duminică, 20 iunie 2010

Gala filmului japonez

   Climber's High este povestea unui ziarist dintr-o redactie mica din Gunma, o prefectura a Japoniei, care se confrunta cu una dintre cele mai insemnate tragedii aeriene din 1985, prabusirea unui avion JAL (Japan Airlines). In haosul iscat, el trebuie sa gaseasca masura valorii meseriei sale, familiei si prieteniei, ierarhiei corporatiste etc. Cultura de munca a Japoniei este un aspect deosebit, complet diferit fara de ceea ce cunoastem noi. Regulile dupa care se ghideaza un japonez in viata profesionala merita un interes aparte, desi filmul are alta tema, desigur.

La un moment dat, unul dintre personaje vorbeste despre mandria lor de profesionisti. Nu este singurul film in care este subliniata si nici nu se limiteaza la profesia de jurnalist. Anual se organizeaza in Tokyo festivalul vanzatorilor din supermarket unde acestia se intrec in a demonstra cat de eficient isi indeplinesc sarcinile de...inregistrare a cumparaturilor clientilor, asezarea in cos/punga, incasarea banilor si prezentarea restului cu respectul cuvenit si zambetul necesar...

Trailerul filmului :
 

Voi continua maine cu alte prezentari ale filmelor din cadrul Galei.

vineri, 11 iunie 2010

Amintirile din jucarii

Eu stiu ca ne atasam de lucruri, de papusi mazgalite de cariocile noastre artiste, bleu sau rose, in functie de perioada de creatie, de maimutoi rosi pe la colturi de niste dinti incepatori, de trenulete lemnoase cu vopseaua scorojita, de cutia in care zornaiau candva piese de Lego, de strumful din oua Kinder si de abtibilduri lipite pe mobila mamei.
Eu stiu ca ne impartim atasamentul cu parintii, intr-o co-proprietate pasnica. Ei revendica o hainuta si un ciorapel cumparate de la magazinul din colt, iti sedea asa bine, mama, nimeni n-avea ca tine. Revendica  zornaitoarea ce nu mai zornaie de mult din locul ei ferit, in spatele garajului sau rata care si-a pierdut piuitoarea si s-a facut solemna in zapuseala podului.

Tare bine e sa ai ce revendica! Sa pui linistit in lucrurile acestea amintiri ce au inima usoara, zambesc la tine peste timpuri, neatinse catusi de putin de prezentul tau care se ia prea in serios. 

Care este marele merit al lucrurilor bune? Acela ca, daca sunt impartite, devin minunate.

Sa le oferim unor copii posibilitatea de a revendica amintiri frumoase! Salvati copiii organizeaza o campanie de colectare de jucarii in incinta Cinema City, Cityplex şi Odeon din Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Bacău, Piteşti, Constanţa şi Braşov, in perioada 7 iunie - 31 iulie. "O jucarie pentru un zambet" merita toata sustinerea noastra!

Multumesc Ciupercutza, Viorica si Lia, de la care am aflat si eu despre acesta actiune. 


marți, 1 iunie 2010

Floare de nu-ma-uita

"Hayaku" inseamna a se grabi. Cateodata mi se pare ca uitarea e o fiinta tare iute de picior. Zilele acestea alearga mai nebuneste ca oricand, manata din spate cu bice de griji, chipuri fara de zambet si neimpliniri. In goana ei arunca in tarana toate acele lucururi socotite inutile timpului de criza: munti si nori si poduri si barci si mii de oameni cu luminitele lor.

Eu stau pe loc. Am fost oare acolo? Eu? Timpul s-a dilatat de-atunci, de cand credeam ca pot face orice, de cand am inspirat adanc incurajarea unui rasarit de soare in Tara Soarelui-Rasare. De atunci, soarele a mai rasarit de sute de ori in timp ce eu il uitam sarguincios.

Vine filmul de mai jos si imi arata ca...nu m-am invatat minte, asa cum credeam. Aleg sa nu ma invat nici pe viitor. Aleg sa imi pastrez muntii si norii si podurile si barcile si miile de oameni cu luminitele lor. Si cand eu voi porni din nou la drum uitarea o sa stea pe loc, impietrita. Ii las grijile, chipurile fara de zambet si neimplinirile, sa le tina in brate pentru mine.


Hayaku: A Time Lapse Journey Through Japan from Brad Kremer on Vimeo.

luni, 24 mai 2010

Povesti din Uruguay

Antoaneta o sa povesteasca despre Uruguay joi, la Muzeul Taranului, incepand cu ora 19. Intrarea va fi libera, iar povestea se va impleti cu imagini si muzica. Eu ador povestile de departe, voi? :)

luni, 17 mai 2010

Verdele jad al ceaiului (IV) - A cup of tea per day keeps the doctor away!

Spuneam in postarea anterioara ca sunt necesare doua conditii pentru a ne putea bucura de un ceai cu adevarat gustos: ceaiul sa fie de calitate si sa fie bine preparat.

