Postări
Photo Credit @ TomBKK's Flickr Stream
(continuare)
Energia data de 8 cesti de ceai genmaicha m-a tinut treaza toata noaptea batand din picior si topaind, angrenand micuta noastra comunitate romaneasca din acel colt de Japonia la un dans indracit. Tocmai cand ma pregateam sa-i unesc pe toti japonezii buimaci din local intr-o hora nemuritoare pe ritmuri total nepotrivite ei, dar acasa intr-un pub englezesc, avantul m-a parasit brusc, iar piciorul saltaret ramas in aer s-a intins catre directia acasa. Pana sa inteleg ce inseamna mai exact a adormi bustean, un gand a mai trecut prin ramurile lemnoase zise neuroni candva: ceaiul asta e fantastic!
Cand spunem “ceai” spunem de fapt Camellia Sinensis, o planta ale carei frunze dau nastere ceaiului verde, negru, alb, oolong si puerh in functie de gradul lor de oxidare si metodele de preparare folosite. Aceasta marcheaza diferenta intre “ceai” si “infuzie”, ultima fiind preparata fara Camellia Sinensis din plante, flori, fructe uscate.
In Japonia se bea atat ceai verde, cat si ceai negru. Zilnic, dar nu in cantitati care sa te transforme in diavol tasmanian ca pe o anumita persoana…(yes, you, you, Misaki!). Ceaiul negru este adesea combinat in mod reusit cu lapte. Pentru majoritatea dintre noi poate nu suna ca o combinatie gustoasa, dar este, incercati!
Energia data de 8 cesti de ceai genmaicha m-a tinut treaza toata noaptea batand din picior si topaind, angrenand micuta noastra comunitate romaneasca din acel colt de Japonia la un dans indracit. Tocmai cand ma pregateam sa-i unesc pe toti japonezii buimaci din local intr-o hora nemuritoare pe ritmuri total nepotrivite ei, dar acasa intr-un pub englezesc, avantul m-a parasit brusc, iar piciorul saltaret ramas in aer s-a intins catre directia acasa. Pana sa inteleg ce inseamna mai exact a adormi bustean, un gand a mai trecut prin ramurile lemnoase zise neuroni candva: ceaiul asta e fantastic!
Cand spunem “ceai” spunem de fapt Camellia Sinensis, o planta ale carei frunze dau nastere ceaiului verde, negru, alb, oolong si puerh in functie de gradul lor de oxidare si metodele de preparare folosite. Aceasta marcheaza diferenta intre “ceai” si “infuzie”, ultima fiind preparata fara Camellia Sinensis din plante, flori, fructe uscate.
In Japonia se bea atat ceai verde, cat si ceai negru. Zilnic, dar nu in cantitati care sa te transforme in diavol tasmanian ca pe o anumita persoana…(yes, you, you, Misaki!). Ceaiul negru este adesea combinat in mod reusit cu lapte. Pentru majoritatea dintre noi poate nu suna ca o combinatie gustoasa, dar este, incercati!
Ceaiul verde japonez este de mai multe feluri:
Sencha
- Gyokuro – ceai verde de cel mai inalt grad calitativ, mai scump decat majoritatea tipurilor de ceai. Trasatura sa particulara este cultivarea in umbra, nu in soare precum tipurile de ceai comune, pentru a scadea continutul de substanta amaruie si a-i spori dulceata naturala. E necesar mai mult la preparare, iar temperatura apei nu trebuie sa depaseasca 40-50 grade Celsius.
- Sencha – o varietate foarte des intalnita de ceai verde japonez (80% din productie), probabil si cea mai exportata. Sencha este cu atat mai astringent cu cat apa de preparare e mai fierbinte. In general, se recomanda o temperatura de 65-75 grade Celsius.
- Tamaryokucha – ceai verde cu aroma de citrice (naturala) si after-taste de migdale. N-am avut ocazia sa-l gust cat am fost in Japonia, din pacate.
- Bancha – ceai verde de calitate mai scazuta, cu un gust mai pronuntat de iarba, insa nu e neplacut. Nu trebuie pregatit cu apa mai fierbinte de 80 de grade Celsius, altfel devine amar.
