Kanzashi - Petale curgatoare

Mi-a parut rau dupa aceea ca am speriat-o cu blitzul puternic al aparatului foto. As fi vrut sa ma intorc doua secunde in trecut ca sa insfac lumina aceea orbitoare inainte ca aratatorul meu sa apese cu nepasare nepoliticoasa butonul. Click click! - sunetul aparatului si al genelor ei clipind des. Mi-am cerut scuze, a zambit timid, vizibil incurcata si a inclinat usor capul in semn de adio. Sunt convinsa ca, daca nu ar fi avut in picioare acele sandale greoaie de lemn, ar fi disparut grabita din raza mea vizuala. Asa...a fost nevoita sa se indeparteze chinuitor de lent, stiind ca inca o priveam, tintuita pe acel pod frumos de lemn, arcuit peste un fir de apa al Kyoto-ului. Pe display-ul aparatului arata ca un iepure surprins de o capcana. Dar ce ghirlanda superba de flori purta in par!

 

Maiko (surprinsa la doi pasi de podul cu pricina ^_^)

Iepurele meu era o maiko, o geisha in devenire, un invatacel. In virtutea acestui statut, coafura ei elaborata era subliniata de un ornament traditional din matase, in forma de cascada florala - kanzashi. Pana atunci as fi strambat din nas la ideea de floare artificiala, asociind-o cu florile din plastic atat de prost realizate ca spatiul din jurul lor imprumuta o atmosfera de fals, static, fara viata. Kanzashi respira insa, curg, se leagana in miscare, explodeaza in culori vii, sunt catifelate la atingere, recita toate anotimpurile anului si specificul naturii in fiecare, imprumuta spatiului din jurul lor o atmosfera de frumos, ingenios, muncit.

In epoci imemoriale kanzashi reprezenta un simplu ac de par metalic despre care se credea ca alunga spiritele rele. Apoi a devenit un pieptene din jad. Apoi un buchet de flori, realizate din matase fina, utilizandu-se tehnicile de impaturire origami. Si cum natura, surprinsa in diversele ei ipostaze anuale, este intotdeauna o sursa apreciata de inspiratie in Japonia, kanzashi au inceput a reproduce artificiile cu care este intampinat Noul An, florile delicate de prun japonez, caderea florilor de cires prin folosirea rozurilor si a petalelor in cascada, irisii violeti, picaturile de roua pe iarba, crizantemele toamnei.

 

Sakura kanzashi 

Realizarea unui ornament kanzashi este un mestesug ce nu a fost arhivat sub eticheta "traditie" si varat sub un clopot de sticla la muzeu. Inca se mai creeaza ploi de flori si fluturi matasosi de catre artisti kanzashi, putini, ce-i drept, in Japonia mai exista numai 5 maestri kanzashi. Cumparatoarele s-au rarit, numai geishele, maiko, tayu (actritele de teatru japonez ca noh sau kabuki), japonezele care studiaza ceremonia ceaiului sau ikebana mai poarta kanzashi in par. Cu toate acestea, asa cum s-a intamplat si cu ikebana sau ceremonia ceaiului, traditiile japoneze au depasit spatiul japonez si s-au imprastiat in lume, kanzashi fiind create acum ca aplicatii pe haine sau genti, cercei-floare sau bratari textile, de catre occidentali care au preluat si adaptat arta kanzashi. O soarta ironica pentru elementele specifice ale unei culturi ce se mandreste cu inabordabilitatea ei. Dar un mod de a continua. 

 

Ayame sau Irisul japonez este specific lunii mai; 

Kanzashi realizat din matase Chirimen de Kimono

 

Momiji Kanzashi - frunzele de artar sunt un simbol al toamnei tarzii in Japonia

 

Agrafa de par reprezentand o lebada neagra din matase Rinzu de Kimono

 

Ornament de par reprezentand clopotelul japonez, specific lunii septembrie

 

Kanzashi reprezentand florile de cires, incorporata in coafura traditionala a unei maiko in aprilie

(Photo Credit @ hayleycasa on Flickr, thank you!)

