Vineri a aparut ghidul de calatorie National Geographic Traveler, colorat si plin de informatii despre Japonia. Cum era sa-l ratez? Contine informatii suficiente ca sa starneasca interesul pentru tara si cultura, cateva elemente de religie (buddhism, shintoism), despre modernism si despre geisha, gradini japoneze si obake (stafii - este cunoscut apetitul unor japonezi pentru horror si paranormal), ascensiunea pe Fuji-san si diverse rute de plimbare.
Am apreciat faptul ca, desi Tokyo si zonele imediat invecinate ocupa un spatiu important in ghid, regasim prezentate succint si zone a caror faima ramane oarecum intre granitele Japoniei. In principiu, in astfel de zone natura este coplesitor de frumoasa, iar traiul de zi cu zi are un parfum de demult care aduce nostalgii. Este ceea ce am numi culoare locala, senzatia de autenticitate, de traire ce nu este perceputa de turist, de obicei. Totusi nu este atat de usor sa te descurci pana la si in asemenea locuri fara japoneza. Necesita ceva mai mult efort sa ajungi la ele, insa merita...absolut.
As mai fi adaugat la ghid un extra despre ryokan, un soi de han japonez, foarte diferit ca experienta de un hotel. Este un mod superb de a gusta un pic din traditia pastrata cu atata grija de japonezi. Camerele sunt acoperite cu tatami in general, se doarme pe un futon (sunt disponibile si paturi, in functie de politica ryokanului), sunt servite mancaruri traditionale in felurite boluri (damn! am zis cumva boluri mici din ceramica? fan-boluri mici de ceramica, fan boluri mici de ceramica...) incercandu-se, pe cat posibil, sa fie preparate cu produse locale aflate in sezon.
De asemenea, zona Kansai (Osaka, Kyoto, Nara, Kobe) are o savoare deosebita. Oamenii din Osaka sunt mai deschis, mai vorbareti si mult mai mancaciosi. Osaka este un oras al industriei, e drept, dar si unul al standurilor stradale cu mancare foarte buna, al veseliei mai putin rafinate si incorsetate. Desi apropiate ca distanta, Kyoto si Osaka sunt atat de diferite incat oamenii din Osaka afirma razand cateodata ca nu inteleg ce vor oamenii din Kyoto sa spuna (din cauza limbajului mai rafinat, adica foarte intortocheat, cu intelesuri ascunse). Iar Kobe este un oras asa cum ar trebui sa fie toate orasele mai mici: luminos, la piciorul unui munte si la tivul fustei marii, linistit, bine aprovizionat cu de toate si in ton cu moda, insa nu atat de avangardist ca Tokyo.
Concluzia este ca ghidul din colectia Adevarul este o lectura placuta si foarte utila, dar poate fi oricand completata in functie de interesele celui care vrea sa devina calator in Japonia.
PS. Ce parere aveti de noul layout al blogului? HTML-ul imi e prieten sau dusman? ^^
Postări