- Matcha – pulbere de ceai verde (asemanator in grad cu gyokuro, denumit tencha) folosita la ceremonia ceaiului, dar si la prepararea diverselor dulciuri sau caffee latte/altor bauturi. Ca si gyokuro, se comercializeaza la un pret mai ridicat decat alte varietati, dar are un gust aparte, intens, dulce, dar nu aplecator. Eu am facut cunostinta cu matcha intr-o inghetata in Kyoto si l-am cautat apoi in wagashi, latte, tiramisu sau cheesecake. Numai rostind „verdele jad al ceaiului”, deja ma gandesc la tonurile de pietre pretioase pe care le ia matcha si la gustul sau distinct, gustul unei promisiuni de dulce.
- Genmaicha – sencha amestecat cu orez brun prajit. Cateodata i se adauga matcha pentru o savoare si mai intensa. Recomandat celor care doresc sa inlocuiasca cafeaua cu ceaiul datorita gustului oarecum asemanator, dar mult mai delicat.
- Hojicha – sencha sau bancha prajite intr-un recipient de portelan pe carbuni. Ceai la gratar?! ^^ Se spune despre hojicha ca are o aroma asemanatoare caramelului si un continut redus de cofeina, motiv pentru care poate fi consumat chiar si seara.
- Shincha – prima recolta de sencha, disponibil numai intr-un anumit sezon si slab in substanta amara.
Matcha
Photo Credit @ LaSere's Flick Stream
Macha Latte (exista si the Starbucks version)
Photo Credit @ Is111's Flickr Stream
Matcha cookies
Photo Credit @ wenday's Flickr Stream
Matcha chocolate
Photo Credit @ Amy in Japan's Flickr Stream
Pentru a ne putea bucura de un ceai gustos consider ca sunt necesare doua conditii: ceaiul sa fie de calitate si sa fie bine preparat.
Prin ceai de calitate inteleg, in primul rand, ceai cat mai proaspat, cumparat de la un furnizor care se aprovizioneaza la randul sau de la producatorii asiatici in functie de sezonul recoltarii si prelucrarii (uscare la soare, rularea frunzelor etc). Ceaiul este un produs ce expira usor! Trebuie depozitat in recipiente etanse pentru a nu-si pierde aroma si proprietatile. Un ceai vechi sau depozitat necorespunzator nu va fi o experienta placuta din start.
In acest sens, daca imi permiteti, recomand sa comandati fie online, de pe site-uri cu traditie si reputatie in domeniu ca JingTea (multumesc @caleaceaiului!), fie sa cumparati de la o ceainarie/magazin specializat. Din cate am incercat de cand m-am intors in tara, m-am oprit la GreenTea si la ceainaria Cotroceni (nu are site, harta aici). Ceaiurile din supermarket, plafar (nu vorbesc despre infuziile traditionale de musetel, tei etc, ci despre ceai in sensul de Camellia Sinensis), diverse magazine cu ceaiuri preambalate in pliculete pur si simplu nu ofera acea calitate care sa va faca sa indragiti ceaiul.
ciocolata aia tare mi-a facut cu ochiul...
