Pasi pierduti, drumuri ratacite

Gratie Muzei-chan am aflat ca s-au aprins luminitele de Craciun la Tokyo. Nu-mi trebuie mult pentru a mi se declansa nostalgia. Stiu sigur ca si acum o particica din mine se plimba pe sub copacii aceia cu radacini pe Pamant si trunchiuri extraterestre, se opreste ganditoare in fata unei cafenele cu terasa incalzita si paturi pe Omotesando, uimita ca japonezii savureaza un vin fiert cu scortisoara, se leagana alene pe stradute cu trafic molcom, de mos cu barba, alearga nebuneste pe zebrele din Shibuya, cea mai mare intersectie pedestra din lume. Domnisoara sturlubatica si suratele sale japoneze se amesteca la cumparaturi, toate purtand nestanjenite fuste si ciorapi pana la genunchi, admirandu-se una pe cealalta cu ochi frumosi, dezgoliti de critica sau invidie.

Alergati si voi cu mine?