duminică, 10 ianuarie 2010

Modelul japonez: numai mama, nu si femeie de cariera

Oana mi-a aruncat manusa, din dantela, nu din piele, fiindca este vorba despre o provocare placuta si deloc dureroasa: poate o femeie sa fie mama si femeie de cariera in acelasi timp? Discutia a pornit datorita Alinei Gorghiu si poftesc pe oricine sa-si aduca o contributie cuvantatoare aici sau pe propriul blog.

In primul rand, sa clarificam premisele: nu sunt nici director de firma, nici mama. Consider asadar ca nu am experienta necesara care sa fundamenteze o opinie demna de luat in seama. Sa nu-ti arunci parerea degajat in cele patru zari daca nu ai o baza solida pentru ea este o lectie invatata in Japonia si intentionez sa o respect, asa ca nu pot raspunde la intrebare.

Oana a prevazut probabil genul acesta de reactie deoarece m-a indemnat sa povestesc cum e in Japonia in privinta aceasta: femeile japoneze se lupta tot ca romancele prinse intre cariera si copii/familie? Aici ma simt ca pestele printre ierburi marine si nisip oceanic, din moment ce am avut ocazia sa discut despre asta cu multe femei japoneze, le-am observat in ipostazele de mai sus si am de relatat o viziune complet diferita de cea romaneasca.

Succint, nu. Femeile japoneze nu sunt prinse intre cele doua ipostaze si nici nu exista aceasta dilema in Japonia. Asta pentru ca alegerea lor e clara si vizibila chiar si pentru un strain. Aleg sa fie mame. Motivele pentru care fac aceasta alegere in majoritate covarsitoare sunt multiple:

1. Traditional, acesta este rolul femeii in societatea japoneza, o viziune comuna a barbatilor si a femeilor. Se considera chiar si azi ca mama este cea  mai indicata sa se ocupe de educatia si cresterea copiilor, barbatii avand un rol oarecum marginal. Atat barbatii, cat si femeile japoneze par in continuare sa fie multumiti cu viziunea aceasta, cu exceptii crescande in ultima vreme, insa minore inca. Un sondaj independent facut printre colegele mele la universitate mi-a aratat ca majoritatea isi doresc pur si simplu sa aiba grija de familie.

Pana aici, nimic special, acest rol traditional se regaseste si la noi.

2. Educatia unui copil in Japonia nu seamana cu educatia unui copil in Romania. Lasand la o parte ceea ce este material (carucioare, imbracaminte, jucarii, etc), se considera ca timpul este cel mai important lucru de oferit copilului tau. Mamele renunta la joburi pentru a sta acasa langa copii, gatesc in fiecare zi (v-am spus ca in Japonia nu exista mancare congelata in supermarket?!), fac curat, duc si aduc copiii de la scoala si de la nenumaratele cursuri suplimentare la care sunt inscrisi copiii japonezi de regula, le pregatesc pranzul la pachet in fiecare zi (vedeti aici un exemplu si veti intelege de ce consuma mult timp si cere indemanare...), tin "contabilitatea" familiei, etc. Sunt foarte blande, isi cara copiii peste tot si le explica tot timpul regulile societatii japoneze. Nu am vazut vreun copil care sa faca crize de plans in tren sau in magazin, cateodata mi se parea ca erau anormal de cuminti si intelegatori. Majoritatea mamelor sunt bine aranjate si mereu ingrijte. Nu par deloc haituite, ci foarte naturale. Nu tipa, nu scutura copiii, par a avea o rabdare infinita.

3. Societatea apreciaza foarte mult o mama. Nu se va uita nimeni dispretuitor atunci cand o femeie spune ca sta acasa pentru a-si creste copiii, aceasta este normalitatea la japonezi. Toata lumea le complimenteaza pentru efortul depus in a mentine "armonia familiei". O femeie japoneza poate sa nu aiba un job toata viata sau numai pana la maturizarea deplina a copiilor, nu va exista persoana care sa incrunte vreo spranceana, cu atat mai putin sotul ei.

4. Iata acum si diferenta majora fata de noi si, intr-un fel, motivul pentru care toate cele de mai sus sunt viabile: statul si sectorul privat incurajeaza aceasta viziune. Barbatii cu familie primesc un salariu mai mare care ajunge pentru a intretine intreaga familie. Mamele nu muncesc pentru ca nu au nevoie sa munceasca. In schimb, barbatii muncesc pana la epuizare si sunt deseori mai mult sau mai putin absenti din viata copiilor si a mamei. Si inca un element-surpriza: salariul barbatului este predat sotiei sale, intergral de cele mai multe ori, spre administrare. Nu se pune problema de independenta financiara de sot, banii sai sunt banii familiei si o sotie buna va trebui sa faca economii si sa distribuie judicios banii pentru diversele cheltuieli. Cum se exprima statutul unui barbat japonez? Printre altele, prin geanta Luis Vuitton pe care o are sotia sa.

Cand am spus "incurajeaza" am fost permisiva. Unii ar spune "obliga". In Japonia nu se poate expune problema astfel: femeie de cariera vs mama. De ce? Pentru simplul fapt ca nu exista cariera pentru femei.

Trageti aer, inspirati, respirati. Ganditi-va ca exista exceptii, 10 procente de exceptii din totalul posturilor de management fata de 43% din SUA, conform ONU. Mai departe. Este adevarat, extrem de putine femei, mult mai putine decat in Europa sau SUA ajung vreodata in pozitii cheie, fruntase in firme sau in administratia de stat. O spun sondajele, mi-au spus-o si toti japonezii pe care i-am intrebat. Exista asa-numitele "office ladies", femei ce indeplinesc mai mult roluri de sustinere, administrative in companii. Acum intelegeti de ce e usor sa renunti la plimbat hartii in favoarea cresterii propriului copil?

Inchei prin a spune ca s-a manifestat in ultima vreme o crestere a numarului femeilor care nu doresc sa se marite (de neconceput in general) tocmai pentru a nu avea copii si a fi fortate/incurajate sa-si paraseasca jobul. Sunt insa drastic minoritare, majoritatea femeilor japoneze nu obiecteaza la aceasta situatie, ba chiar o aproba si-si doresc sa nu lucreze, ci sa-si educe copiii la adapostul muncii sotului. Cand am povestit anturajului meu feminin din Japonia ca femeile romance lucreaza si-si cresc si copiii in acelasi timp am primit o uitatura miloasa si un "It must be hard for you".

46 de comentarii:

  1. O cronică excelenta, mulţumiri Oanei Portase datorită căreia te-am descoperit

    RăspundețiȘtergere
  2. eh, despre unele lucruri stiam. despre altele... nu. multumesc mult ca ai raspuns. e ft interesant. m-a pus pe ganduri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pffff - foarte interesant.

    Pe de o parte e ok, insa pe de alta parte este cam aiurea modul in care femeia care da nastere devina buna doar la ingrijit copilul.

