luni, 21 decembrie 2009

Gafele japoneze ale lui Misaki (1)


 Amintirile ar putea fi stocate cronologic si alfabetic in cotloanele mintii noastre. As completa cu degetele manjite de pix un numar de ordine format din cifre si litere, as verifica daca amintirea dorita este disponibila, daca nu a fost deja imprumutata cuiva sau corupta, daca nu i s-au rupt filele sau daca nu cumva exista o editie mai noua. Domnul librar, Creierul Plin de Creturi, s-ar uita la mine peste ochelarii de pe nas, s-ar rasuci pe calcaie plictisit si mi-ar aduce din depozit amintirea ceruta. M-ar pune sa semnez si ar plescai nemultumit cand eu as pleca spasita, ca un hot cuprins de remuscari, cu propria amintire...devenita bun public.

Nu orice amintire poate deveni bun public, insa. Numai cele haioase sau, dimpotriva, oripilante. De la amintire la legenda urbana drumul e plin cu obstacole - ici un lapsus, colo o infloritura - amintirea care a devenit legenda nu mai e aceeasi amintire.

M-am asezat usor pe scaun, care a scartait ca toate scaunele de biblioteca, oftand din rarunchi de dorul soarelui si al aerului proaspat. Am deschis amintirea, n-avea nimic de a face cu timpurile acestea, cu zapada, cu Mos Craciun sau cu iarna friguroasa.

Misaki abia incepuse sa invete japoneza. In grupa incepatorilor erau 2 nemtoaice libertine, 5 chinezi care formau o bisericuta numai pentru enoriasii de aceeasi nationalitate, 1 barbat din Tadjikistan ce visa la un harem multicultural, 2 coreeni cu nume imposibile si o romanca. Profesorii japonezi erau mereu zambareti, desenau pe tabla tot soiul de animalute ce se metamorfozau in kanji pierzandu-si suflul si ii puneau pe elevii straini sa repete ca la clasa I: ka ki ku ke ko. Misaki era constiincioasa, as always. Sa repete i se paruse ciudat la inceput, incercase sa-si inabuse un ras obraznic, care apare din senin in salile de clasa si pare imposibil de oprit. Incet-incet insa reusea sa adune niste cuvinte si sa faca un sarpe din ce in ce mai lung. Completa cu gesturi, cu multe zambete si ofta cand ar fi vrut tare-tare sa spuna ceva, dar trebuia sa taca. Mare sacrilegiu.

Increzatoare si mandra ca stie a vorbi japoneza, unde a vorbi e un eufemism, se indrepta catre un magazin 100Yen sa cumpere sacii de gunoi de diferite culori, trebuinciosi colectarii separate. Ajunsa la micutul magazin a scotocit amarnic, dar nu a dat de nimic care sa le semene. Trebuia sa-l intrebe pe domnul in varsta din spatele tejghelei. A inceput cu toate formulele de politete invatate, deci cu un singur cuvant. Domnul i-a zambit politicos si speriat ca va incepe sa turuie intr-o engleza dintr-aceea de neinteles. Misaki i-a zis clar, domnule, vreau sa cumpar gumi bags. Gumi? Se indoia cu tot capul, de la dreapta la stanga. Da, gumi, Misaki stia prea bine cum se zice la gunoi, ce naiba!

Domnul i-a mai zambit o data si alearga in spatele magazinului. Misaki se felicita cu palmele pe ambii obraji, am vorbit in japoneza, am vorbit in japoneza. Domnul se intoarce cu un pachet, Misaki plateste euforica fara macar sa-i arunce o privire cumparaturii pipernicite. Ia trenul fredonand in minte Treceti batalioane romane Carpatii si ajunge acasa.

Deschide pachetul ca sa aseze fiecare sac la locul lui: rosu pentru resturi de mancare, gunoi menajer simplu; verde pentru plastic si capacele sticlelor, albastru pentru hartie si carton. In loc de sacii curcubeului, pachetelul continea mii de pungute cat o palma...transparente...Buddha stie pentru ce!

Misaki nu stie daca sa rada sau sa dea fuga la dictionar. Se hotaraste la amandoua. Gunoi se zice gomi, ゴミ. O litera gresita si Misaki va trebui sa-si tapeteze camera cu mii de pungute si pungisoare transparente.

19 comentarii:

  1. Cu un zimbet mare intins pe fata: :D!Scrii superb!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ti'am trimis mail cu adresa mea.Sper sa'l primesti. :d Daca nu,da'mi un mesaj sa stiu. Multumesc. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Și uite așa Misaki-chan nu va uita niciodată cum îi zice la gunoi în japoneză :) Frumoasă povestire!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu e chiar o gafa, e un pui de gafa :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
    Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.

    Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj

    RăspundețiȘtergere
  6. @Sanziana: Tot cu un zambet mare: multumesc frumos! *bow* Intentionez sa fac din "gafe"un serial, in episoade care mai de care mai razacioase :)

    @Hargrave: N-am primit inca Y_Y

    @Cristian-san: Oo, nu va uita mult timp de-acum inainte, ba chiar vrea sa le spuna si la gunoierii din Bucuresti: domle, ce faceti, nu strangeti gomi-ul asta de aici? Crezi c-or intelege? :))Cand a venit din Japonia, atat de marcata era incat se apucase sa faca si aici impartirea gunoiului: resturi alimentare in pungile de carrefour, sticle de plastic in cele de la cora, hartie in pungile de hartie, etc :)))

    @Lady Io: Da, este un pui, am zis sa nu o fac de rusine prea tare pe Misaki asa, de la inceput :)) Va primit ca recidiveaza insa :))

    RăspundețiȘtergere
  7. As glumi si as adauga faptul ca uneori unii incurca lucrurile si in limba lor - nu trebuie sa fie ceva strain. Si aici am multe exemple culese de la prieteni. Mi-aduc aminte si de ceva amuzant legat de mine. Eram mica si aveam o geaca la care tineam enorm. Numai ca i se stricase fermoarul. Si ca atare... voiam sa fie inlocuit - fermoarul, nu geaca. Asa ca am cautat si cautat si intr-o zi eram cu mama si am intrat intr-un magazin de gen - o mercerie - si am intrebat: "Nu va suparati, fermoar rosu decapotabil lung aveti?". Evident nu era vorba de decapotabil. Atunci am plecat cu produsul dorit - insa un amic chiar zilele trecute n-a avut acelasi noroc.

    RăspundețiȘtergere
  8. :) Sunt sigura ca micile pungute si-au dovedit utilitatea la un moment dat...

    RăspundețiȘtergere
  9. @Loredana: Hahaha :)) probabil ca-ti doreai geaca reparata ca sa stea frumos pe tine cand te urcai intr-un Ferrari, rosu, luuung si decapotabil ^_^ Multumesc de vizita si de comment, bine ai venit! :)

    @VertAnge: Nu, nu si-au dovedit-o :)) Erau mult prea mici, iar eu nu aveam atat de multe chestii intr-o camera de camin :)) Mersi de vizita! ^_^

    RăspundețiȘtergere
  10. eh, asta nu e nimic! eu am incurcat pe vremuri in germana substantivul pentru perii (Buerste/n) cu cel pentru... ahem... sani (Brueste, pl.)... atunci sa vezi distractie!

    RăspundețiȘtergere
  11. @Zazuza: heeei, credeam ca e blog off :)) Adevarul este ca ma inclin, de la perii la sani e o diferenta enorma, cred ca a fost ceva extrem de amuzant :)))

    @Irenne: Mersi frumos :)

    RăspundețiȘtergere
  12. blog off da, blog visits e still on ;). da, a fost foarte amuzant, noroc ca era doar intre prieteni :))!

    RăspundețiȘtergere
  13. bine te(v)-am gasit! din nou, un post bine scris.

    mi-am amintit si eu de un curs de germana pentru straini, facut in... Germania - in care, la fel, ne intalneam toate natiile. teoretic se vorbea in germana. practic - vorbea fiecare ce putea. iar la exercitii - eram toti cu mana la burta de ras... cert era ca noi intre noi (cursantii) ne intelegeam foarte bine in germana noastra. doar nativii nu prea ne pricepeau :D

    la mai multe amintiri asa frumoase! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. @Corydalis: Saluuut! ^_^ Multumesc frumos pentru apreciere, imi pare bine ca ti-a placut *bow*

    Daaa, atmosfera e grozava in mediile multiculturale, eu m-am indragostit iremediabil de ele si-mi lipsesc amarnic! Exista o anumita efervescenta a ideilor pentru ca se intalnesc atatea culturi diferite si toata lumea tb sa dea dovada de toleranta :)

    Asta zic si eu: la mai multe amintiri frumoase! Trebuie sa le facem ca nu se fac singure :))

    RăspundețiȘtergere
  15. doamne ce-am mai ras, ai un stil formidabil de a povetsi :-)

    si eu deja te invidiez pt lumea pungulitelor de gunoi, cate o culoare pt cate o chetsie...mi-ai dat o idee fenomenala!!! (stau la curte)

    misaki, astept capitolul 2 :-) deja am intrat in clubul tau si vreau sa aflu cat mai multe, mai ales ca al meu viseaza la saptamana de miere de dupa nunta in Japonia si eu tremur de frica :-)

    RăspundețiȘtergere
  16. @Jamilla: Mai urmeaza, mi-e si rusine sa o expun pe biata Misaki, alter-ego-ul meu japonez :))

    Nunta in Japonia? Numai bine si multa fericire :)Faceti in stil occidental, cu rochie de mirease, nu in stil japonez, in kimono de nunta? Daca ai vreo intrebare sau ti-e greu cu adaptarea la diverse, sa nu eziti si sa-mi scrii, e adresa pe blog, mai sus, in dreapta :)

    RăspundețiȘtergere
  17. super blog.....
    astept sa-mi scrii si ti pe stuffhandmade@yahoo.com (http://88harajuku.blogspot.com)...sper sa ajung si eu cat de curand in japonia...

    RăspundețiȘtergere
  18. @Anonim: Si eu sper sa ajungi, e o experienta initiatica :)Multumesc pt comment si vizita! :)

    RăspundețiȘtergere