S-a lasat asteptata aceasta ultima parte a turului virtual prin Tokyo. Cui i-ar arde de vizitat cand la o aruncatura de bat sufla vanturile peste un desert, iar oamenii traiesc in oaze, ferindu-si fetele ca beduinii. Sau ca japonezii traind sub o amenintare nucleara.
E de la sine inteles ca turismul nu infloreste ca ciresii in Japonia acum. Turismul e mort?! Traiasca turismul! Sa fie un turism mai intelept, mai atent la oamenii simpli care-l inconjoara decat la pretul suvenirurilor si la poza cu geisha, sa fie responsabil si sa respecte, sa pretuiasca si sa inteleag ca lasa ceva in urma lui oriunde ar merge.
Asadar, Tokyo. Orasul-supravietuitor. Caruia i s-au clatinat zgarie-norii si i s-au insirat locuitorii in drum spre casa ca furnicile pe urma de mancare. Inainte sa vina un cutremur, un tsunami si niscai fire albe nucleare peste el, Tokyo arata asa, asa si asa. Acum...arata la fel. Doar se simte altfel.
In Tokyo Dome se desfasoara cu multa tragere de inima meciuri si concerte. Japonezii adora baseball-ul, in mod suprinzator, avand in vedere ca n-are niciun gram de traditie japoneza in el. Il adora intr-atat incat il joaca intensiv in scoli si pe maidan, jucatorii talentati ajungand apoi la echipe consacrate din SUA. Intre baseball si sumo as stabili cu greu care este sportul national.
Photo Credit@yehkai on Flickr (thank you!)
Tokyo Dome
Photo Credit@machu on Flickr (thank you!)
Daca am intreba un japonez, raspunsul ar fi "sumo" probabil. Dar nu neaparat in baza popularitatii, ci mai degraba in baza considerentelor de mandrie nationala. "Sumo" este un cuvant japonez, pana la urma, la origine desemna lupta cu un Kami (zeu) in ritualurile Shinto. Luptatorii profesionisti de sumo traiesc o viata incorsetata (desi la gabaritul lor, probabil ca ii insult scriind "incorsetat") de reguli extrem de stricte, stabilite acum sute de ani! In acest sens, sunt unul dintre cele mai traditionale grupuri din Japonia. Ca sa va faceti o idee pentru moment, imaginati-va ca sunteti obligati sa purtati aceeasi coafura, similara cu a stramosilor (samuraii, in acest caz), oricand va aflati in public. Din cauza acestei coafuri, sunteti usor de recunoscut de catre oricine. Nici hainele (bucatile de panza cu acoperire slaba din jurul soldurilor, in acest caz) nu vi le puteti alege dupa pofta inimii, trebuie sa purtati exact ceea ce vi se impune, de la materialul hainei pana la incaltaminte si sunetul pe care il scot pasii vostri.
Inainte de inceperea unui meci de sumo
Photo Credit@antonioperezrio.com on Flickr (thank you!)
Luptatori sumo, prin oras ^_^
Photo Credit@skorj on Flikr (thank you!)
Unele dintre cele mai frumoase elemente ale peisajului tokyoit sunt parcurile. Un parc este, prin definitie, o capsula de natura care ii reaminteste omului ca exista viata in afara orasului. Cateodata, aceste memento-uri sunt atat de puternice incat te disloca din ritmul tau urban si te propulseaza undeva unde nu exista timp, cel putin nu indejuns pentru a contempla atata frumusete. Tokyo are astfel de parcuri. Complet rupte de blocurile de sticla si otel, de parca ai trece dintr-o dimensiune in alta.
Koishikawa Korakuen Park este unul dintre aceste locuri. Banuiala mea este ca mare parte din farmecul lor, din capacitatea lor fantastica de a te transpune altundeva este data de paraiasul ce curge obligatoriu in orice parc din Japonia care se respecta. Fata de fantana arteziana, paraul este la fel de natural ca un rid vizavi de o injectie cu botox. Sigur, botoxul este o creatie mareata a omului, priviti ce minuni face stiinta. Stiinta nu poate, insa, crea un rid, e prea complex, prea multe zambete, mirari, griji si indarjiri de luat in calcul.