    Curiozitate personala [:p] - daca intr-o familie mama este foarte desteapta si cu o pozitie importanta intr-o mare firma, iar tatal un biet om care nu reuseste sa isi gaseasca un job [nu pt ca nu il duce capul, ci pt ca nu a fost sa fie]. Ce se intampla? Este ok privita familia in care tatal sta sa aiba grija de prunc iar mama isi continua evolutia profesionala? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Irongates: Multumesc frumos! Ma bucur ca Oana ne-a facut legatura, tot de la ea am aflat si eu de blogul tau ^_^

    @Oana: Multumesc ca m-ai intrebat! :) L-am scris aseara pe nerasuflate, nici apa n-am baut cateva ore :)) Este o tema interesanta si m-am gandit de multe ori la ea, in special cand am lucrat cu multi copii japonezi la ore de engleza. Lasand la o parte specificul cultural, eu cred ca se vede atentia si timpul pe care mamele le dau. But the again, relatiile tata-copil sunt dificile, cei doi regasindu-se adesea instrainati...

    @Cristian Ciofu: Ma bucur ca si alti oameni gasesc interesanta viziunea lor. Sigur ca orice sistem are plusuri si minusuri, dar eu nu am spus ca femeia japoneza e buna numai la ingrijit copilul. Poate am fost prea vaga, imi cer scuze, insa ea are grija de casa, barbat, copil, obligatiile sociale, finantele familiei. Mai clar, barbatul munceste cat pentru o mie, iar femeia are grija de toate celelalte astfel incat el sa poate munci in felul acesta. E ceva munca.

    Pentru curiozitatea personala :) : Am zis deja ca nu prea sunt femei in pozitii importante in firme mari, nu am auzit nici macar de una cat am stat in Japonia, iar ONU spune ca abia 10% din toate pozitiile importante sunt ocupate de femei si...tare am impresia ca e o statistica optimista. Trebuie sa luam o ipostaza apropiata fiindca cea propusa de tine este extrem de greu de gasit, mama director de firma mare=aproape imposibil...

    Asadar: femeia provine dintr-o familie bogata, iar sotul ei dintr-una modesta. Ea are bani si putere, iar el nu are loc de munca si nici statutul ei. In cazul acesta sotul este oarecum adoptat de tatal bogat al femeii pentru a-i mosteni pozitia importanta, el fiind preferat propriei fiice. Nu vei gasi vreo mostenitoare bogata care sa-si intretina sotul, nici tata care sta acasa sa-si creasca copilul in timp ce mama munceste. Nu se face, pur si simplu. Il banuiesc pe tata ca ar incerca un harakiri(sinucidere) daca s-ar pune vreodata problema asa. Este vorba de onoare si ei nu se joaca cu asta in Japonia, tatii nu ar putea sa accepte asta.

    Personal, nu consider nimic ciudat in asta, dar atunci cand i-am spus parerea aceasta unei prietene japoneze am socat-o definitiv. Nu putea sa creada ca vorbesc serios. Mi-a zis ca tatii nu sunt potriviti pentru a creste copiii si ca nu e acceptabila o astfel de situatie.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am mari dileme pe tema aceasta. Pe de-o parte cred ca o mama ar trebui sa se dedice nevoilor copiilor ei , dar in acelasi timp sunt suficient de egoista incat sa nu renunt la propriile vise si sperante. Sper ca intr-o buna zi sa pot sa jonglez intre serviciu si copii, dar deocamdata nu ma cred in stare.:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Privind cam ce se intampla in familia mea [amandoi parintii lucreaza] dar trebuie sa subliniez ca tata [padurar fiind] are timp,uneori de petrecut cu mine si sora mea,iar mama,la fel.Doar ca ea,timp de cativa ani buni a fost nevoita sa se imparta intre casa si bunici,pt ca acestia erau bolnavi.Deci...Marea majoritate a timpului,vorbind din punctul meu de vedere,am stat mai mult singura.Insa,inca nu am nici 18 impliniti,si nici nu ma gandesc la casatorie [in comparatie cu altele mai mici decat mine],dar ma gandesc ca ar fi ceva daca ambii parinti ar fi ceva mai apropiati de copii,pt ca lipsa de afectiune se cunoaste si poate produce alte consecinte. Doar ca acestea apartin de cultura fiecarei tari,de gandirea si constructia familiei...

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte interesant, desi probabil ca unii ar considera-o o atitudine retrograda.
    Din punctul meu de vedere, fiecare femeie are dreptul sa-si aleaga prioritatile in viata, insa nu are dreptul ca puna copilul pe planul doi. Cand un copil creste crezand ca bona face parte din familie si ca parintii lui sunt aratarile obosite si nervoase care vin noaptea sa doarma la el in casa, am certitudinea ca va avea mult de suferit.
    Deci: cariera + copii da, dar cu conditia sa nu aiba copilul de suferit. Am vazut exemple de toate felurile: femei care fac ambele lucruri si au pastrat un echilibru fericit; femei care ajung noaptea acasa si se mira ca-si gasesc copilul dormind, femei care au renuntat la cariera sau au un serviciu part-time pentru a se ocupa de copii.

    RăspundețiȘtergere
  8. @misaki-chan:ce bine că în Japonia nu se găsesc alimente congelate la supermarket! Cred că asta pune multe despre filozofia lor culinară.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se găsesc ft multe congelate,cred ca cine a scris articolul își dorește admirația japonezilor.O spun pentru ca trăiesc inbjaponia de aproape 15 ani

      Ștergere
  9. În contrast, mă gândesc la acele din ce în ce mai multe ”single mom” din Occident și Scandinavia care preferă să se dedice carierei și să crească un copil SINGURE. Un concept plin de egoism, părerea mea. Ca e obicei, o postare plină de miez și înțelepciune, Misaki-chan.

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna! Interesanta postarea, putin inexacta insa, din punctul meu de vedere...
    1.Exista mancare congelata in Japonia, ca sa nu mai spunem de raionul urias dedicat instanturilor: supe, paste, sosuri. Eu cel putin m-am saturat sa-i vad pe colegii mei japonezi mancand de-astea aproape toata ziua.
    2.Copii mai prost crescuti ca in Japonia n-am vazut, crize de tipete, tarat pe jos... Doar ca aici mama nu zice nimic, nu-l pune la punct, il lasa pe copil sa urle si sa-i innebuneasca pe toti din jur care... nici ei nu zic nimic.
    3."Majoritatea mamelor sunt bine aranjate si mereu ingrijite"... Depinde cum definesti notiunea de "aranjat". Majoritatea se imbraca prost, ce folos ca iti iei haine de firma cand arata ca sacul pe tine? In plus n-am prea vazut mame machiate, nici macar un rimel si-un gloss. Cele mai aranjate si cochete femei in Japonia sunt cele in jur de 50-60 de ani.

