Postări
"Hayaku" inseamna a se grabi. Cateodata mi se pare ca uitarea e o fiinta tare iute de picior. Zilele acestea alearga mai nebuneste ca oricand, manata din spate cu bice de griji, chipuri fara de zambet si neimpliniri. In goana ei arunca in tarana toate acele lucururi socotite inutile timpului de criza: munti si nori si poduri si barci si mii de oameni cu luminitele lor.
Eu stau pe loc. Am fost oare acolo? Eu? Timpul s-a dilatat de-atunci, de cand credeam ca pot face orice, de cand am inspirat adanc incurajarea unui rasarit de soare in Tara Soarelui-Rasare. De atunci, soarele a mai rasarit de sute de ori in timp ce eu il uitam sarguincios.
Vine filmul de mai jos si imi arata ca...nu m-am invatat minte, asa cum credeam. Aleg sa nu ma invat nici pe viitor. Aleg sa imi pastrez muntii si norii si podurile si barcile si miile de oameni cu luminitele lor. Si cand eu voi porni din nou la drum uitarea o sa stea pe loc, impietrita. Ii las grijile, chipurile fara de zambet si neimplinirile, sa le tina in brate pentru mine.
Eu stau pe loc. Am fost oare acolo? Eu? Timpul s-a dilatat de-atunci, de cand credeam ca pot face orice, de cand am inspirat adanc incurajarea unui rasarit de soare in Tara Soarelui-Rasare. De atunci, soarele a mai rasarit de sute de ori in timp ce eu il uitam sarguincios.
Vine filmul de mai jos si imi arata ca...nu m-am invatat minte, asa cum credeam. Aleg sa nu ma invat nici pe viitor. Aleg sa imi pastrez muntii si norii si podurile si barcile si miile de oameni cu luminitele lor. Si cand eu voi porni din nou la drum uitarea o sa stea pe loc, impietrita. Ii las grijile, chipurile fara de zambet si neimplinirile, sa le tina in brate pentru mine.
Hayaku: A Time Lapse Journey Through Japan from Brad Kremer on Vimeo.
Asa am patit si eu acum 8 ani cand am descoperit gustul tarilor nordice si nu m-am lasat pana nu m-am reintors, de data asta pentru cine stie cat timp...
RăspundețiȘtergereTimpul e o notiune atat de relativa...aproape enervant de relativa.:)
RăspundețiȘtergereE tare ciudat cum se incapataneaza sa curga lin si domol pe langa noi in momentele grele sau de plictiseala, in timp ce zboara fara menajamente cans suntem fericiti si bucurosi.
Suntem norocosi insa sa putem trai franturi intregi de vieti prin amintiri de-o clipa.
Imi place foarte tare filmuletul. E neobisnuit ca viteza sa mi se para calma :)
@Svea: Eu cred ca poti oricand se te intorci de unde ai pornit, de aceea nicio plecare nu mi se pare definitiva :) Postarea asta este oarecum despre Japonia, despre incurajarea pe care mi-o da simpla existenta a ei si certitudinea faptului ca am fost acolo. Dar, si mai mult decat atat, este despre mers inainte, pe drumul pe care ti-l "asfaltezi" singur :) Lately am senzatia ca stau pe loc, nu mai progresez...Insa cred ca o sa merg din nou inainte :)
RăspundețiȘtergere@VertAnge: Exact! VertAnge, exact asta am simtit si eu, seninatate in fata vitezei din film! :) Timpul e relativ si perceptiile oamenilor sunt relative. Poate sunt eu un progres-junkie :)) Cand simti asa intens ca inveti lucruri in fiecare zi, ca ai mai crescut cu un cap si ai mai inteles o frantura de viata e foarte greu apoi sa nu simti ca stai pe loc in ritmul asta, de acum si de aici. Vreau sa merg mai departe si nu vreau sa pierd ce am invatat pana acum!
important e ca ai fost acolo, ca ai invatat ceva si ca ti-a fost bine... si ca, daca vrei, te poti intoarce acolo :)
RăspundețiȘtergere@Zazu: Eu cred ca e important si ce fac cu ce am invatat acolo, cum continuu :)
RăspundețiȘtergereScuze ca scriu aici, dar nu am gasit o adresa de contact.Din blog in blog am ajuns pe blogul tau si chiar mi-a placut continutul. Mi-ar face placere sa colaboram printr-un schimb de linkuri. Blogul meu il gasesti la http://usadinspate.blogspot.com. Astept un raspuns din partea ta, fie pozitiv, fie negativ.
RăspundețiȘtergereabsolut, pentru ca pentru mine a invata ceva inseamna si o continuare, o punere in practica. altfel, nu se cheama ca am invatat ;).
RăspundețiȘtergere