Koishikawa Korakuen
Photo Credit@Sifter on Flickr (thank you!)
Photo credit@Phil & Delph on Flickr (thank you!)
Photo Credit @ Sifter on Flickr (thank you!)
In apropiere se afla Tokyo University, cea mai prestigioasa universitate din Japonia, foarte apreciata in topurile la nivel mondial. Universitatea a luat fiinta in 1877, in era Meiji si este pepiniera din care iese cea mai mare parte a clasei conducatoare japoneze: prim-ministrii, artistii recunoscuti, inventatorii care au pus Japonia pe harta roboticii etc. Sapte dintre fostii sai studenti au primit premiul Nobel.
Yasuda Auditorium
Photo Credit@daverson on Flickr (thank you!)
Campusul e imens!
Photo credit @allaboutuni2307 on Flickr (thank you!)
Poarta Rosie (de acces in campus), construita in memoria nuntii Maeda-Tokugawa
Photo Credit@Shin Takeuchi on Flickr (thank you!)
Prin campus
Photo Credit @ Emily on Flikr (thank you!)
Va dezvalui un mic secret al Tokyo-ului: YaNeSen. Numele reprezinta imbinarea unor 3 strazi, Yanaka, Nezu, Sendagi, care pastreaza aspectul si un pic din atmosfera vechiului Tokyo.
Pana atunci, inchei acest tur virtual al Tokyo cu templele din Asakusa si gradina zoologica din Ueno. Vesnica axa traditional-modern intre care sta Japonia. Insa nu blocata. Doar bine ancorata.
Casa veche, de dinaintea celui de-al II-lea Razboi Mondial
Photo Credit @Tsuya Tsuya Nemury on Flickr (thank you!)
Photo Credit @ Holy on Flickr (thank you!)
Photo Credit @Nemo's great uncle on Flickr (thank you!)
Probabil ca intr-o alta viata am fost japoneza, altfel nu-mi explic de unde atata nostalgie pentru stradute intortocheate si constructii de lemn inconjurate de bonsai si semne indescifrabile. In YaNeSen ajung odata cu voi, in acest tur virtual, dar poate, intr-o buna zi am sa pot publica propriile mele fotografii de acolo.Pana atunci, inchei acest tur virtual al Tokyo cu templele din Asakusa si gradina zoologica din Ueno. Vesnica axa traditional-modern intre care sta Japonia. Insa nu blocata. Doar bine ancorata.
Piata din fata templului Senso-ji
Photo Credit @SBA73
Imitatori ai lui Elvis din Ueno Park (sau poate sunt din filmul Grease?!)
Photo Credit @jhandelman on Flickr (thank you!)
Kung-Fu Panda - Ueno style
Photo Credit@torode on Flickr (thank you!)
Am văzut și noi foarte mulți japonezi pasionați jucând baseball prin parcuri. Tokyo Dome este foarte impunător, i-am admirat doar exteriorul și aș fi mers la un meci, chiar dacă nu cunosc regulile, dar din păcate nu se ținea în acea zi. Chiar ne întrebam, de unde atâta pasiune pentru baseball.
RăspundețiȘtergeresau poate fani Leningrad Cowboys? :) cine stie? inca un articol superb, ma bucur sa te citesc, mi-e dor de randurile tale!
RăspundețiȘtergereDraga mea, dac-o să te uiţi în lista de vizitatori, o să vezi că stau la tine pe blog de jumate de zi, cu jumate de comentariu scris. Mi-au sosit musafiri neaşteptaţi, care m-au întrerupt din visare şi comentare :D
RăspundețiȘtergereNu mai ştiu ce voiam să spun la prima citire a turului patru, dar acum îţi doresc să ţi se împlinească visul de-a ne arăta propriile poze de le YaNeSen.
Yanesen - acum am ceva mai concret in minte cand ma gandesc ca as vrea sa vizitez Tokyo :-)
RăspundețiȘtergereimpresionant!
