duminică, 11 aprilie 2010

Partitura si Caleidoscopul


















Photo Credit @ Jose Franganillo's Flickr Set 

Se implinesc trei ani de cand cultura japoneza a inceput sa faca parte din mine. In tot acest timp nu am fost niciodata capabila sa gasesc si sa ofer un raspuns satisfacator la intrebarea ce mi se pune des: "de ce iti place atat de mult?" Azi cred ca l-am gasit, in sfarsit!

Totusi, inainte sa incep sa alerg nebuneste prin casa, strigand un evrika la care am muncit tot la fel de abitir ca muncitorii nostri la asfaltare, ma opresc cu gandul la zecile de motive care mi-au servit ca material de raspunsuri cu jumatate de gura si jumatate de inima pana acum, de la ce percepem in general despre Japonia - curatenia, ordinea, politetea si respectul, calitatea, coeziunea sociala etc - pana la gesturile prietenilor, sfaturile profesorului indrumator, zambetele stirbe ale copiilor de la ora de engleza, masinaria ce-mi elibera in fiecare zi biletele de tren, cele mai aplecator de dragute umbrele pe care le-am vazut in viata mea, sosete trei sferturi si ichigo daifuku.

Sunt lucruri care m-au ajutat sa descopar Japonia, sunt lucruri pe care abia acum, dupa ce am plecat de acolo, le invat si care ma ajuta sa descopar Japonia in continuare, sunt lucruri vechi, sunt lucruri noi. Faptul ca am locuit acolo reprezinta abia o pietricica, langa un arbust verde perfect tuns si un piersic. 

Si atunci? Ce element de dragoste la prima vedere poate sa creeze ceva atat de profund si atat de durabil? Ce poate sa declanseze intr-un om care s-a nascut si a crescut la mii de kilometri, atat psihic, cat si fizic, de Japonia o...iubire, da, o iubire cu care vrei sa-ti imparti ridurile candva? De ce ar lasa aceasta iubire sa-l reprezinte in fata lumii sale ce ii considera cartea de vizita bizar-interesanta, obsesiva sau pur simplu ciudata?

De ce imi place atat de mult? Pentru ca acum 3 ani, sub forma Japoniei, am descoperit o partitura dupa care pot sa cant din tot sufletul la instrumentul numit "viata". Cum sa explic? E ca si cum te-ai fi uitat toata viata la un televizor alb-negru si, din senin, programele tale favorite apar color, mai mult, se introduc programe noi. Odata cu o noua intelegere vine entuziasmul, vine pasiunea, vin setea de a cunoaste si determinarea de a lupta, vine senzatia ca esti atat de viu incat vei exploda si te vei reface din mii de pixeli colorati, la nesfarsit...

Va mai aduceti aminte de Caleidoscopul din copilarie? Ocheanul magic la capatul caruia bucatele de sticla colorata se combinau inventiv cu fiecare rotire dand la iveala diamantele lumii? Uitandu-ma prin el in oglinda am vazut cine vreau sa fiu si cum vreau sa ajung acolo.

Partitura si caleidoscopul sunt Japonia pentru mine. Pentru voi?




6 comentarii:

  1. Aveam un astfel de caleidoscop in copilarie, eram fascinata de lumile care apareau la o rotire si un zornait rotund la capatul acelui mic tub. Nu mai am acum asa ceva, dar presimt ca o sa caut, nici nu stiu daca se mai gaseste. Japonia este in parte si pentru mine o astfel de lume. Poate e o imagine hranita de literatura, de film dar ceea ce ma fascineaza are cred legatura cu "detaliu" si "intensitate", ei gasesc parca in fiecare detaliu de viata o sursa pentru trairi fizice sau spirituale intense.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-a placut comparatia cu caleidoscopul, si chiar gasesc ca se potriveste - descoperim "lumi noi" care ne fascineaza ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. atunci cred ca intrebarea urmatoare si foarte importanta e "de ce e Japonia (sau mai precis viziunea ta aspura ei) partitura? (de) ce a "rezonat" atat de puternic?"
    nu trebuie sa raspunzi aici, dar cred ca n-ar strica sa stii, pentru tine :).

    RăspundețiȘtergere
  4. Este una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste pe care le-am intalnit vreodata. Imi doresc mai mult decat orice sa-mi gasesc si eu partitura, deocamdata culorile pe care le caut le gasesc numai in mine, nu in lumea care ma inconjoara. Ce frumos o fi sa fii indragostit si de lumea din jurul tau si nu numai de un barbat!

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Laura: Laura, cred ca ai spus-o mai bine decat mine! :) Detaliu si intensitate! Intensitatea detaliilor! :) Intr-adevar, odata cu Japonia am descoperit intensitatea, iar pentru detalii aveam afinitate si inainte. Multumesc pentru gand!

    Cautand imagini pentru postarea aceasta am dat peste blogul cuiva care confectioneaza si vinde caleidoscoape fantastice! Uite: http://lucaleidoscoapele.wordpress.com/

    @Hot_coffee: Multumesc! :) Mi s-a invit in minte exact cand ma pregateam sa abandonez postarea fiindca sirul gandurilor imi fusese intrerupt si nu mai reuseam sa exprim deloc ce intelesesem in acea zi :D Lumi noi, da, lumi noi in noi insine! :)

    @Explorish: La intrebarea asta...cred ca imi mai ia inca pe atat sa raspund! Sa mai incerc un an in Japonia din nou? :))) Cred ca are legatura cu elementele de care vorbea si Laura mai sus plus...sensibilitate. De cand ma stiu m-am ferit de sensibilitatea pe care o simteam in mine ca de ceva care nu se cade :) Acum i-am dat drumul sa zburde libera si ma uit la ea afectuos, nu ca la un defect pe care ma straduiesc sa-l inabus, ci ca la o calitate :)
    Ce zici? Merg drept pe drumul raspunsurilor? :)

    @Alina: :) Caut-o atunci! Incearca multe lucruri si vezi unde te opresti vrajita, urmareste cel mai mic indiciu, cel mai mic semn ca ceva te atrage inexplicabil, ca iti poate creea un moment frumos. La mine Japonia era un graunte la inceput, intr-o vreme cand ma simteam fara pasiune, fara lucruri care-mi plac la nebunie, cand nu mergeam in nicio directie anume, doar treceau zilele una dupa alta cam la fel. In ciuda oamenilor din viata mea, imi lipsea un "ceva" enervant, pe care nu puteam sa pun degetul :) Ma credeam nebuna sa nu fiu multumita cu ce am. Dar toate starile au un motiv, il vad bine acum :) E greu sa cauti, dar merita, iti garantez! De-a lungul drumului inveti asa multe, apar oameni care te sprijina si oameni care nu, iar tu sari din piatra in piatra tot mai departe cu puterea ta pana gasesti si pana realizezi ca ai gasit! :))

    Ganbatte, ne! Da ce ai mai bun! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. frumoasa surpriza pe care am avut-o intrand aici...
    felicitari!

    RăspundețiȘtergere