RăspundețiȘtergere@Zazu: Ce bine, dar...ce mirare! Noi asociem verdele cu salata, verdeturi, spanac etc, in general ceva la care nu ravnim ca la restul mancarurilor. "Pofta" de mancarea x sau dulcele y vine, cred eu, din asocierea lor cu momente placute (cel mai des din copilarie) si din obisnuinta. De aceea ma surprinde ca ti-a facut cu ochiul, desi, recunosc, am incercat sa aleg dulciuri cu matcha occidentale, nu pe cele traditionale care, oricat de frumoase, nu transmit nimic in plan afectiv in acest colt al lumii:)
RăspundețiȘtergereMie abia dupa o perioada de acomodare au inceput realmente sa-mi para apetisante, pana atunci le gaseam numai interesant de straine :))
daca vorbim de asocieri, atunci trebuie sa spun ca pentru mine verdele ala a fost asociat cu... fisticul! asa ca... ze yumminess :D! in plus, mie tare imi place sa experimentez! apoi, in viata reala, la mine culoarea are o mai mica importanta, mirosul vine pe locul 1 - nu pot manca nimic daca mai intai nu adulmec. gustul trebuie sa fie si el placut, daca nu imi spune nimic (de genul: are gust de apa sau iasca :)), dupa cum mi s-a intamplat cu niste prajituri la un restaurant japonez faimos din Bucuresti) renunt imediat la a mai manca. o mancare plictisitoare nu intra pe lista mea nicidecum. asa ca, bring on the food-fun-factor si chiar nu am nicio problema in a gusta/manca/savura diverse chestii de peste tot din lume. ah, da, si desigur, sa nu fie chestii... mucilaginoase, ori prea flescaite asa, cu o consistenta dubioasa, ca atunci nu mai stam de vorba :)).
RăspundețiȘtergereps; prajituricile in forma de inima arata intr-adevar ca un fel de chiftelute de cartof cu spanac (?! - LOL), deci m-as astepta sa fie sarate daca le-as gusta :))
RăspundețiȘtergere@Zazu: Hmmm, mirosul si gustul inaintea aspectului, nu? Ho ho, pai atunci cred ca ai avea cateva retineri in Japonia fiindca mirosul mancarii japoneze, in general, nu este foarte puternic, cum e al bucatariei indiene sau coreene sau chiar si al bucatariei romanesti, pe sistemul "cand gatesc eu, miroase pe toata scara blocului" :)
RăspundețiȘtergereAh, nu-mi spune de restaurante faimoase japoneze din Bucuresti, exagereaza enorm cu pretentiile! Mancarea japoneza, la ea acasa, e destul de simpla, sincer, nu-si aroga atatea fite de high-class. Mai complicata mi se pare a noastra.
Chestii mucilaginoase am incercat, din bravada :)) Le zice "natto", sunt boabe de soia fermentate si nu cred ca exista ceva mai mucilaginos pe lume! Cah!
Pe Flickr erau multe poze cu matcha sweets mult mai yummy, numai ca folosirea lor era restrictionata :( Cred ca o sa mai caut, mersi de feedback! :D
Imi place postul tau. Ca si mentiune (legata la titlul) ,
RăspundețiȘtergereceaiul japonez (cel putin arta ceaiului japoneza) are o stransa legatura cu razboiul. Perioadele sangeroase au propulsat arta ceaiului.
@Khelo: Multumesc! :) Da, dar tot japonezii au tot felul de zicale din care reiese ca ceaiul este un mijloc de relaxare si reflectare asupra lumii. Chiar ma gandeam sa le scriu in postarea urmatoare :)
RăspundețiȘtergerePai da , un moment de liniste in care se impaca cu ei inainte sa moara. Asta era in trecut, acuma bineinteles ca nu mai e cazul, dar reflectarea a ramas. Ziceam numa ca fara razboi (legat de titlu) aceasta 'reflectare' nu ar mai fi fost acelasi lucru astazi.
RăspundețiȘtergereDar sa sti ca nu numai japonezii au reflectarea asta.
@Khelo: Stiu! :) Mi se pare absolut normal avand in vedere ca de la chinezi au preluat acest obicei (de a bea ceai) odata cu Buddhismul (se spune ca a fost adus de calugarul Eisai). De altfel, japonezii au acest talent de a prelua diverse lucruri de la alte popoare si de a le "japoniza" :)
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru blog!
RăspundețiȘtergerevoima doar sa adaug ca matcha& celelalte tipuri de ceai japonez pot fi comandate si direct din Japonia, pe http://www.yuuki-cha.com/, si dureaza in jur de 10 zile pana iti vine postasul la usa cu pachetelul.
@Ume Bloom: Multumesc tare mult pentru informatie, nu stiam de acel site, dar am sa arunc un ochi pe acolo, tare mi-e dor de un matcha :) Felicitarile sunt reciproce!! ^_^ Si eu ador kimonourile, frumusete pura! :)
RăspundețiȘtergere