Photos & Design are property of Atelier Kanawa (link catre magazinul lor pe Etsy.com) Thank you!

Uz modern - elastic de par (PhotoCredit @anbodesign on Flickr, thank you!)

Agrafe kanzashi floare de prun (Photo Credit @ amaebi79, thank you!) 

Agrafa cu cirese (Photo Credit @ raydance on Flickr, thank you!)

Kanzashi pentru mirese (Photo Credit @ Hatsu-chan on Flickr, thank you!)

Gentuta kanzashi (Photo Credit @ wonderlandboutique on Flickr, thank you!) 

Cat de dificil este sa realizezi un ornament kanzashi ca incepator? Va las pe voi sa ghiciti avand in vedere ca ornamentul de mai jos a fost lucrat de mine, urmand instructiunile din cartea lui Diane Gilleland, Kanzashi in Bloom. 

Am lucrat aproximativ o ora cu mare placere, folosind o matase grosuta de la o bluza mai veche tip chinezesc. Daca doriti sa incercati, exista numeroase tutoriale online.

Primul meu kanzashi e dedicat acelei maiko careia nu-i stiu numele si pe care am fotografiat-o intr-o zi de toamna tarzie la Kyoto. 

10 locuri de nota 10

VertAnge mi-a facut onoarea de a publica pe blogul ei, PinTravel, listuta mea cu cele 10 locuri pe care le consider de nota 10 prin aceasta lume numai buna de explorat. Nici nu se putea altfel, locul 1 este ocupat de Japonia intreaga. Pe restul va las sa le descoperiti impreuna cu frumoasele articole ale lui VertAnge despre calatorii, cu sufletul si cu pasul usoare.

Cutii si ambalaje

Plicuri pentru diverse ocazii - Origata Design Institute

Inainte sa ajung in Japonia nu acordam obiectelor din jurul meu nici macar o bataie de gene decat daca era ceva evident in neregula cu ele. Cand erau atat de frumoase incat trebuia sa remarc asta, observatia ramanea undeva in aer, de unde se tot inalta cat mai departe de mine ca aburii de la cafeaua care se raceste. Frumusetea nu ajungea la mine in atat de multe moduri in care ar fi putut sa ajunga...

 

Artist: Aoki Ryota-san

Artist: Jiro Noguchi-san

Nu stiu cand am inceput sa observ liniile fine ale unei cupe de ceai lucrate manual sau profunzimea tonurilor pamantii. Nu-mi amintesc distinct nici momentul in care un ambalaj ce imbraca in arta un obiect oarecare mi s-a parut ca infrumuseteaza pentru o clipa tot spatiul din jurul meu, nici cand am inchis ochii si am ascultat sunete de pian sau de chitara altfel decat ascultasem hiturile verii, venite direct pe filiera americana, in baloti murdari de contrabanda - clar nu cea mai buna marfa.

Petale de sakura din hartie

Mochi - galuste de orez dulce decorate in spiritul ciresilor

Telefon de primavara... 

Sunt aproape convinsa ca prima exclamatie de uimire ce verbaliza o emotie sincera si de durata in fata naturii a fost cand am cules grabita o petala din par observand neasteptat ca ploua cu astfel de petale din ciresii roz-pal incarcati. Cred ca am stat nemiscata ani-lumina in fata alunecarii aceleia a unei frumuseti atat de efemere, pe care stim ca o vom revedea la anul si, cu toate astea, nu ne putem impiedica sa-i agonizam plecarea.

E sigur acum pentru oricine ca sunt o "sensibila", o persoana care simte emotie in fata unei forme perfecte de ceainic, la atingerea unui material moale de geanta, la auzul unei expresii sagalnice (sagalnic e un cuvant sagalnic, nu?), la adulmecarea rufelor proaspat spalate. Inainte sa ajung pe aleile cu flori de artar ruginite si crestate, dar focos de vii, inainte sa tin in campul vizual mereu un munte-reper, inainte sa ridic capul din pamant si din griji catre o reclama amuzanta si inainte sa cred ca necunoscut inseamna o sansa extraordinara de crestere, inainte de toate acestea as fi dat din cap condescendent la imaginea zecilor de japonezi cu ochii pironiti la niste copaci care se scutura. Mi-as fi imaginat specia asta un pic defavorizata, sensibilii, ca pe niste fiinte plapande, mereu tematoare, mi-as fi inchipuit ca tremura usor in orice contact cu semenii, ca trebuie menajati si tratati ca niste bibelouri pe mileu care te induioseaza cu timpul lor trecut si te agaseaza in nepotrivirea lor cu prezentul.

