Postări
Spuneam in postarea anterioara ca sunt necesare doua conditii pentru a ne putea bucura de un ceai cu adevarat gustos: ceaiul sa fie de calitate si sa fie bine preparat.
Oricine stie sa faca un ceai. Se fierbe apa si se toarna peste musetel, tei sau fructe de padure la pliculet, iar apoi se asteapta pana se coloreaza frumos. Insa in cazul ceaiurilor negre, verzi, albe, oolong si puerh, dupa o asemenea preparare ne vom intreba inevitabil de ce sunt amare sau de ce nu au aroma mentionata pe pachet...Raspunsul sta in temperatura apei, un detaliu mic, dar care face o diferenta mare.
Prepararea este o etapa foarte importanta. Am observat cu dezamagire ca unele „ceainarii” nu-i acorda locul cuvenit, marginindu-se a aduce la masa apa extrem de fierbinte si un pliculet cu ceai, fara a tine cont ca ceaiurile nu suporta asemenea temperaturi in general. Cea mai intalnita greseala in prepararea ceaiului, una pe care am facut-o si eu la inceput, este sa torni peste el apa clocotinda, abia luata de pe foc. Oricat de bun, calitativ vorbind, ar fi si oricat de aromat, ceaiul va deveni amar sau isi va pierde mult din aroma, astfel incat, in loc de ceai negru cu bogata aroma de caramel sau Irish Cream veti bea apa fiarta colorata la care va trebui sa adugati zahar sau miere ca sa aiba un gust.
Oricine stie sa faca un ceai. Se fierbe apa si se toarna peste musetel, tei sau fructe de padure la pliculet, iar apoi se asteapta pana se coloreaza frumos. Insa in cazul ceaiurilor negre, verzi, albe, oolong si puerh, dupa o asemenea preparare ne vom intreba inevitabil de ce sunt amare sau de ce nu au aroma mentionata pe pachet...Raspunsul sta in temperatura apei, un detaliu mic, dar care face o diferenta mare.
Prepararea este o etapa foarte importanta. Am observat cu dezamagire ca unele „ceainarii” nu-i acorda locul cuvenit, marginindu-se a aduce la masa apa extrem de fierbinte si un pliculet cu ceai, fara a tine cont ca ceaiurile nu suporta asemenea temperaturi in general. Cea mai intalnita greseala in prepararea ceaiului, una pe care am facut-o si eu la inceput, este sa torni peste el apa clocotinda, abia luata de pe foc. Oricat de bun, calitativ vorbind, ar fi si oricat de aromat, ceaiul va deveni amar sau isi va pierde mult din aroma, astfel incat, in loc de ceai negru cu bogata aroma de caramel sau Irish Cream veti bea apa fiarta colorata la care va trebui sa adugati zahar sau miere ca sa aiba un gust.
Asadar, o preparare de baza corecta ar fi urmatoarea:
- dozam cantitatea de ceai uscat – 3 lingurite la un ceainic de 400 de ml;
- punem apa la fiert si cand incepe sa clocoteasca o luam de pe foc;
- asteptam sa se raceasca in functie de indicatiile specifice ceaiului respectiv;
- pentru ceaiuri verzi asteptam cam 10 minute sau pana cand apa ajunge cam la 65-75 grade Celsius (daca aveti termometru de bucatarie). La acel moment nu va mai fi „aburinda”.
- pentru ceaiurile negre asteptam cam 5-7 minute, ele putand suporta o temperatura usor mai ridicata de obicei, insa nu foarte ridicata altfel capata un gust neplacut, de ars.
- se infuzeaza cateva minute (la fel, in functie de ceai si de cat de intensa vrem sa fie aroma, eu astept cam 2-3 minute) si turnam in boluri/cescute/cani.
Pentru alte metode ce presupun preincalzirea ceainicului si a cescutelor, CaleaCeaiului explica foarte bine, in poze, AICI.
Ca instrumentar, nu e nevoie de nimic complicat, insa recomand folosirea unui ceainic cu sita inclusa pentru usurinta prepararii. Un proverb japonez spune ca fara ceai nu poti sa vezi frumusetea si adevarul. Oare ar explica asta o pasiune nebuna pentru chawan, cupele de ceai folosite in ceremonia ceaiului, sau yunomi, cupele de ceai pentru uz zilnic?
Yunomi
Photo Credit @ elmstudios' Flickr Stream
Yunomi
Photo Credit @ clayglazepots' Flickr Stream
Set de ceai
Photo Credit @ arboreus' Flickr Stream
Tokoname Kyusu (tip de ceainic japonez)
Photo Credit @ Kaiso Iwasaki's (wonderful) Flickr Stream
In principiu, ceaiul se bea neindulcit pentru maximizarea beneficiilor sale. In Japonia nu se ofera zahar sau miere pentru a indulci ceaiul verde, iar wagashi sau alt tip de snack ce-l acompaniaza cateodata sunt foarte putin dulci pentru a nu distrage de la gustul lui natural. Poate ca noi nu percepem acest lucru, insa, aproape fara exceptie, oamenii care au venit din Japonia in Romania mi-au marturisit ca majoritatea mancarurilor si bauturilor li se par foarte dulci/sarate/grase. Daca le dati timp, papilele gustative vor face ajustarea si veti simti gustul delicat, specific fiecarui tip de ceai. Eu am inceput cu genmaicha intr-un mod providential, avand in vedere ca acesta are un gust si o aroma intense, mai usor observabile, asemanatoare boabelor de cafea prajite.