RăspundețiȘtergere@badge: Adevarul este ca nu te astepti la atata pasiune pentru un sport total lipsit de traditie autentica japoneza :)) Nici eu n-am vazut interiorul Tokyo Dome, next time maybe! :) Dar as vrea sa asist la un concert acolo sau la un meci de sumo :)) Pacat ca nu se tin si concursuri de tras cu arcul (kyudo), mi se pare ca acest sport are o eleganta aparte in Japonia :)
RăspundețiȘtergere@Zazu: A trebuit sa caut pe google Leningrad Cowboys :)) Inclin sa-ti dau dreptate acum :))) Si eu ma bucur ca am reusit sa-mi adun timpul si gandurile ca sa scriu. Si ca pot sa conversez acum cu voi prin comentarii :)
@Arcadia: Musafirul nostru, stapanul nostru! :)) Multumesc pentru urare, de mult ma tot uit la camera foto mai performanta pe care o am acum si ma gandesc ca nu i-ar sade rau cu obiectivul spre Japonia :))
@Lady Io: Nu-i asa ca are un farmec aparte? Pe mine ma dau pe spate casutele si aleile si bicicletele si bonsaii pe prag. Ma impresioneaza mult mai mult decat zgarie-norii, oricat de moderni si rezistenti sunt ei :)
@colorsdiary: Mi-a placut tare mult sa scriu seria aceasta despre Tokyo, cred ca m-as mai fi intins cateva episoade :))) Mersi de vizita! ^^
RăspundețiȘtergereMirona, ti-am simtit lipsa! Nu stiu de ce am impresia ca atunci cand voi vizita Tokyo imi voi aminti toate cuvintele tale frumoase care m-au convins ca Japonia e un taram magic.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos. :)
RăspundețiȘtergere@VertAnge: Multumesc *blush* Si eu v-am simtit lipsa! Ma gandesc sa ma apuc de alte tururi virtuale :D O sa ai multe de vizitat :))
RăspundețiȘtergere@Eugen Ion: Multumesc! Cred ca suntem la prima interactiune, asa ca va urez "bine ati venit in vizita pe acest blog!" ^_^
daca simti nevoia sa te mai intinzi cu episoadele, noi suntem aici cu sufletul la gura :)
RăspundețiȘtergereDeci de aceea sunt ei asa de slabuti.. Hmmm:). Mie imi place ca sunt senini. Au fata aceea care parca radiaza fericire, sau cel putin liniste..
RăspundețiȘtergereAm primit si eu un premiu dulce, virtual.. si mi-as dori sa ti-l ofer si tie, pentru ca de fiecare data cand poposesc pe acest blog ma simt ca in Japonia, o tara minunata unde mi-ar placea sa ajung candva..:).
Il poti gasi la mine pe blog - iti voi trimite pe mail adresa:P.
Rux
@Copilarim: Fata linistita/senina este o masca sociala :) Nu se cade sa mergi incruntat pe strada in Japonia. Nu numai ca trebuie sa raspunzi la zambetele care-ti sunt adresate in tren, de exemplu, dar politetea iti impune chiar sa zambesti tu primul. De altfel, multi japonezi, cand nu stiu exact cum sa reactioneze la ceva, cand se afla in incurcatura, zambesc! Ca sa ascunda ce e de ascuns :)
RăspundețiȘtergereCeea ce...e complet ok pentru mine! :)) Nu vad de ce ne-am purta problemele pe chipuri in prezenta celorlalti. Exista momente cand te destanuiesti cuiva, dar trebuie sa existe si momente cand le zambesti celorlalti in ciuda grijilor tale :)
Foarte frumos... Sunt mai 9 aici dar as sta pe blogul tau nonstop :)
RăspundețiȘtergereA.. si uite cu cine seamana unul din tipii aia din poza http://www.flickr.com/photos/jhandelman/3358262744/
@flowercharm: Multumesc! :) Am aflat si eu dupa ce am scris postarea cu cine seamana :)) Daca nu scriam, nici ca aflam de ei :)
RăspundețiȘtergereAm gasit o modalitate interesanta de a face tururi virtuale :)
RăspundețiȘtergerewww.miniexo.ro