Postări
Sambata aceasta am incercat sa spun povesti in Green Tea, la invitatia LumeaMare, careia ii multumesc foarte mult pentru toata aceasta initiativa fantastica si pentru ca mi-a dat ocazia sa o cunosc pe Alina, in ochii careia m-am uitat ca Narcis in apele curate ale lacului, vazandu-ma acolo cu multe dintre trairile din Japonia. Va recomand calduros sa cititi ce a scris ea despre anul petrecut in Hirosaki. De asemenea, mi-e greu sa explic ce bucurie a fost sa o cunosc pe doamna Carmen Okabe si sa-i ascult vorbele atat de impregnate de o experienta indelungata, 15 ani in Japonia, multumesc!
Am promis ca voi posta povestea povestita. Mi-ar fi greu, avand in vedere ce emotii am avut, cate balbe nu mi-au dat pace si cate lucruri am uitat sa spun, desi mi le notasem constiincios in minte, desi in ultimele zile am dormit si nu prea rememorand chipuri, sunete si sentimente. Au disparut -puf- in fata microfonului. In locul lor a iesit un suvoi-torent de intamplari care mi-au ramas in minte, fara vreo ordine anume si latindu-se cat o zi de post mult peste cat trebuia sa vorbesc pentru ca...asa mi se intampla cand vine vorba de Japonia, cu greu am masura.
Am invatat astfel multe lucruri despre vorbitul in public si sper din suflet sa mai am ocazia sa le si aplic. Pentru cei care au venit sa ne asculte azi, va multumesc din suflet, imi cer scuze pentru ezitari si pentru o dezordine in povestire care nu-mi e caracteristica in scris. Singura mea speranta este ca am reusit sa va transmit cat suflet am lasat eu in Japonia si un pic din caldura cu care am inlocuit acea parte din suflet. Am avut mult noroc ca doamna Okabe este un vorbitor atat de elocvent si ca a completat multe goluri create neintentionat, din entuziasmul meu de a spune cat mai multe, de a spune tot.
Asteptam centralizarea tuturor pozelor si a materialelor filmate pentru a-mi face mea culpa expunand-o pe Misaki in toata "gloria" ei cea repezita plus...un concurs surpriza! Nu am mai daruit de mult ceva si blogul misakiesc se revolta ca-i tai din scopurile initiale ^_^
A fost o placere sa te ascult (iar) povestind, emotiile s-au vazut, dar n-au deranjat in vreun fel. Dimpotriva!
RăspundețiȘtergereDoar un mic comentariu. Nu mai spune 'babute' cand te referi la "doamnele in varsta" (cum le-ai numit chiar tu la un moment dat), nu se potriveste exprimarea cu restul stilului tau care e chiar foarte, foarte politicos.
Imi pare rau ca n-am putut sta pana la final, am prins portia de sushi(yummy!) si cu greu ne-am desprins, mai ales ca incepuse doamna Okabe sa povesteasca atat de frumos...
Misaki, nu iti fa probleme, ai povestit foarte frumos si ai putut transmite sentimente si non-verbal, ceea ce nu se intampla la multi vorbitori :) Si multumesc de comentarii la postul meu despre Harajuku girls (cand ai reusit sa-l scrii ???)
RăspundețiȘtergereeu cred ca tocmai emotiile si balbele au facut tot farmecul :). ai filmulet? bravo, a vorbi in public e oricum o provocare, si doar prima oara e mai greu :)
RăspundețiȘtergere@Irina: Multumesc mult de tot ca ai venit, m-am bucurat tare! ^_^ Imi pare rau ca nu am putut sa te salut la plecare, eram cam ravasita :)))
RăspundețiȘtergereIn legatura cu folosirea lui "babute" imi dau seama acum ca ai mentionat tu ca poate fi ofensator, am sa incerc sa fiu mai corecta in limbaj data viitoare. Pentru mine, "babute" este un alint, cand folosesc cuvantul acesta am un sentiment de induiosare, e ca si cum as vorbi despre propria mea bunica fantastica, gasesc ca trebuie sa existe o caldura linistitoare in toata tagma bunicilor, de oriunde ar fi ele :)
@Imperator: Multumesc pentru rabdare, cred ca e destul de dificil sa stai si sa asculti ce spun altii cand tu insuti ai avea mii de experiente de travel de povestit :D Am scris comentariul la scurt timp dupa ce m-ai avertizat aici de existenta postarii. Cum era sa ratez ceva scris despre Japonia? :)))
@Zazuza: Eh, farmec...n-as fi sigura ca putem sa-l numim asa :)) Data viitoare cand ne intalnim am sa te rog sa-mi dai cateva ponturi, ca de la profesor la student :D
Se pare ca nu ai apucat inca sa vezi... ca zicea tu ceva :)
RăspundețiȘtergerehttp://ciudat.blogspot.com/2010/03/barbara-munsel.html
@Gabriela: Am vazut acum, multumesc! Imi plac tare! ^_^
RăspundețiȘtergereA fost foarte bine, e normal sa ai emotii, toata lumea are. Si cred ca desi exista un "juriu" la aceste evenimente, scopul lui nu e sa critice ci sa premieze pe cei care isi fac curaj sa vorbeasca in public ;-)
RăspundețiȘtergereFelicitari!
Roxana
@LumeaMare: Felicitari tie pentru organizarea acestui eveniment frumos! Mor de bucurie cand vad ca sunt oameni care fac lucruri de genul acesta in Bucuresti :) Multumesc pentru vizita si pentru...tot! :D
RăspundețiȘtergere