Cutiile ce adapostesc un pranz la pachet sunt niste cutii.  Ambalajele ce imbraca un obiect abia cumparat sunt niste hartii cu funde.  Insa cand sunt frumoase au puterea continutului. Sau poate mai mare.

 Inghetata de la Lotte

 

Carti de colorat pentru adulti! - Color Origami

Ambalaj pentru cutie cu jeleuri - Koujuken (Nara)

Tot ambalaje pentru jeleuri, cu pepene de aceasta data - Seikan In

La ora 4, un snack si un ceai impartite cu prietenii. Sigur iti zambeste un personaj dragut de pe vreun ambalaj - Biscuiti dulci Koala no Machi

 Do you, USB-fan, take it, to hold and to plug, to copy and paste?

Pusculita cu LED display; cu cat economisiti mai mult, cu atat  displayul devine mai "bogat"

"Sandvis" japonez - la interior are o umplutura delicioasa de peste si condimente; ambalaj foarte convenabil

 Cum pot japonezii sa bea asa mult ceai? - la ei e portabil ^_^ 

In imagine - ceai de iasomie, ambalaj de primavara

 Ceai verde - diferite tipuri de ambalaje sezonale (ultimul fiind clar pentru toamna, cand ploua cu momiji, frunzele de artar)

Joc pentru copii ce imita jobul unui...controlor de bilete in tren! Include un perforator si stiluri diferite de bilete, de la tren obisnuit pana la shinkansen 

Courtesy of PingMag (thanks!) 

Note: later edited 

Curiozitatea oamenilor si felul in care inteleg sa se deconecteze, redevenind copii, este, poate, unul din lucrurile de care imi este cel mai dor din perioada in Japonia. 

Obento - Mona Lisa pranzului la caserola (2)

In fiecare dintre noi creste cat altii intr-un an, mai mult decat noi insine cateodata, un mic tiran pe nume Aduna-Tot. Orice spatiu, oricat de mic, am locui, Aduna-Tot isi ia asupra sa responsabilitatea de a ne face un stoc grozav de ciorapi desperecheati, plase-plasute din 1990 vara, rujuri si oje stricate de mult, coli mazgalite cu pixul candva, ambalaje care ni s-au parut demne de a fi pastrate la vremea lor, cutii vechi de bomboane, cate o panglica de la vreo onomastica etc. The STOCUL, bagajul pe care-l caram cu noi chiar si cand nu-l avem in geanta, purtator de amintiri pe care vrem sa le scoatem cumva din neuroni ca sa le dam forma palpabila.

In cazul unui obento insa, stocul este o metoda foarte buna de a castiga timp. In japoneza i se spune cu reverenta “joubisai”, adica mancare disponibila rapid (construirea unui stoc pas cu pas AICI). Nu va imaginati o oala mare de supa din care se mananca o saptamana, ci alimente ce indura nitel timpul, portionate, ambalate, congelate sau nu si depozitate in stomacul frigiderului sau al camarii. Pentru japonezi, exemplele includ orez gatit (congelat in pachetele de 100-200gr), boabe de soia/fasole gatite (congelate), legume (morcovi, mazare, broccoli), muraturi japoneze (tsukemono), mancaruri uscate (ridiche japoneza uscata – daikon, alge de mare crocante, seitan – proteina din soia etc), conserve diverse, ghimbir proaspat (frigider), pasta miso (obtinuta prin fermentarea boabelor de orez/soia cu sare de mare si alte condimente), sosuri diverse, biscuiti sarati etc. Stocul umple jumatate de obento, lasand cealalta jumatate pentru alte alimente proaspete sau gatite recent, reducand considerabil timpul de pregatire.

