vineri, 1 octombrie 2010

Cutii si ambalaje


Plicuri pentru diverse ocazii - Origata Design Institute
Inainte sa ajung in Japonia nu acordam obiectelor din jurul meu nici macar o bataie de gene decat daca era ceva evident in neregula cu ele. Cand erau atat de frumoase incat trebuia sa remarc asta, observatia ramanea undeva in aer, de unde se tot inalta cat mai departe de mine ca aburii de la cafeaua care se raceste. Frumusetea nu ajungea la mine in atat de multe moduri in care ar fi putut sa ajunga...
 
Artist: Aoki Ryota-san
Artist: Jiro Noguchi-san
Nu stiu cand am inceput sa observ liniile fine ale unei cupe de ceai lucrate manual sau profunzimea tonurilor pamantii. Nu-mi amintesc distinct nici momentul in care un ambalaj ce imbraca in arta un obiect oarecare mi s-a parut ca infrumuseteaza pentru o clipa tot spatiul din jurul meu, nici cand am inchis ochii si am ascultat sunete de pian sau de chitara altfel decat ascultasem hiturile verii, venite direct pe filiera americana, in baloti murdari de contrabanda - clar nu cea mai buna marfa.
Petale de sakura din hartie
Mochi - galuste de orez dulce decorate in spiritul ciresilor
Telefon de primavara... 
Sunt aproape convinsa ca prima exclamatie de uimire ce verbaliza o emotie sincera si de durata in fata naturii a fost cand am cules grabita o petala din par observand neasteptat ca ploua cu astfel de petale din ciresii roz-pal incarcati. Cred ca am stat nemiscata ani-lumina in fata alunecarii aceleia a unei frumuseti atat de efemere, pe care stim ca o vom revedea la anul si, cu toate astea, nu ne putem impiedica sa-i agonizam plecarea.

E sigur acum pentru oricine ca sunt o "sensibila", o persoana care simte emotie in fata unei forme perfecte de ceainic, la atingerea unui material moale de geanta, la auzul unei expresii sagalnice (sagalnic e un cuvant sagalnic, nu?), la adulmecarea rufelor proaspat spalate. Inainte sa ajung pe aleile cu flori de artar ruginite si crestate, dar focos de vii, inainte sa tin in campul vizual mereu un munte-reper, inainte sa ridic capul din pamant si din griji catre o reclama amuzanta si inainte sa cred ca necunoscut inseamna o sansa extraordinara de crestere, inainte de toate acestea as fi dat din cap condescendent la imaginea zecilor de japonezi cu ochii pironiti la niste copaci care se scutura. Mi-as fi imaginat specia asta un pic defavorizata, sensibilii, ca pe niste fiinte plapande, mereu tematoare, mi-as fi inchipuit ca tremura usor in orice contact cu semenii, ca trebuie menajati si tratati ca niste bibelouri pe mileu care te induioseaza cu timpul lor trecut si te agaseaza in nepotrivirea lor cu prezentul.

Cutiile ce adapostesc un pranz la pachet sunt niste cutii.  Ambalajele ce imbraca un obiect abia cumparat sunt niste hartii cu funde.  Insa cand sunt frumoase au puterea continutului. Sau poate mai mare.
 Inghetata de la Lotte
 
Carti de colorat pentru adulti! - Color Origami
Ambalaj pentru cutie cu jeleuri - Koujuken (Nara)
Tot ambalaje pentru jeleuri, cu pepene de aceasta data - Seikan In
La ora 4, un snack si un ceai impartite cu prietenii. Sigur iti zambeste un personaj dragut de pe vreun ambalaj - Biscuiti dulci Koala no Machi
 Do you, USB-fan, take it, to hold and to plug, to copy and paste?
Pusculita cu LED display; cu cat economisiti mai mult, cu atat  displayul devine mai "bogat"
"Sandvis" japonez - la interior are o umplutura delicioasa de peste si condimente; ambalaj foarte convenabil
 Cum pot japonezii sa bea asa mult ceai? - la ei e portabil ^_^ 
In imagine - ceai de iasomie, ambalaj de primavara
 Ceai verde - diferite tipuri de ambalaje sezonale (ultimul fiind clar pentru toamna, cand ploua cu momiji, frunzele de artar)
Joc pentru copii ce imita jobul unui...controlor de bilete in tren! Include un perforator si stiluri diferite de bilete, de la tren obisnuit pana la shinkansen 
Courtesy of PingMag (thanks!) 
Note: later edited 