    Din pacate nici sa fi doar femeie de cariera, nici mama si doar casnica nu e usor, ce sa mai zic sa le faci pe amandoua... Nu agreez stilul japonez, desi este extrem de importanta educatia pe care copiii o primesc in primii ani. Cu ajutorul familiei insa sunt convinsa ca oricine le poate face pe amanoua cu succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ave-ti dreptate am stat 3 luni anul acesta si la fel anul trecut tot ce a-ti spus e adevarat in plus fata mea s-a casatorit acolo toate bune si frumoase pina dupa nunta 2 luni intre timp a nascut si purtarea sotului s-a schimbat la 3 luni dupa nunta chiar insarcinata fiind era mereu gonita si maltratata toate trebuie facute cum vrea el si cind vrea el mincare treaba tot copilul are o luna si la el tipa nu a putut sa vina cu mine in tara fiind mic si nici nu a lasat-o el vrea sa se intoarca in romania dar cu copilul nu stiu ce sa facem acum de exemplu i-a luat telefonul ca. nu mi-am imaginat ca o tara asa dezvoltata poate fi asa
      lc nu pot lua legatura cu ea e violent mi-e frica ce sa fac mai mult in spital s-a chinuit 3 zile si trei nopti nu se face un calmant nu i-a facut ceva sa o ajute la dilatare a taiat-o si sa si rupt dupa 2 saptamini s-a desfacut cusatura si acum sta asa

      Ștergere
  11. @VertAnge: Nu stiu ce sa zic, eu nu m-am gandit foarte serios la asta pana acum. Stiu sigur ca nu vreau sa-mi vad copiii ocazional sau sa fie mai atasati de on bona. Om tai si om vedea, cum spune bunica mea :)

    @Lady Io: Da, si mie mi s-a parut retrograd initial, dar am invatat sa fiu mai toleranta pana la urma si sa nu mai judec dur. Daca o femeie imi spune ca vrea sa stea acasa, fine by me, vorba ta: fiecare femeie are dreptul de a alege (impreuna cu partenerul), iar societatea ar trebui (e o utopie deja) sa sprijine ambele alegeri.

    @Tanti Jeni:Da, spune :) Mie imi place foarte mult conceptul de bucatarie sezoniera, sa mancam in fiecare sezon ceea ce este specific lui.

    @Cristian-san: Of, single moms, married mom, fiecare cu greutatile ei...

    @Ami: Bine ai venit! Dupa cum ai scris, inteleg ca ai fost in Japonia si probabil ai vazut o alta fateta decat mine ^_^ Nu as descrie postarea mea ca fiind inexacta, ci subiectiva, eu asta am observat timp de un an in orasul in care locuiam in Japonia (care nu era Tokyo sau Osaka, ci un oras mai instarit si mai mic, ceea ce explica probabil descrierea facuta mamelor si comportamentului copiilor).

    Ca intotdeauna, orice experienta, atat una care implica lucruri cunoscute de toata lumea, cat si lucruri necunoscute majoritatii, trebuie luata cu un praf de sare ^_^ Nu e intentia mea sa generalizez, desi stiu ca, inevitabil, asa se percepe. In orice caz, ma bucur cand vin oameni ca tine si povestesc o viziune diferita, astfel cititorii pot sa-si faca o idee mai completa.

    Intr-adevar, exista supele instant, noi (eu si prietenii mei japonezi) nu prea mancam la facultate. Fast-food-ul e peste tot, de ce ar lipsi in Japonia? :))La toate supermarketurile din orasul meu exista congelata numai carnea din Australia :))) si nu se uita nimeni la el, macar ca era mai ieftina.

    Eu nu am vazut nici macar un copil care sa tipe si sa se tarasca pe jos in public. Dar e adevarat ca mamele le fac mereu pe plac si sunt foarte indulgente. Eu am predat engleza la o gradinita timp de 6 luni si am avut in grupe copii de la 3 ani pana la adolescenti ^_^

    Sunt perfect de acord, si eu cred ca alegerea aceasta trebuie facuta impreuna cu familia, partenerul. Eu nici nu agreez stilul japonez, dar nici nu-l detest, il consider pur si simplu o chestie culturala si n-am incercat vreodata sa le influentez pe prietenele mele japoneze ^_^

    Mersi de vizita si comentariu! :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Foarte interesant ;)
    Nu ca in Ro, unde femeile/mamicile sunt de regula mai prost platite decat barbatii, si e musai sa merga la serviciu ca sa poata sustine familia, in timp ce copilul poate arde de febra in bratele bunicii (cazul fericit!)
    Mai am o intrebare: chiar toate mamicile renunta la serv? Si daca da, ele isi pot relua profesia cand copiii devin mari?

    RăspundețiȘtergere
  13. @tequila.cu.varza: Interesant nickname ^_^ Bine ai venit! Eu nu am zis ca in Japonia e mai bine, nici ca in Romania e mai rau, doar diferit. Si in Japonia femeile sunt mai prost platite decat barbatii, numai ca barbatii lor sunt platiti astfel incat sa ajunga banii la toata familia :) Ca sa raspund la intrebarea ta: nu pot sa generalizez asa, sa spun ca toate. Insa foarte multe renunta, m-as aventura chiar si la un "majoritatea" renunta. Isi pot relua profesia dupa ce copiii sunt adulti, cele mai multe insa nu o fac. Cateva se reorienteaza catre joburi "blande" : invatatoare, de exemplu. 20 de ani in care nu muncesti inseamna ceva...si daca vrei nu mi se pare atat de usor sa reiei munca...

    Mersi de vizita! ^_^

    RăspundețiȘtergere
  14. Misaki,total de acord cu tine in legatura cu educatia copiilor japonezi.Nici eu nu prea am avut"norocul" sa dau de copii foarte prost crescuti;copiii mai nazdravani ce i-am vazut proveneau din familii mixte,in general.Am scris in general,nu toti!
    Asta a fost primul lucru care m-a socat in legatura cu mamele japoneze:cat de calme pot fi.Am meu sot mereu imi reproseaza ca ma enervez prea usor,ca ridic vocea la copii mult prea usor decat sa le explic omeneste ce e bine si ce nu.Desi sunt de 10 ani aici,inca nu pot intelege cum de isi pot pastra calmul in tot felul de situatii.Dar asta este deja un alt subiect...

    RăspundețiȘtergere
  15. Buna din nou! Locuiesc in Japonia de mai bine de un an, nu intr-un oras foarte mare. Evident ca fiecare percepe altfel lumea din jur...

