s-a lasat mai prejos si a povestit fiecarui oaspete cum, numai dupa 6 luni, pot eu deja sa inteleg ceea ce-mi spune si chiar sa si vorbesc. It's a miracle!...Not!

M-am dus la culcare dupa o masa cu sushi, sashimi, multe legume si...sarmale cu sos de soia. A doua zi urma sa ma intorc la Tokyo pentru un eveniment de mare consumerism: shoppingul de inceput de an...buna traditie!

14 comentarii:

  1. Akemashite Omedetou gozaimasu Misaki-san!

    Sper ca nu te vei opri niciodata din prezentarea trairilor tale minunate din Japo.

    Ganbatte kudasai!

    RăspundețiȘtergere
  2. As sta si eu pana dimineata in noaptea de Anul Nou daca ar fi asa :)

    RăspundețiȘtergere
  3. cred ca toate astea ar trebui sa fie puse intr-o carte. scriitura ta e asa dulce si frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Haku: Akemashite omedetou, Haku-san! ^_^ La multi ani! Eu sper ca voi avea ocazia sa mai adun si alte trairi de acolo, cu siguranta voi munci pentru asta, nu-mi pot imagina viata fara a ma intoarce acolo...candva...curand :)

    @Lady Io: In ultimii ani eu am tot experimentat Revelionul mai linistit. Nu suport sa "chefuiesc" la comanda. Daca am intr-adevar chef de un party, merg la asa ceva, daca nu, nu merg :) Si nici nu mi se pare mare sacrilegiu daca te culci inainte de cantatul cocosilor ^_^

    @Zazu: Multumesc, mi-ar placea sa scriu o carte pe care sa o citeasca cat mai multi oameni. Mi-ar placea sa le spun oamenilor ca viata e asa cum ne-o facem si, desi sunt si visuri pe care nu le putem indeplini, eu tot consider ca vom castiga ceva daca luptam pentru ele! :) Asta e ceva foarte apreciat de japonezi, truda. Obtii mult respect daca vad ca-ti torni sufletul in ceea ce faci, ca te uiti in sus si ca nu renunti la ceea ce e important.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sa sti ca muzica aia de pian care iti place se potriveste cand iti citesc blogul .

    RăspundețiȘtergere
  6. @caleaceaiului: Considerand ce sunet cristalin si cata simtire are pianul lui Sakamoto-san, e o adevarata onoare sa citesc ce mi-ai scris ^_^ Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Si eu am facut un Revelion la templul din Gumyoji (2006-2007). Imi amintesc de urcatul zecilor (poate chiar mai bine de o suta) de scari pana la o coada serpuita unde oamenii asteptau sa bata clopotele. Tras cu nadejde de snururi groase in incinta templului, chiar la picioarele zeilor cu fete de dragoni, desi n-am inteles prea bine semnificatia. Dupa care s-au batut prin balans niste tobe cu un butuc urias. S-au ars obiecte vechi, calendare etc. apoi s-a baut sake fierbinte (asta mi-a placut!) apoi neintelegand again m-am intors acasa, in camin (cu colegele din camin). Am stat putin pe messenger si am adormit devreme. Se pare ca tu ai avut o experienta mult mai interesanta :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Cum ai spus si tu,nu as accepta un Revelion la comanda in care sa fiu obligata sa ma distrez.Suna chiar foarte bine faza cu sarbatoritul Revelionului intr'o familie japoneza,calda,linistita!Cred ca asta e tot ceea mi'as dori;sa am parte macar de seara dintre ani,de o seara calma si linistita, dupa un an zbuciumat,plin de probleme si distractii si alte chestii care produc oboseala.
    Apropo,ma poti ajuta cu ce inseamna "osoi kedo"?Ca nu reusesc sa'mi dau seama!Iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte interesant blogul tau :)
    Insa n-am prea inteles : ai stat un an in Japonia, deja, sau inca mai esti acolo?

    RăspundețiȘtergere
  10. @Scrumbie: Experienta mea se datoreaza, cum am spus, generozitatii unei prietene care m-a luat in familia ei si, probabil, faptului ca familia era dintr-un orasel mic si mai aproape de traditie :) Dar si experienta ta suna interesant! ^_^ Cate persoane, atatea experienta interesante in Japonia :))

    @Hargrave: Ma bucur ca nu sunt singura care vede "distractia obligatorie" de Revelion in mai multe nuante :) Osoi kedo inseamna probabil "Totusi ai/am/ati intarziat" Osoi e tarziu, lent, iar "kedo" este totusi, insa. Dupa cum stii probabil, japoneza nu are numar si gen, iar persoana se omite din propozitie, asa ca cine/ce a intaziat se intelege din context.

    @hot.tequila: Bine ai venit! ^_^ Multumesc de aprecieri, ma bucur foarte mult ca ai gasit lucruri interesante de citit aici! :) Am stat un an in Japonia, iar acum sunt in Romania. Probabil e confuzie fiindca aici vorbesc despre experientele mele acolo la trecut, dar cu senzatia ca sunt la un timp infinit :)) Orice as face, Japonia nu este trecut ingropat pentru mine, sunt in Romania, dar o parte din mine e in Japonia, traiesc in doua lumi si poate ca lucrul acesta razbate si din postari ^_^

    RăspundețiȘtergere
  11. Am inteles.

    Si da, chiar imi place blogul tau.
    Si eu gasesc Japonia absolut fascinanta - desi o stiu numai din carti, reviste, articole...daca o sa am vreodata posibilitatea, acolo o sa vreau sa merg, sa calatoresc...

    Pana atunci, imi clatesc ochii si gandurile cu experientele si povestile celor ce au fost acolo ;)

    RăspundețiȘtergere
  12. Azi mi-am facut si eu timp sa-ti citesc mai pe indelete (aproape) tot blogul si sunt de acord cu Zazuza: l-ai putea transforma intr-o carte. Iti urez un an in care sa ne delectezi in continuare cu povestile tale exotice iar restul... depinde de tine. ;)

    RăspundețiȘtergere
  13. Da..Imi lasase cineva un comentariu pe hi5 si nu stiam ce e 'Kedo' asa ca nu am reusit sa pricep. :d Iti multumesc mult! ^_^

    RăspundețiȘtergere
  14. @teampit: Ma simt onorata! Sincer, multumesc frumos pentru apreciere si o sa ma gandesc la asta, mi s-a mai spus si in afara internetului acelasi lucru :)Of..odata si odata se vor termina povestile, vreau sa fac altele si altele, asta e dorinta mea! :)

    @Hargrave: N-ai pentru ce! Cu placere si alta data! :)

    RăspundețiȘtergere