Motivatiile pentru a bea ceai zilnic variaza. O componenta importanta ar fi beneficiile asupra sanatatii, desi nu toate afirmatiile legate de acest aspect sunt fundamentate stiintific solid. Se stie ca ceaiul verde contine antioxidanti, ajuta la reducerea riscului de accident cardiovascular, grabeste oxidarea grasimilor (proprietate pentru care a ajuns sa fie cunoscut ca produs ce “slabeste”), are activitate antimicrobiana si scade riscul dezvoltarii anumitor tipuri de cancer. Nu este nevoie de cunostinte de ceremonia ceaiului pentru a-l inconjura cu un ritual placut, relaxant, pentru efecte pozitive asupra psihicului. In forma sa uscata contine mai multa cofeina decat o cantitate corespunzatoare de cafea, insa, dupa preparare, raportul se inverseaza, ceea ce il recomanda si atunci cand dorim sa micsoram aportul zilnic de cofeina.
Alte fotografii absolut superbe cu ceramica pentru ceai AICI.
Alte fotografii absolut superbe cu ceramica pentru ceai AICI.
Interesant articolul. Chiar nu stiam ca ceaiul verde si ceaiul negru trebuie sa se tina in apa un anumit timp. Thanks for the info. :)
RăspundețiȘtergere@Andrei Bodgan: My pleasure! :) Eu sper sa afle cat mai multi oameni despre asta astfel incat sa nu mai aud ca "ceaiul verde/negru e scarbos/amar/n-are gust etc" fara ca cei ce o spun sa fi gustat ceaiuri de calitate si bine preparate :P Dupa ce indeplinesc conditia asta, atunci accept orice parere, nagativa sau pozitiva :)
RăspundețiȘtergereMi-a placut tare mult acest sir de articole. Poate faci unul legat de mancarea japoneza?;)
RăspundețiȘtergereMie ceaiul mi se parea o chestie dezgustatoare si fara sens.Nu intelegeam de ce vor oamenii sa bea apa fierbinte cu miros de iarba, dar in ultimul timp am inceput sa beau din ce in ce mai des si chiar imi place. De obicei iau ceai alb sau verde. Cel negru mi se pare prea excitant.
De baut il beam pana de curand intr-o ceasca de portelan chinezesc pictata foarte frumos, dar acum am o cana smechera care din neagra devine alba si apare un desen pe ea cand e calda, asa ca am renuntat la cescuta cea finuta pentru o cana badarana, dar distractiva.
Am si o intrebare. Daca imi iau un ceainic dragut din ceramica cum e cel din ultima poza pot sa-l pun pe aragaz sau trebuie sa fierb apa in ibric si sa o torn in el? Cele din portelan se sparg sigur, dar la ceramica nu stiu. Ai idee?
@VertAnge: Ma bucur sa citesc asta! :) Chiar ma intrebam daca nu s-au plictisit cei care citesc regulat de acelasi subiect - ceai :P Poate fac si o serie cu mancarea, ar fi luuuunga :))
RăspundețiȘtergereSi mie mi se pare agitant cel negru, de aceea evit sa-l prepar foarte concentrat si sa-l beau seara. Oricum, am observat ca ma adaptez si la asta, daca beau constant, in fiecare zi, nu mai are acelasi efect :)
Hmmm...eu nu am incercat sa pun ceainicul pe foc. Folosesc un ceainic cam ca cel din ultima poza, din portelan japonez si tin foarte mult la el :D Insa ceainicele din fier, tetsubin in japoneza, exemplificate de mine in prima poza dupa cupele de ceai bej, intitulata "Set de ceai", au fost create in asa fel incat sa fie puse pe foc si sa tina apa la temperatura potrivita astfel incat intotdeauna japonezii sa fie pregatiti pt o ceasca de ceai :)
Daca vrei sa incalzesti apa in ceainic direct, ai mai multe optiuni: un ceainic din fier, unul ceramic (orientale) sau unul occidental (kettle - poate fi ceramic, metalic, electric). Uite, arunca un ochi aici:
http://www.teavana.com/tea-info/japanese-tetsubin-teapots
(daca iti apare cumva "fatal error", opteaza pt "reparse document as HTML")
si aici:
http://www.amazon.com/Joyce-Chen-Ceramic-Kettle-Bamboo/dp/B00004RBTN
Se spune ca fierul din ceainic trece in apa de ceai, asa ca japonezii considera ceaiul preparat asa o sursa de fier in dieta :D
Personal, nu mi se pare foarte practic. Asta pentru ca, desi pui ceainicul direct pe foc, apa tot trebuie turnata (dupa racire :D) peste frunzele de ceai. Asa ca iti mai trebuie inca un recipient.
Stiu ca la noi se obisnuieste sa se puna frunzele (in special de tei sau alte plante) direct in ibric si se lasa acolo sa clocoteasca sau se adauga la sfarsit, dar pentru ceaiul din Camellia Sinensis nu se recomanda metoda asta. But then again, n-o sa fiu purista :) Enjoy your tea! :)
Am inceput sa pun bani in pusculita pentru un ceainic de fier.
RăspundețiȘtergereSi o sa imi iau si o cana smechera de la Carturesti care are filtru pentru infuzat incorporat, asa ca nu o sa risc sa fac anemie prin lipsa de fier dar o sa scap si de grija transferarii apei din ibric in ceainic.:))
Multumesc frumos pentru ajutor.
@VertAnge: N-ai pentru ce! Postarea avea ca scop sa informeze si sa fie utila pana la urma, iar mie imi place tare sa vorbesc despre ceai :)
RăspundețiȘtergere