    Nu stiu ce fel de magazine erau in orasul in care ai stat tu, aici in toate supermarketurile in care am fost, de la cele cu pretentii la cele de cartier, exista raion de congelate, in general semipreparate de genul paste, orez cu fel de fel de sosuri, legume (cartofi taiati pentru prajit, pastai verzi, fructe, etc) si alte chestii similare, nu le stiu pentru ca nu ma tenteaza raionul respectiv, doar mai arunc cate o privire in treacat.
    Cat despre Japonia, mie mi se pare si simt ca este mai bine decat in Romania, pentru ca iti poti gasi o slujba pe masura calificarilor pe care le ai si poti trai mai mult decat decent, ceea ce e cam complicat in tara... Sa mai zic ca ai si timp liber si nu doar ca iti permiti sa ai un hobby dar ai si unde-l practica, cei din jur te respecta si lista e lunga... Nu stiu daca alti romani care lucreaza aici sunt de acord cu mine in privinta asta dar este mai bine aici din multe puncte de vedere. Asta nu inseamna ca nu sunt si "bile negre"... Legat de povestea cu mamele care stau acasa ai dreptate, e doar o situatie diferita pentru ca e un context diferit. Sunt convinsa ca si la noi multe mame ar prefera sa stea acasa sa isi creasca odraslele dar nu pot face asta din cauza situatiei financiare... In plus trebuie sa ai mare noroc de firma pentru care lucrezi, nu de alta dar dupa concediul de maternitate s-ar putea sa te trezesti fara slujba, cunosc suficiente persoane in situatia asta.
    Bafta mamicilor de pe toate meridianele! Aveti cel mai greu dar si frumos job din lume!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Bianca: In primul rand, multa sanatate si bucurie gemenilor! :)Apoi, bine ai venit si multumesc de comentariu! ^_^
    Probabil este o chestie culturala, asta cu pastratul calmului in orice situatie :) Cred ca sunt nervoase, de fapt, numai ca nu se face sa o arate, mai ales in public :)) Toti suntem oameni si ne enervam, si romanii, si japonezii, diferenta vine din modul de exprimare si controlul asupra acestuia :)

    10 ani in Japonia...felicitari! Banuiesc ca ai avut multe momente grele, dar si foarte multe frumoase :)

    @Ami: Imi face placere sa aud ca te simti bine in Japonia si ca ai gasit acolo un mediu mai potrivit decat in Romania! ^_^ Chiar este o schimbare bine-venita de la mesajele prietenilor mei, studenti romani de acolo care mai au putin si termina facultatea, dar nu-si gasesc un job cu niciun chip :( Unii se intorc in tara, altii merg la Master/Doctorat, fiecare dupa afinitati. Si mie mi-a fost teama ca nu mi-as putea gasi job in Japonia, as vrea sa fi stiut de experienta ta fericita inainte sa ma intorc in Romania :))) Desi cred ca m-as fi intors oricum, unfinished business here :) Mare off-topic, imi cer scuze!

    RăspundețiȘtergere
  17. ma intreb daca se procedeaza la fel si in domeniul artistic, ma refer la actrite sau cintarete, sau de orice ce fatura din domeniul artistic /cultural. din cite am citit pina acum, majoritatea isi i-au un fel de concediu de maternitate, dupa care revin pe "scena",daca doresc, in orice caz au posibilitatea de a alege.
    ce parere ai?

    RăspundețiȘtergere
  18. @Sanziana: Foarte interesanta intrebare! Problema este ca nu iti pot raspunde pe baza experientei mele. Pot sa-ti spun insa ca artistele imi par avea un regim usor diferit din punctul de vedere al discutiei noastre. Am vazut la televizor (in common room sau la altii acasa, eu nu aveam :D) artiste de toate varstele, ceea ce m-a bucurat. Probabil ca la ele e totusi mai viabila "revenirea" decat la office ladies, talent au in continuare si mi se pare ca japonezii apreciaza mult mai mult decat noi actul artistic.

    RăspundețiȘtergere
  19. Trebuia sa citesc asta ca sa imi dau seama ce noroc am avut cu un sot care s-a implicat in cresterea copiilor, desi pretentiile lui f mari se pare ca nu au fost rasplatite dupa asteptari.
    In tineretea mea era musai ca femeile sa aiba serviciu (cam toata lumea trebuia sa aiba serviciu, pt a fi mai usor de controlat si manipulat), multi din copiii de varsta voastra au crescut cu cheia de gat. Asta, cred eu, i-a facut, pe ai mei cel putin, mai responsabili.
    Totusi nici eu si nici colegele mele nu ne-am fi dorit, dupa ce ne-am tocit coatele pe bancile scolilor, sa ne rezumam doar la cresterea copiilor si administrarea casei.
    Insa cele mai multe si-ar fi dorit mai mult ajutor din partea sotilor, doar se spunea ca suntem egale cu ei.
    Sotul meu m-a ajutat mult, cum am spus mai sus, dar a fost de parere ca fiecare sa aiba responsabilitatile sale bine definite. De pilda eu eram responsabila de tot ce insemna sanatatea familiei, dar daca aveam nevoie de ajutor nu ma refuza.

    RăspundețiȘtergere
  20. Salut Kisaki !Si eu sunt total deacord cu multe scrise in articolul tau !Sunt in Japonia de 8 ani,casatorita cu cetatean japonez si mamica de japonika mica;),fetita mea merge la gradinita si am intrat in contact cu fff multe mamici ,deci pot sa-ti spun ca toate sunt fara servici,au cate 2,3 sau 4 copii si stau sai creasca,ele nici macar pe mana bunicilor nu dau copii ,am opservat acest lucru la toate mamicile pe care le cunosc .Si intradevar copii din japonia au o educatie foarte buna (nu pot sa spun ca toti ka mai sunt si care au pitici la creer )insa majoritatea au o purtare foarte frumoasa si un respect de neimaginat.
    Am intalnit copii care ma salutau pe strada (fara sa ne cunoastem)deci ei saluta pe toata lumea intalnita pe drum ....uni mai marisori ma saluta chiar si in engleza (asta pentruca ma vad straina)....sunt multe de spus despre fameile japoneze ,copii sau viata de familie japoneza.
    La ei nu auzi cand se cearta ,sunt foarte calmi si isi rezolva problemele cu calm si liniste fara sai stie tot cartierul.(cred ca tine foarte mult de educatia primita)....Asi vrea sa scriu mai multe insa nu prea am timp...dar promit ca voi mai trece.O zi buna si mult succes.

    RăspundețiȘtergere
  21. @Viorica: Eu asa-mi imaginez viata de familie, sotul si sotia ca o echipa in toate cele. Samuraiul din dotare e cot la cot cu mine la toate treburile casnice, nu e nimic "de femei/de barbati" la noi, ne ajutam si ne impartim sarcinile in functie de afinitati. La fel si cand voi avea copii, sper sa aiba doi parinti la fel de implicati ^_^