Curiozitatea oamenilor si felul in care inteleg sa se deconecteze, redevenind copii, este, poate, unul din lucrurile de care imi este cel mai dor din perioada in Japonia. 

17 comentarii:

  1. Ce obiecte... drăgălaşe! :)
    Da, e clar, când nu trăim în cultura lor, a japonezilor, înţelegem foarte puţin din ea.
    Şi eu, acum, mă las impresionată de aceste frumuseţi, mă gândesc, îmi propun, îmi doresc... dar de-aici şi până la a înţelege cu adevărat, a izbuti schimbări autentice... e cale lungă.
    Probabil tot atât de lungă precum este între un haiku european şi unul veritabil.
    Foarte frumos-diafan tot ce ai scris.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu ma mai uimeste nimic deja. atentia pentru detaliu a japonezilor si pasiunea pentru frumos trebuia sa se reflecte si in designul de ambalaj. desi poate creativitatea lor si partea lor de simt artistic ne poate fi straina, nu putem decat sa o admiram.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce de dragalasenii au japonezii! Daca ma voi duce in Japonia am sa plec cu valiza goala ca sa pot sa aduc inapoi tot felul de astfel de obiecte:)
    Cartile de colorat pentru adulti mi se par o idee foarte buna. Coloratul mi se pare o cale foarte buna de a te elibera de stress. Daca trebuie sa si desenezi, esti mai incordat, mai ales daca nu te prea pricepi. Pana iti alegi o tema, pana reusesti sa faci ceva cat de cat asemanator cu ceea ce ai in minte, mai mult obosesti. Asa, te bucuri direct de partea relaxanta.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Teodora: Nu te simti prea descurajata, oricat am incerca sa ne sustragem mediului in care traim, ne afecteaza in feluri in care nici nu ne imaginam. Eu am adus cu mine o mie de obiceiuri diferite, care-mi insuflau viata in Japonia si gasesc extrem de dificil sa le pastrez aici sau macar sa le adaptez. Dar...n-am de gand sa abandonez vasul fiindca, fata de cat de vie ma simteam in Japonia, ar fi insuportabil sa traiesc altfel :) Cand ai nevoie de o doza de pueril, te astept pe blog! :))))))

    @Zazu: That's precisely the thing, eu vreau sa-mi pastrez uimirile cu orice pret! :)) De altfel, cred ca mi-am descoperit insemnatatea numelui: Mirona se mira! :)))
    Si acum, citind comentariul tau, ma uimeste un gand care mi-a aparut in minte: oare cum pot fi japonezii vazuti (pe drept!) ca niste robotei perfecti la munca, oare cum pot fi crescuti intr-un sistem educativ bazat pe memorare (ca noi!) si pe confuzia completa cu turma (total diferit de noi! ::)) si totusi izbucni in niste mostre de creativitate nebuna ce ajung mult mai departe decat granitele Japoniei?!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Vertange: Good plan! Facem expeditie in tandem? :D Doua valize sunt mai incapatoare decat una! :))
    Problema este ca vei vrea sa tii valiza plina de lucruri numai pentru tine fiindca, am eu o senzatie de moment, majoritatea romanilor nu se lasa usor surprinsi placut, nici atrasi in jocuri de copii, inocente si colorate, cred ca nu-si permit prea multe "copilarii" sau chestii care nu presupun sprancene infoiate a nori negri de ploaie sau care nu contin cuvintele "criza, politicieni, de rahat, fraier"
    In alta ordine de idei si trecand la lucruri mai serioase, ce zici, ne comandam doua carti de colorat origami pe care sa-i indoim apoi? :D :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Yupii ai mai scris inca ceva dupa atata timp

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Misaki blogul tau e o incintare pentru mine. Si eu am adus inapoi obiceiuri si obiecte frumoase si o nostalgie de care nu ma pot vindeca...