Photo Credit @ gamene (thank you!) 

Obento vegetarian, cu multe legume, compact compartimentate astfel incat sa nu se amestece. Pentru ingrediente, click pe foto. 

Pentru a alcatui un obento eficient mancarea trebuie distribuita astfel incat sa nu se miste incolo si-ncoace. In Japonia exista zeci de optiuni pentru a realiza aceasta: cupe de silicon pentru portionarea mancarii, separatoare, forme in forme, cutii de obento cu destinatar specific: copii, tinere cu apetit mic si stomac si mai mic, salarymen, lucratori pe santier etc. In general, numarul de mililitri corespunde cu numarul de calorii, luand in considerare continutul tipic bucatariei japoneze. Ceaiul verde sau supa sunt luate in termos.

Cupe de silicon de la Bento&Co in chip de muffins cu scobitori 

 Balan- filme de plastic, separatoare de mancare de la Bento&Co

 Exista cateva reguli de igiena: 

• nu se manipuleaza mancarea cu mana, ci cu betisoarele (sau tacamurile, in cazul nostru), 
• se evita degustarea direct din lingura cu care se amesteca in mancare (japonezii pun pe o farfurioara si gusta din aceea), 
• nu se folosesc ingrediente de origine animala crude sau incomplet gatite, 
• mancarurile calde se tin separat de cele reci, 
• se folosesc ingrediente proaspete si, uneori, foite speciale antibacteriene sau pachete speciale cu gheata.

Pe langa cutiile de obento, se folosesc plasute termorezistente pentru transport sau furoshiki, un fel de “stergar” japonez, din materiale de la mastase pana la bumbac, cu imprimeuri foarte frumoase, folosit in vechime pentru a transporta orice cadouri, haine sau alte obiecte.

Photo Credit @ Biggie* (thank you!)

Plasuta termorezistenta pentru a pastra mancarea calda/rece 

 Isothermal bag Bento & Co (Photo Credits@Bento & Co)

In ultimii ani, cultura obento s-a extins in afara Japoniei, fiind adaptata sau cateodata de-a dreptul integrata in practicile locale de ambalare a pranzului la caserola. Drept consecinta, exista nenumarate resurse de inspiratie online, ce acopera totul: de la ingredientele cele mai potrivite, retete, metode de pregatire si timpul necesar dimineata, stoc de alimente, metode de infrumusetare a caserolelor etc.

Una dintre cele mai prolifice autoare este Maki-san, o doamna japoneza ce traieste in prezent in Franta si care a reusit sa reuneasca pe cele doua site-uri ale dumneaei, Just Hungry (retete japoneze cu instructiuni clare, observatii si informatii despre Japonia) si Just Bento  (totul despre obento) o bogatie de resurse foarte utile. Alte site-uri: Popartichoke, Sandwich Architecture. Google "(o)bento blogs" si veti gasi retete pas cu pas si idei fantastice.

Site-uri de unde se pot achizitiona cele mai dragute caserole si accesorii pentru pranzul la pachet:

• In Europa, Casa Bento; pe langa scobitoare in forma de girafa, forme pentru taiatul legumelor si caserole cu modelul ciresilor in floare, acest magazine online comercializeaza si rice cookers, cel mai popular instrument electrocasnic din Japonia, cu care se pot gati multe alte mancaruri in afara orezului perfect, cu efort minim (Zojirushi e o marca foarte buna);
• Bento & Co, cu sediul in Kyoto. La acest magazin online se pot gasi ultimele trenduri in materie de obento si cele mai frumoase lunchboxes pe care le-am vazut vreodata, inclusiv unele in forma de papusi Kokeshi, altele din otel, elegante, altele compacte, lucioase, aproape ca un MacBook de la Apple sau chiar din lemn lacuit, traditional japoneze. Livrarea n-ar trebui sa dureze mai mult de o saptamana-doua, cam atat fac pachetele mele inspre si dinspre Japonia;
• From Japan with Love este un site cu  multe obiecte japoneze, incluzand unele pentru pranzul la caserola despre care nici nu stiam ca exista si seturi-jucarii pentru copii care imita foarte bine procesul real de gatit. Chiar daca nu aveti de gand sa incepeti sa infrumusetati pranzurile voastre sau ale copiilor cu asa ceva, tot merita o privire pentru cate minunatii exista in Japonia cand vine vorba de gatit. Buretele in forma de mar zambaret si seturile de scrisori ma topesc; 
• Japanistic, cu un amalgam de lucruri aplecator de dragute – kawaii – printre care si obento boxes cu personaje de anime;
• J-box, un site cu traditie in comercializarea de bunuri din Japonia cu preturi foarte bune;
• JaponMania, un site relativ nou, cu o selectie buna de obiecte japoneze. Mai mult decat accesoriile de obento, numeroase si dragute, ma incanta insa faptul ca vand yukata (kimonoul de vara) si dictionare electronice engleza-japoneza si invers, foarte utile, mai ales ca au speaker incorporat si pronunta cuvintele cautate (ii duc dorul fostului meu dictionar electronic, de ce, oh, de ce l-am lasat in Japonia?!).

 

Cartea de obento making a lui Maki-san

Obento - Mona Lisa pranzului la caserola (1)

Obento continand: orez, sos, broccoli, morcovi, castraveti, ridichi, triunghi branza brie, fructe de padure si o mini-tarta cu vanilie @ All Rights belong to Sakurano Kitsa (thank you!)
Corect imbracat, camasa alba, costum negru, uniforma de salaryman (noi i-am zice corporatist, probabil, sau pur si simplu angajat). Facea o baie de soare pe o banca in parc, totul verde in jurul sau. Singur. Parea ganditor. Ma intrebam daca este cumva un personaj ciudat, un somer care a ramas poate cu minciuna mersului la birou zilnic. Mi-l inchipuiam deja cum isi ia ramas-bun de la sotie in fiecare dimineata, grabit, morfolind un ziar, incercand sa balanseze servieta si umbrela intr-o mana. Indata ce iese din perimetrul in care l-ar putea repera vreun cunoscut, graba dispare, colturile gurii cad, se indreapta spre parc unde sta ceasuri-ceasuri dezolate pana la o ora nerezonabila de intoarcere acasa, ca de la munca asidua.  Oricat as fi de partinitoare, imaginatia mea nu mesterise imaginea din nimic, citisem despre un caz asemanator in JapanTimes, editia online in engleza, desigur, fiindca cei 2.000 de kanji necesari pentru a citi ziarul in japoneza ma evitau cam fara gratie, in ciuda…mai degraba, din cauza lipsei mele de interes pentru ei.

Un pas in fata si observ in mana sa cutiuta: obento! Ha? Deci asta era, omul era in pauza de masa. Se vede treaba ca ii pria sa manance la aer si la soare si la verde, un picnic in mijlocul zilei de munca. A luat o ultima inghititura de orez, si-a turnat rapid niste ceai verde si a plescait aproape multumit, as indrazni sa spun, dupa care si-a modificat expresia contemplativa, de samurai admirand o floare de cires, cu una business-like si s-a indreptat cu pas hotarat catre gigantul din sticla si otel care adapostea birouri.

Obento pentru un copil cu: paste, carnati, ardei grasi, spanac, sparamghel la grill si fructe rosii @All rights belong to Sherimya (thank you!)

Ora pranzului e sacra in Japonia. Ca la un semn, rasar grupuri-grupuri ce se indreapta spre cantine, spre Se7en Eleven sau alt mini-supermaket perfect aprovizionat cu mancare rapida, dar nu neaparat in intelesul nostru de fast-food sau pur si simplu catre un parc unde isi improvizeaza un picnic de toata admiratia cu lunchbox-urile aduse de acasa denumite obento.

 

Eki bento -  pranz la caserola vandut in statiile de tren dintre orasele mari, la un pret foarte bun (aproximativ 8-10 $); in general contine mancaruri specifice orasului; cel de fata are orez, legume, peste la gratar, rulada de omleta - tamagoyaki; tsukemono - muraturi japoneze.