    @Mamichan: Sa-ti traiasca fetita! Sper sa se integreze cu bine in Japonia, copiii din casatorii mixte stiu ca intampina cateodata dificultati. Cat despre familiile japoneze la care se vede numai calmul sunt sigura ca au si ele probleme, ca toata lumea, pur si simplu, asa cum i-am spus si Biancai mai sus, e vorba despre autocontrol in public, o anumita oroare de "rufe spalate in vazul lumii" care ar trebui cultivata si in Romania :)
    Multumesc de vizita si de comentariu! :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Foarte interesanta postarea ta! Ca si comentariile celor care au simtit nevoia sa se exprime pe aceasta tema. Pot sa spun ca "este foarte greu" intr-adevar sa fii si mama si femeie de cariera in Romania. Le admir pe cele care afirma ca au reusit sa faca acest lucru si care cred ca le pot face foarte bine pe amandoua. Am parte de un sot "de familie" cum se spune la noi, cu care impart toate responsabilitatile casnice. Pana sa avem copilul mi-am dorit o cariera, insa oportunitatile au intarziat sa apara. Iar dupa ce am avut copilu, datorita situatiei dificile de la serviciu, am ales sa stau acasa cei doi ani pentru cresterea copilului, timp in care m-am scolit un pic la un curs postuniversitar si m-am ocupat de copil. Toti imi laudau fetita cat este de cuminte si de linistita si nu exagerez daca spun ca asta se datoreaza timpului petrecut impreuna, in timp ce tati mergea la servici. Apoi am reluat lucrul si a inceput sa fie greu, pentru ca mi se cerea sa stau pana tarziu, asa ca stiu cum e sa-ti gasesti copilul dormind si sa-ti petreci cu el doar weekend-ul. Copilul m-a sanctionat asa cum a stiut el, cu niste devieri de comportament. Au urmat vizite la psiholog... Apoi au aparut oportunitatile de cariera de care desigur am simtit nevoia sa profit si lucrurile au mers tot mai rau pentru copilul meu si chiar si pentru relatia cu sotul meu. Pentru ca ne regaseam seara tarziu obositi, copilul avea problemele lui pentru care noi nu mai aveam calmul de odinioara... Si nu e normal sa arunci povara raspunderii educarii copilului pe umerii bonei sau a bunicilor. Acum incerc sa echilibrez lucrurile din mers; suntem si noi mai "rodati", dar tot ma simt vinovata pentru cateva slabiciuni ale copilului meu. Din postura mea, le admir pe japoneze pentru ca au ales sa se dedice familiei si isi cresc singure copiii. Si nu cred ca daca stai acasa inseamna ca nu te poti cultiva in domeniile care te intereseaza.

    RăspundețiȘtergere
  23. @Alina: Foarte interesant si comentariul tau, multumesc! Intr-adevar, si eu tot asa cred: te poti foarte bine cultiva daca stai acasa. Japonezele pot sa faca alegerea aceasta datorita conditiilor economice si viziunii societatii lor, dar pentru romance este mult mai dificil din moment ce uneori nu poate fi intretinuta familia fara contributia lor baneasca. Cred ca si aceasta diferenta de situatie conteaza foarte mult. Mersi de vizita! :)

    RăspundețiȘtergere
  24. Salut.Am o mica curiozitate.Am inteles ca tata aduce acasa banii suficienti pentru toata famila.Eu crescand intr-o familie fara ambii parinti as vrea sa stiu cum e cu divortul la ei si ce se intampla in cazul asta cu relatia parinti (mai ales mama) - copii?

    Aveam o discutie relativ aprinsa acum o luna cu un musulman (fata de care am recunoscut mereu ca am o mare prejudecata) care sustinea cam acelasi model de familie ca si cel japonez, cu deosebirea ca nu exista libertatea ca femeile sa poata alege altceva decat maternitatea daca asta au chef.Cu un amic american vorbeam pe marginea aceleiasi teme cum ca la ei (generalizand desigur) femeile aproape ca din lene si din a urma trendul aleg sa fie a-stay-home-mom.Deci pana la urma, concluzia mea personala e ca depinde in primul rand de situatia economica.Degeaba vreau xuleasca sa schimbe scutece toata ziua sa zicem, daca salariul lui mister al ei e echivalentul ajutorului de somaj din Austria de exemplu.

    RăspundețiȘtergere
  25. @Cyanilla Latte: Salut, bine ai venit! :) Oh, divorturile sunt motiv de miscari feministe, oricat de reduse ar fi acestea in Japonia...Majoritatea japonezilor divorteaza de comun acord, caz in care divortul este o simpla formalitate, nici macar nu trebuie sa mearga in fara unui judecator (kyogi rikon). Bunurile se impart dupa cum decid ei, la fel si drepturile asupra copiilor. Acum...daca nu exista consimtamant comun...e urata situatia, ca mai peste tot. Daca ne uitam la motivele de divort, numai sotia poate invoca lipsa intretinerii familiei, un sot nu-i va putea niciodata imputa sotiei ca nu aduce bani.

    Copiii sunt cei mai prejudiciati fiindca nu exista reglementari clare adupra custodiei in timpul procesului si nici mecanisme de coercitie in cazul in care drepturile de vizitare ale parintelui ce nu a obtinut custodia nu sunt respectate. Cred totusi ca stiu la ce te referi cand ma intrebi despre relatia mama-copii. Mi-au spus cunostintele mele musulmane ca in sistemul lor mama nu va primi custodia aproape niciodata, iar tatal va obtine absolut toate drepturile asupra copiilor, mama fiind complet indepartata. Ei bine, in cazul unui divort intre doi japonezi lucrurile nu stau asa. Mamele pot obtine custodia si asta se si intampla adesea. Tatii platesc in continuare pensie alimentara, e cam ca la noi.

    La ei exista probleme grave atunci cand vorbim de casatoriile multiculturale, cand unul dintre parinti este japonez. Atunci legea japoneza se face foarte dura: este aproape imposibil sa fie acordata custodia copiilor sotului non-japonez. Copiii sunt inscrisi in koseki, registre familiale, iar strainii nu au asemenea registre, ceea ce inseamna ca un copil va apartine familiei in registrul careia e inscris. In ultima vreme au fost enorm de multe cazuri de rapiri ale copiilor din Japonia de catre parinti straini disperati ca legea japoneza e neinduratoare cu ei, nu au aproape niciun drept! Iar daca un japonez isi rapeste copilul dintr-o tara straina si-l aduce in Japonia, atunci legea japoneza il protejeaza si nu-i permite parintelui strain de la care a fost rapit sa restabileasca contactul cu propriul copil.

    In fine, e mult de zis. Uite, iti dau un link foarte util: http://www.debito.org/successstoriesjune2006.html

    RăspundețiȘtergere
  26. Multam de promptitudine.
    Hm, se vede treaba ca cea mai buna lege e aia cu care esti obisnuit.Oricum n-aveam planuri de mix cultural, am ales acum 2 ani unul de-al nostru din batatura ca sa zic asa.
    Mai am o chestiuta care nu imi da pace.Da intamplator peste o emisiune pe discovery travel&living despre o familie cu gemeni si sextupleti pe deasupra, in care tatal e coreean si toti cei 8 copii au trasaturi asiatice.Mama zicea ca se astepta ca genele asiatice sa domine.La care eu, "da' ce mai, aia au trei testicule?" Care e faza?

    RăspundețiȘtergere
  27. @Cyanilla Latte: Daaa, stiu emisiunea "John and Kate plus 8" :) Asta nu este o chestie specifica asiaticilor. Din cata genetica stiu eu reiese ca genele tatilor se manifesta mai pregnant decat ale mamei in copil. Daca mama era asiatica si tatal non-asiatic ai fi vazut ca nu mai aveau toti copiii trasaturi asiatice :)

    RăspundețiȘtergere
  28. mersi! ai reusit sa ma convingi sa nu merg in Japonia (eram in dubii). Am mai citit si altundeva lucruri asemanatoare, dar tu chiar pui punctul pe i: o societate patriarhala, in care femeile depind de barbati, fac munca neplatita acasa, nu au sanse egale la job (avand posibilitatea de a ocupa pozitii inferioare) iar presiunea sociala pentru pastrarea sexismului este foarte mare. Creeeepppyyy

    RăspundețiȘtergere
  29. @Anonim: Bine ai venit(pot sa te tutuiesc? Este de apropiere, nu de lipsa de respect :))! ^_^Sa mergi adica sa te stabilesti acolo sau sa mergi ca turist?