Oricine stie sa faca un ceai. Se fierbe apa si se toarna peste musetel, tei sau fructe de padure la pliculet, iar apoi se asteapta pana se coloreaza frumos. Insa in cazul ceaiurilor negre, verzi, albe, oolong si puerh, dupa o asemenea preparare ne vom intreba inevitabil de ce sunt amare sau de ce nu au aroma mentionata pe pachet...Raspunsul sta in temperatura apei, un detaliu mic, dar care face o diferenta mare.

Prepararea este o etapa foarte importanta.  Am observat cu dezamagire ca unele „ceainarii” nu-i acorda locul cuvenit, marginindu-se a aduce la masa apa extrem de fierbinte si un pliculet cu ceai, fara a tine cont ca ceaiurile nu suporta asemenea temperaturi in general. Cea mai intalnita greseala in prepararea ceaiului, una pe care am facut-o si eu la inceput, este sa torni peste el apa clocotinda, abia luata de pe foc. Oricat de bun, calitativ vorbind, ar fi si oricat de aromat, ceaiul va deveni amar sau isi va pierde mult din aroma, astfel incat, in loc de ceai negru cu bogata aroma de caramel sau Irish Cream veti bea apa fiarta colorata la care va trebui sa adugati zahar sau miere ca sa aiba un gust.


Asadar, o preparare de baza corecta ar fi urmatoarea:
  •  dozam cantitatea de ceai uscat – 3 lingurite la un ceainic de 400 de ml;
  •  punem apa la fiert si cand incepe sa clocoteasca o luam de pe foc;
  •  asteptam sa se raceasca in functie de indicatiile specifice ceaiului respectiv;
  •  pentru ceaiuri verzi  asteptam cam 10 minute sau pana cand apa ajunge cam la 65-75 grade Celsius  (daca aveti termometru de bucatarie). La acel moment nu va mai fi „aburinda”.
  •  pentru ceaiurile negre  asteptam cam 5-7 minute, ele putand suporta o temperatura usor mai ridicata  de obicei, insa nu foarte ridicata altfel capata un gust neplacut, de ars.
  •  se infuzeaza cateva minute (la fel, in functie de ceai si de cat de intensa vrem sa fie aroma, eu astept  cam 2-3 minute) si turnam in boluri/cescute/cani.

Pentru alte metode ce presupun preincalzirea ceainicului si a cescutelor, CaleaCeaiului explica foarte bine, in poze, AICI.


Ca instrumentar, nu e nevoie de nimic complicat, insa recomand folosirea unui ceainic cu sita inclusa pentru usurinta prepararii. Un proverb japonez spune ca fara ceai nu poti sa vezi frumusetea si adevarul. Oare ar explica asta o pasiune nebuna pentru chawan, cupele de ceai folosite in ceremonia ceaiului, sau yunomi, cupele de ceai pentru uz zilnic? 










Yunomi

Yunomi
Set de ceai
Tokoname Kyusu (tip de ceainic japonez)
In principiu, ceaiul se bea neindulcit pentru maximizarea beneficiilor sale. In Japonia nu se ofera zahar sau miere pentru a indulci ceaiul verde, iar wagashi sau alt tip de snack ce-l acompaniaza cateodata sunt foarte putin dulci pentru a nu distrage de la gustul lui natural. Poate ca noi nu percepem acest lucru, insa, aproape fara exceptie, oamenii care au venit din Japonia in Romania mi-au marturisit ca majoritatea mancarurilor si bauturilor li se par foarte dulci/sarate/grase. Daca le dati timp, papilele gustative vor face ajustarea si veti simti gustul delicat, specific fiecarui tip de ceai. Eu am inceput cu genmaicha intr-un mod providential, avand in vedere ca acesta are un gust si o aroma intense, mai usor observabile, asemanatoare boabelor de cafea prajite. 

Motivatiile pentru a bea ceai zilnic variaza. O componenta importanta ar fi beneficiile asupra sanatatii, desi nu toate afirmatiile legate de acest aspect sunt fundamentate stiintific solid. Se stie ca ceaiul verde contine antioxidanti, ajuta la reducerea riscului de accident cardiovascular, grabeste oxidarea grasimilor (proprietate pentru care a ajuns sa fie cunoscut ca produs ce “slabeste”), are activitate antimicrobiana si scade riscul dezvoltarii anumitor tipuri de cancer. Nu este nevoie de cunostinte de ceremonia ceaiului pentru a-l inconjura cu un ritual placut, relaxant, pentru efecte pozitive asupra psihicului. In forma sa uscata contine mai multa cofeina decat o cantitate corespunzatoare de cafea, insa, dupa preparare, raportul se inverseaza, ceea ce il recomanda si atunci cand dorim sa micsoram aportul zilnic de cofeina.

Alte fotografii absolut superbe cu ceramica pentru ceai AICI.