    Iti las Kobukuro/koko ni shika sakanai hana

    http://www.youtube.com/watch?v=uMN3SVTsW_g

    Elena

    RăspundețiȘtergere
  8. :)
    Pana la expeditie mai am ceva de asteptat, dar de origami putem sa ne apucam cat mai curand. De unde comandam cartile?

    RăspundețiȘtergere
  9. Ai tu un fel unic de-a face din orice lucru mărunt un lucru frumos :*

    RăspundețiȘtergere
  10. @Ana: Yupiiii, inca mai sunt oameni care citesc ce am scris dupa atata amar de timp! :D

    @Elena: Buna, Elena! Multumesc pentru cadou, nu mai auzisem aceasta melodie, e asa nostalgica...! ^_^ Sincer, nu stiu daca trece vreodata nostalgia, odata ce apuci sa-ti faci mai mult de un "acasa" esti mereu intre doua vapoare apoi :))

    @Vertange: Am sa caut o librarie japoneza sau ceva asemanator de unde sa luam :D

    @Arcadia: Poate ca asta ma salveaza :) :*

    RăspundețiȘtergere
  11. Abia astept! Mai ales ca am un set nou de culori-cele mai dragute culori din lume :)

    RăspundețiȘtergere
  12. @VertAnge: Am gasit cartea pe amazon Japonia si pe ebay Franta. E cam 28 de euro...

    RăspundețiȘtergere
  13. Trimite-mi, te rog, si mie linkurile sa vad de unde o comand. Daca pe amazon japonia scrie doar in japoneza nu mai am nevoie de link :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumim ca ne impartasesti frumusetile lucrurilor marunte din cultura japoneza!:)

    RăspundețiȘtergere
  15. @Vertange: http://cgi.ebay.fr/ONCHU-ORIGAMI-LIVRE-BOOK-JAPONAIS-/310234555497

    Scuze de intarziere, am fost plecata Y_Y

    @Cecilia: Si eu multumesc ca sunteti aici ca sa am cu cine impartasi! :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Sunt niste lucruri adorabile cele pe care le-ai postat aici.

    Si o incurajare speciala pentru mine sa vad ca exista oameni care apreciaza copilariile, sa le spunem asa. Majoritstii celor din jurul meu nu par sa le placa teribil.

    Personal, rezonez foarte bine cu ce a spus (scris) Kabat-Zin referitor la faptul ca toti ne nastem cu o minge de aur, dar o pierdem cand crestem si dupa aceea ne petrecem toata viata cautand-o. Poate asta cauta si japonezii in cartile lor de colorat.

    RăspundețiȘtergere
  17. @lotusalb: Multumesc, din pacate nu am atata spatiu si nici nu vreau sa abuzez de rabdarea sau timpul cititorilor acestui blog, altfeeeel...as pune cate un lucru adorabil in fiecare zi :))


    Inteleg prea bine de ce ai folosit termenul de copilarii, mi se spune des ca sunt ca un copil (nu numai in scris, ci sunt asa si in viata de zi cu zi, mai ales langa oamenii cu care ma simt cat de cat confortabil). Eu cred sincer ca aceste lucruri care amintesc de joaca, de libertate, de lipsa grijilor, de ras si voie buna nu ar trebui privite asa, un pic ingaduitor, de undeva de sus, de catre adulti. Poate ca in societatea noastra nu este la fel de cool si bine-vazut sa mai cazi din cand in cand in mintea copiilor (desi...if you ask me, mintea copiilor nu e mai jos ca sa poti cadea in ea, ci e mai sus decat a noastra, a adultilor), insa genul acesta de relaxare te poate elibera de multi demoni :)

    Nu stiam despre fraza lui Kabat-Zin, multumesc ca mi-ai scris-o! Mi se pare foarte interesant ce a spus si graitor, imi place! :)

    RăspundețiȘtergere