    In prima ipostaza este o chestie de compatibilitate, Japonia, ca toate tarile, are plusurile si minusurile ei, ce am scris eu poate fi luat in considerare in alegere, insa nu pot sa-mi imaginez deloc ca ar putea convinge pe cineva sa nu se stabileasca in Japonia daca ar vrea macar sa incerce sa faca asta. Nu stiu daca ai citit mai sus, in comentarii, dar Ami, de exemplu, este romanca, lucreaza in Japonia si se simte nemaipomenit fara a fi oprimata in vreun fel sexist. Japonia este, intr-adevar, asa cum bine ai observat, o societate patriarhala, dar pot sa-ti spun sincer ca multe femei au un trai mult mai bun decat femeile din Romania, siguranta pe strazi nu se compara macar cu ce e la noi, iar daca ai deja un job cand ajungi in Japonia, mai ales ca esti straina, poti sa incalci reguli ca statul acasa dupa nastere.
    Pentru un strain, mai ales straina, asta mi se pare esential: sa aiba un job, de preferat la o companie straina, inainte sa ajunga in Japonia. Ratiunea ar fi ca odata ajunsa acolo e greu sa obtii un job daca nu ai japoneza la nivel avansat/nativ, cu exceptia joburilor de english teacher care sunt bine platite. Daca ai aceasta premisa si datorita faptului ca esti straina vei putea sa scurtcircuitezi nitel sistemul patriarhal despre care vorbeai ^_^

    In eventualitatea in care te refereai la ipostaza de turist m-ar intrista foarte daca postarea mea ti-ar fi schimbat intentia sa vizitezi Japonia...Eu am calatorit prin toata Europa si nu pot spune ca am stat cu mirarea pe buze asa cum am stat in Japonia. Este o tara fascinanta, cu toate contradictiile ei. Stii ce se intampla de obicei cand ajungi acolo? ^_^Mai toata lumea e coplesita de admiratie la inceput, adora Japonia. Cu cat stai mai mult, cu atat incepi sa percepi si defectele ei, cele pe care le-ai enumerat in comentariul tau. Ridica niste semne de intrebare si sunt destul de serioase, desigur, multi ajung sa urasca Japonia din pricina asta sau altele asemanatoare. Insa cei care trec de pragul asta, abia acestia pot ramane in Japonia si o pot accepta cu toate minunatiile ei, dar si cu toate tarele societatii.

    Oricum ar fi, iti multumesc ca mi-ai citit postarea si sper ca alegerea pe care o faci sa fie cea mai buna pentru tine ^_^

    RăspundețiȘtergere
  30. Buna Misaki!
    Am dat intamplator peste postarea ta si mi a placut felul de a povesti..am aflat si lucruri noi, nu am ajuns inca in Japonia dar imi doresc la un moment dat sa o fac.

    Ceea ce as vrea sa adaug la comentariile anterioare ar fi ca prea ne grabim uneori sa judecam si sa dam sentinte din postura de 'civilizat' cum ne consideram chiar si in romania fata de ce se intampla in alte societati, de ex.japoneza. Eu ma intreb daca chiar se poate spune ca femeile acolo sunt marginalizate, impiedicate sa 'evolueze'. Pentru ca aceeasi idee s a dezbatut si pt societatea musulmana in privinta purtarii baticului de ex. Occidentalii considera ca acest obicei echivaleaza cu ingradirea drepturilor femeilor. Eu am avut surpriza sa cunosc musulmance, care au trait si in occident si nu erau obligate de familie sa poarte batic insa au ales de bunavoie sa o faca. Si nu pareau ca se simt inferioare prin asta sau ca o percep ca o tragedie.

    Ceea ce vreau sa spun, pt ca m am indepartat de idee, este ca nimeni nu tb fortat sa faca ceva doar pt ca altii cred ca e mai chic sau mai civilizat..Daca femeile japoneze se simt implinite doar cu rolul de mamici si nu si doresc sa faca cariere de ce sa le clasam ca marginalizate? De ce succesul profesional ar fi garantia implinirii si fericirii? Din contra, sunt destule exemple si prin jurul nostru care arata ca rar poti fi atat de bun in toate (valabil si pt barbati - cum ai specificat si tu, barbatii japonezi aduc banii dar sunt de multe ori absenti din viata familiala) si sa mai ai si timp sa te bucuri de asta..
    Evident femeile care si doresc o cariera nu ar tb impiedicate si fortate sa stea acasa, sunt absolut de acord. Exista insa femei si in occident care ar opta pt rolul de 'stay home mummy' daca nu le ar fi teama de judecata societatii..nu ma refer la cele care nu si permit financiar sa o faca, sau din contra, la cele care o fac din comoditate, fara a si asuma rolul pe care l joaca japonezele in viata de familie... Recunosc ca am ales sa comentez doar optiunea personala a femeii neconstransa de lipsa banilor si de fapt doar a femeilor care stiu ce isi doresc in viata si ce le face implinite.
    Mentionez ca nu sunt casnica si nici nu mi doresc :) incerc doar sa respect dreptul fiecaruia de a si alege propria cale.

    Mult succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  31. @Lara: Iti multumesc frumos pentru acest comentariu care spune multe lucruri de bun-simt ^_^ Sunt de acord cu tot ceea ce ai scris, nu stiu daca se intelege bine asta din postarea mea, am incercat sa mai subliniez lucrul acesta si in comentariile ulterioare: e de preferat sa pastram o toleranta bine-voitoare fata de optiunile altora si fata de conditiile specifice in care acele optiuni devin posibile. Este un lucru greu de facut, sa nu judeci, oricine se trezeste judecand ceva in pripa chiar fara sa-si dea seama, it's what we do. Dar ne putem opri la timp ^_^

    In ce ma priveste, eu nu spun nici ca e bine, nici ca e rau. Cand o sa vina vremea, o sa-mi fac si eu alegerea, mai bine zis, alegerile (nimic nu e batut in cuie pentru toata viata) in functie de personalitate, idealuri si, bineinteles, mediul in care traiesc si care nu poate fi ignorat. Unii o sa considere alegerea mea buna, altii proasta, important este cum o voi considera eu, partenerul meu si, in ultima instanta, dupa multi ani, copiii.

    RăspundețiȘtergere
  32. nu stiu daca e chiar totul adevarat in articol.
    Vorbesc cu multe fete din Japonia chiar nu demult am avut o iubita de acolo,si majoriatea erau obsedate sa isi faca o cariera la locul de munca

    RăspundețiȘtergere
  33. @Anonim: In primul rand, bine ai venit! Sigur ca este totul adevarat, insa subiectiv. Ca orice alta parere, postarea se bazeaza pe experienta mea directa in Japonia timp de un an, dar si pe surse mai obiective cum ar fi raportul Natiunilor Unite privind procentele de femei care lucreaza si cele de femei in posturi mai sus-puse :) si articole din Japan Times/alte cotidiane majore ale tarii in care se evidentiaza eforturile unor asociatii de femei de a modifica mentalitati ca aceasta despre care discutam in postare si comentarii.