Un obento clasic include o portie generoasa de orez japonez, lipicios si usor dulceag, diferit la gust fata de orezul pe care-l foloseste bucataria romaneasca, o portie mai micuta de carne/peste/fructe de mare, alta de legume preparate in diverse moduri si, uneori, un ceva mic si dulce. Cum in Japonia atentia pentru detaliu depaseste orice limita imaginata de noi si credinta ca mancarea trebuie sa incante ochiul intai este de capatai, obento si-a creat in jurul sau o intreaga industrie: carti de bucate destinate exclusiv pranzului la pachet, ingrediente gata preparate ce necesita numai “asamblare”, cupe din silicon si hartie colorata pentru compartimentare, forme si tipare pentru artistul gastronomic din fiecare japonez si, la piece de resistance, cutia de obento, ambalajul.

Bento pentru sot, ceva mai serios @All rights Lyvvie (thank you!)

De la cutiute mici, roz bombon, cu iepurasi sau Hello Kitty pana la cutii spatioase, compartimentate, din lemn lacuit, folosite in mod traditional de Anul Nou, oricine isi poate gasi ceva pe masura apetitului si a preferintelor. Industria obento nu oboseste: s-au inventat cutiile cu ioni, pentru a pastra igiena perfecta a mancarii prin evitarea formarii de bacterii, cutiile cu folie protectoare ce pastreaza temperatura, cutiile in forma de personaje dragute, cutiile ce pot fi incalzite la microunde fara probleme, cutii colorate si decorate in functie de sezon (sakura- floare de cires, momiji- artar) etc.

 

@All rights nonochan (thank you!)

Obento capata o perspectiva deosebita, specifica Japoniei, atunci cand vine vorba despre lunchbox-urile copiilor de gradinita, preparate de mame in fiecare dimineata. Este o adevarata cultura, o norma a societatii sa arati copilului cat de mult esti implicat, cat de mult iti pasa de el, printre alte moduri de exprimare, desigur, preparand cel mai frumos obento care sa-i aduca admiratie la scoala. Unele mame petrec un ragaz considerabil decorand obento-urile copiilor, incercand sa-i faca pe cei mici sa manance cu placere mancare sanatoasa, gatita acasa, incorporand legume de tot felul si fructe. Si reusesc, in majoritatea cazurilor. Un obento spectaculos este calea sigura spre succes si integrare la groapa cu lopatele si nisip.

@All rights Laura Bento (thank you!)

  

Exista numeroase motive pentru care japonezii apreciaza asa mult obento-urile:

• Economisesc banii pe care i-ar da in fiecare zi pe un pranz cumparat din oras, bani care ajung la o suma frumusica pe luna;
• Stiu foarte bine ce ingrediente au fost folosite, daca au fost proaspete, de buna calitate si preparate corect din punct de vedere igienic;
• Adapteaza pranzul in functie de nevoile si preferintele lor, adesea mancand mult mai sanatos decat ar fi facut-o daca ar fi achizitionat mancarea din comert;
• Mananca portiile programate, considerabil mai mici decat portiile cu care suntem noi obisnuiti;
• Mananca variat, acesta fiind un principiu al bucatariei japoneze ce considera ca la o masa trebuie sa se regaseasca toate cele 6 gusturi (dulce, sarat, amar, acru, picant si…umami, asa-zisul gust delicat);
• Multi considera obento o forma de exprimare, sansa de a creea ceva placut ochiului si folositor stomacului.

Sigur ca in Japonia problema timpului necesar prepararii unui obento nu este atat de evidenta ca in alte culturi avand in vedere ca sotiile si mamele sunt cele care se ocupa de asa ceva, iar ele nu au joburi la care trebuie sa ajunga, in general.  Cu toate acestea, exista numeroase tips&tricks pentru a alcatui un pranz la caserola gustos, sanatos, transportabil fara riscuri de murdarire sau stricare si foarte aratos.

@All rights popartichoke (thank you!)
 

Despre acestea, in postarea urmatoare.