    Daca citesti si comentariile ulterioare, dar si cateva postari de pe blog o sa vezi ca sunt extrem de atasata de Japonia si ca recomand oricui sa mearga acolo. Totusi sunt constienta si de lucrurile care pot fi percepute ca fiind negative, cum este cel de fata. Faptul ca fetele din Japonia pe care le cunosti doresc foarte mult sa-si faca o cariera nu ma surprinde, nu e toata lumea la fel, nici in Romania, nici in Japonia. Iar japonezii care comunica cu strainii mai des sunt cu atat mai diferiti de restul japonezilor care nu au vreun contact de acest gen. Multi japonezi care au trait in strainatate sau mentin un contact permanent cu strainii au alte mentalitati, isi judeca tara mai dur si o considera sufocanta, inapoiata, etc. Si unele prietene de-ale mele de la facultate voiau o cariera, dar erau multe care au declarat sincer ca vor mai mult (si exclusiv) o familie.

    Un alt aspect ar fi ca, desi sunt japoneze care vor foarte mult sa-si faca o cariera, nu intotdeauna este posibil. Cateodata, oricat ar munci nu sunt avansate in ce posturi isi doresc (experienta personala a unei profesoare de-ale mele din Japonia). Una este sa-ti doresti, alta este sa se poata...

    Am scris atat fiindca vad ca ai avut impresia ca eu am aruncat pe net o judecata categorica fara sa am baze pentru ea...asa ceva nu fac! Nu este o judecata categorica, ci o postare subiectiva, cum am subliniat de atatea ori, nu doresc sa conving pe nimeni, fiecare isi formeaza propria opinie din propriile surse, oricine este interesat de subiect ar trebui sa consulte cat mai multe surse diverse. Nu este fara baze astfel incat sa contina lucruri neadevarate. Se verifica foarte usor, am inserat linkurile de la ziare si articole in postare. Cum ti-am spus, este o chestiune complexa unde nu poti sa exagerezi si sa spui ca absolut toata populatia gandeste in felul asta si asta. Dar imi mentin parerea ca ceea ce am descris este norma in Japonia.

    RăspundețiȘtergere
  34. japonezii discrimineaza femeile , unul din motivele pentru nu-mi plac ei ca si oameni.se stie ca barbatul munceste iar femeia are grija de familie si casa.Cand barbatul sta cate 10 ore la munca si viata lor se reduce la un buna si un buna dimineata daca ai noroc ,e de inteles ca si femeia ar vrea sa faca ceva pentru ea ,asta daca nu se complace in situatia actuala.
    Punctul asta al mentaltalitatii lor nu o sa imi placa in nici un moment ca si alte lucruri fara o baza solida ,dar de discutii este timp.

    RăspundețiȘtergere
  35. @Silkeyes: Multumesc pentru comentariu :) M-am mai gandit la un aspect: fata de alte natiuni, japonezii s-au priceput mai bine sa-si pastreze traditiile si sa conserve lucrurile pe care le considera "specific japoneze", identitare. Poate este si acesta un motiv pentru care se afla intr-o oarecare "incremenire" fata de rolul femeii si cel al barbatului, incercand sa le pastreze asa cum erau traditional. Incet-incet se fac pasi catre schimbare si in Japonia, dar, fiind vorba de o mentalitate atat de veche si bine inradacinata, o sa mai dureze :)

    RăspundețiȘtergere
  36. Sora mea este casatorita in Japonia, sta acolo de 12 ani, are 3 copii cu japonez...nu pot sa va spun ce viata de rahat are acolo, cat de manipulator este japonezul si cat de mult munceste ea...l-a intretinut si pe sot, si casa, si copii din clipa in care s-a casatorit. El a pus banii in banca, atat, un zgarcit patologic. Mi-e scarba de Japonia! Ar vrea sa scape de aceasta casnicie, dar este santajata emotional, fiindca, intr-adevar, legea japoneza nu apara cetatenii straini, nici pe cei care au dreptate, sunt hartuiti sau maltratati, nu apara nici copii facuti cu cetateni straini si japonezi. Si eu am stat 3 ani in Japonia, dar nu mi-a trebuit japonez. Mi-e sila! Poate ca nu sunt toti la fel, dar luati aminte la cei care vorbesc din experienta, nu din povesti citite pe undeva.

    RăspundețiȘtergere
  37. Kon'nichi wa!
    Nihonjin deari, watashy wa anata ga watashitaki ga suki ureshi!^^

    RăspundețiȘtergere
  38. Buna seara MISAKI-SAN, sunt foarte interesat de viata de familie- si ceea ce implica ea din perspectiva unui viitor sot. Adresa mea de e-ail este: savolszkimadaras@yahoo.com.
    Sunt interesat de ceea tot ce trebuie sa dovedeasca barbatul cand se prezinta la ambasada japoniei- in romania, cazul meu, la intrarea in JAPONIA- unde am inteles ca esti luat la puricat serios, de ce ai indraznit sa mergi acolo.
    Apoi, daca eu vreau sa merg ca sa ma casatoresc cu o DOAMNA din JAPONIA, sa inteleg ca la prima vizita nu am voie sa stau ami mult de trei luni, apoi, ea trebuie sa declare la un anumit: BIROU AL AFACRILOR JURIDICE- chiar inainte ca eu sa ajung acolo, ce voi face pe timpul sederii mele in JAPONIA??? Daca eu vreau sa ma casatoresc si sa intretin familia- compusa din DOAMNA si FIUL EI, si am o suma de bani- ce eu o consider suficienta: ce trebuie sa dclar si sa fac? Am inteles ca DOAMNA trebuie sa traisca cu mine intre sase luni si sase ani, abia apoi, EU FIIND DECLARAT SOT ADOPTIV??? Ce drepturi si obligatii trebuie sa indeplinesc ca sot- si, ca sot adoptiv??? Te rog frumos sa ma ajuti- sa-mi indici site- uri sau link- uri unde sa pot citi si sa ma documentez despre "amplele probleme sociale" de care ma tot lovesc in ultimele zile.
    Cu stima si adanc respect- si recunostinta,
    EMA.

    RăspundețiȘtergere
  39. Eu cread ca trebuie sa va interesați mai mult despre familiile japoneze,și apoi sa scrieți.Nu știu cu ce fel de persoane a-ți vorbit dar nu e chiarccum se spuneți articol,

    RăspundețiȘtergere
  40. Numele meu este Allyson sunt din Texas, SUA. Dau această mărturie că cineva acolo ar putea avea o problemă similară soțul meu nu crede că poligamia este greșit. El a fost văzut o altă fată timp de aproximativ patru luni. I-am spus că el are nevoie să se oprească, dar el spune că este îndrăgostit de ea. Ei au discutat despre a fi împreună "pentru totdeauna" și în cele din urmă o mișcare cu noi. Soțul meu încă mă iubește. El regretă intra in aceasta, în primul rând, dar nu este dispus să rupă doar cu ea. El spune că, dacă doresc acest lucru despart, atunci ți se va neînțelegere și el nu va continua o altă relație chiar cu mine. Așa că am făcut niște cercetări pe internet și, de asemenea, să caute ajutor și am dat peste o mărturie făcută de o doamnă numită Ibolo și am contactat aceeași rolă vraja care a ajutat (îngerii solution@gmail.com) și mi-a spus tot ce am ar trebui să facă și după ce am făcut tot ce mi-a asigurat că i se va lua ajutorul meu în 3 zile .. surprinzător soțul meu a venit acasă și a acceptat să despărțire cu ea, și el într-adevăr a făcut totul a fost o surpriză pentru mine după ce tot el a venit la ma îngenuncheat și implorându-mă să-l ierte că niciodată nu a știut ce a venit la el care a făcut să se gândească de a iubi cealalta amanta. Toate datorită Dr Ogbe Mă rog ca Dumnezeu va continua să le utilizați pentru a ajuta oamenii care au nevoie de ajutorul tau. Prieteni nu mor în silențios, deoarece cineva ca Dr Ogbe are o soluție pentru toate problemele tale .. Acum am trai fericit cu familia mea. Dacă aveți de gând prin viață grea și ai nevoie de ajutor în probleme cum ar fi:

    (1) În cazul în care doriți ex-vă înapoi
    (2), dacă aveți întotdeauna coșmaruri.
    (3) Vrei sa fie promovat în birou.
    (4) Dacă doriți un copil.
    (5) de îngrijire pe bază de plante
    (6) pe care doriți să fie bogat.
    (7) pe care doriți pentru a lega dvs. soț / soție să fie a ta pentru totdeauna.
    (8) În cazul în care aveți nevoie de asistență financiară.
    (9) Să se respecta cu cuvintele tale și de a face dorința ta
    (10) Cazul rezolva E.T.C

    Contactați-l din nou, prin intermediul (theangelsofsolution@gmail.com) ..

    RăspundețiȘtergere
  41. Hei sunt ai plâns că iubitul tău a părăsit tine si copii pentru o altă femeie, nu trebuie să mai plâng pentru că am fost în aceeaşi poziţie, până când am auzit despre Great Mutaba cum el a ajuta atât de mulţi oameni în relaţia lor astăzi pot cu îndrăzneală recomanda Mutaba mare pentru oricine care au nevoie de ajutor. El nu a făcut nu-mi, de asemenea, cred că el nu pot nu te prea. sunteţi într-adevăr un facator de minuni. Am încercat atât de multe role vraja şi psihic după soţul meu mi-a lăsat. Great Mutaba a fost singurul rolă vraja care ar putea să mă ajute... Pentru că aceasta este de fapt un templu de prosperitate în cazul în care puteţi obţine înapoi fosta ta iubita. Great Mutaba arunca o vraja de dragoste si sotul meu s-a schimbat pentru totdeauna, a făcut din el un om mai bun şi distanţat de toti iubitorii lui secrete. Sunt fericit să aibă o familie unită, nu a putut fi posibil fără efort Mutaba mare. Sotul meu este înapoi cu plin de dragoste şi sinceritate. Intre în contact cu Great Mutaba pentru relaţia ajuta E-mail-l la: greatmutaba@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  42. Numele meu este lilian N.This este o zi foarte plină de bucurie a vieții mele din cauza ajutorul Dr.saguru a făcut pentru mine, ajutându-mă să ex-soțul meu înapoi cu magia lui și dragoste vraja. Am fost căsătorit timp de 6 ani și a fost atât de teribil pentru că soțul meu a fost într-adevăr mă înșela și a fost în căutarea unui divorț, dar atunci când am dat peste e-mail Dr.saguru pe internet pe modul în care el a ajutat atât de mulți oameni pentru a obține ex-lor înapoi si ajuta la fixarea relationship.and face pe oameni să fie fericiți în relația lor. I-am explicat situația mea să-l și apoi să caute ajutorul lui, dar spre surprinderea mea el mi-a spus că mă va ajuta cu cazul meu și iată-mă acum sărbătoresc pentru că soțul meu a schimba total pentru totdeauna. El vrea mereu să fie de mine și nu pot face nimic fără a prezenta mea. Ma bucur cu adevărat căsnicia mea, ceea ce o mare sărbătoare. i se va continua pe internet, mărturisind pentru că Dr.saguru este într-adevăr o adevărată fugă vrajă. Ai nevoie de ajutor ATUNCI DE CONTACT MEDIC SAGURU ACUM prin e-mail: drsagurusolutions@gmail.com sau +2349037545183 El este singurul răspuns la problema ta și să te simți fericit în relationship.and tău său, de asemenea, perfectă în 1 Love SPELL 2 WIN EX BACK 3 FRUCTE pântecelui 4 PROMOVAREA sPELL 5 PROTECȚIE sPELL 6 sPELL DE AFACERI 7 BUNE JOB sPELL 8 LOTTERY sPELL și CURTE CASE spell.

    RăspundețiȘtergere
  43. Buna ziua Ma numesc Aleida Adriaan, eu locuiesc în Texas. si eu sunt foarte fericit pentru a posta pe acest blog cu privire la modul de fugă o vrajă mare m-au ajutat în aducerea înapoi iubirea vieții mele. Știu că există o mulțime de femei ca mine acolo, care s-au făcut atât de mult pentru a avea din nou soțul, eu sunt aici să vă spun să caute mai departe deoarece răspunsul este chiar aici. Eu sincer cred că în cazul în care există până la cinci role, cum ar fi Dr. vraja Otutu această lume ar fi un loc mai bun, am văzut oameni care se plâng cu privire la modul de fugă fals vraja promis să-i ajute, dar nu, dar cu Dr Otutu ar putea să-ți spun problema ta este rezolvat deja. Soțul meu și cu mine am fost despărțiți timp de 3 ani și nu am putut suporta fără să trăiesc fără el, am încercat totul să-l aibă înapoi, dar nimic nu a fost de lucru până când am văzut numeroase mărturii despre un aparat de turnare vraja numit Dr. Otutu și modul în care marea lui lucrare este. L-am contactat prin e-mail (drotutuhealinghome@hotmail.com) imediat și urmați pas pe care-i cere și în următoarele 72 de ore iubitul meu ma sunat și a fost dornic de iertare și că el dorea nimic mai mult decât să mă aibă în brațe pentru totdeauna . Am umplut atât de multă bucurie și fericire pe care am găsit Dr. Otutu că voi toți sperăm aici vor găsi această mărturie a mea și de a lua soțul înapoi în doar 72 oră mulțumiri ... puteți să-l contactați prin e-mail lui
    (Drotutuhealinghome@hotmail.com)
    tău îl poate apela, de asemenea, sau WhatsApp prin el este numărul de telefon +2349051417394

    RăspundețiȘtergere