Postări
Cred ca asa se simte un animal exotic la circ. Doamnelor si Domnilor, dragi Copii, iata, noi, circul insotitorilor si, ocazional, dresorilor acestor fiinte mitologice, cunoscute si sub denumirea de straini sau gaijin, va prezentam cel mai interesant spectacol din lume: in avanpremiera, acest strain cu ochii mari va manca pentru prima data mancare japoneza si o va face cu betisoarele. Aplauze va rugam, clap clap!
Copyright WikiMedia.org
Zeci de ochi s-au intors spre aparitia aceea neobisnuita intr-un local nepretentios (eufemistic vorbind...), zeci de soapte s-au auzit (gaijin, gaijin ka?), insa toate au disparut ca o parere ivita intr-o tartacuta cu un neuron solitar. Nici n-apucasem sa-mi dau importanta cuvenita ^_^ ca intervenise politetea cum stiam deja ca o sa se intample. Japonezii poseda o curiozitate pura, ca de copil. De absolut fiecare data cand ma aflam in public simteam zeci de priviri asupra mea, dar nu privirile acelea agresive romanesti, care te masoara din cap pana in picioare cu un aer critic, parca punand in balanta cizmele cu poseta si toate acestea cu fata si corpul. Nu. Privirile japonezilor sunt pur si simplu curioase, niste priviri care se pot tranforma in roseli stanjenite daca le infrunti sau chiar in zambete timide. Ce-ati spune sa fiti vedete pentru o zi sau pentru un an? ^_^
Flickr shot by disneymike
Revenind la dugheana noastra, aflu ca este un ramen shop. Hmm, imi zic, ramen inseamna taietei intr-o supa aromata cu alte ingrediente printre care si carne de porc, ceapa verde, ou fiert sau nori (alge uscate, cu gust de ceva prajit, nu va imaginati algele acelea care se imprietenesc respingator de lipicios cu noi pe litoralul romanesc). Haruka purcede plina de importanta la explicarea felului in care se tin betigasele, presupunand, cum fac mai toti asiaticii, ca restul lumii se naste cu un handicap definitiv cand vine vorba de a duce o bucata de mancare din farfurie la gura cu ajutorul celor doua vreascuri-in-alta-viata. Eee, Misaki-san, esti un talent innascut, tii ohashi mai bine decat mine! Sugooooooooi! (adica uimitor). Multumesc, multumesc, noi, romanii, invatam foarte repede, iar tu explici foarte bine, Haruka! De fapt, exersasem acasa cu boabe de mazare, sa vada japonezii ca am si alte calitati in afara de ochii mari si o bursa de la guvernul lor ^_^
Tocmai cand ma pregateam sa gust ramen-ul meu cu sare mi s-a ivit in minte dilema primordiala: a sorbecai sau a nu sorbecai? In vocabularul deprins stand pe langa des-mentionata bunica mea asta inseamna a sorbi zgomotos, fapt considerat de japonezi incantare muzicala si semn de mare apreciere fata de bucatar si mancarea lui atunci cand se consuma taietei. As fi vrut sa-mi arat aprecierea, shio ramen-ul meu s-a dovedit bun si consistent, dar cred ca mama ar fi avut ceva de obiectat in privinta aceasta...Asa ca m-am uitat tinta la bucatar si i-am zis hotarata ca e bun, ceea ce i-a provocat un zambet sugubat...asa deci...strainii nu pot sorbecai! :))
Caracatite gumate, calamari, toate soiurile de peste, dead or alive, carne in sos de soia, sake, zahar si otet de orez, curry rice, okonomiyaki, supa miso, ridiche japoneza, tofu de toate soiurile :D (get it, tofu e branza de soia), prune japoneze murate care-ti fac gura punga, odiosul natto (boabe de soia fermentate) si multe altele au constituit praguri pentru mine. Cum poti dobandi un gust nou? Simplu! Prin expunere repetata la acel gust! In unele parti ale lumii trebuie sa dobandesti gustul maslinelor sau al vinului; telemeaua romaneasca sau pastrama de oaie ar pune probleme serioase unor straini. Si de ce sa nu ne rezumam la a manca pur si simplu mancarurile cu care am crescut? La ce ne trebuie sa dobandim gusturi? Daca ma intrebati pe mine, gusturi noi inseamna cunoastere, iar mie cunoasterea nu mi-e niciodata de ajuns. Mesele inseamna socializare, sa poti manca impreuna cu cineva mancarea specifica tarii lui inseamna sa te apropii, macar un pic, de acea persoana.
Si, ca sa inchei aceasta umila pledoarie pentru noutate culinara, ce-ati spune de un sushi tutorial? In interpretarea mea si a unei anumite sushi-addict special person ^_^, varianta cu cel mai mult succes la publicul roman de pana acum.
Un sushi tutorial? Suna bine. Eu nu am mancat niciodata, dar ma gandesc ca trebuie sa fie o experienta cu totul si cu totul speciala.
RăspundețiȘtergereEste special in sensul ca este diferit, insa e si foarte simplu de facut, mai ales ca e varianta cu peste afumat, nu crud ^_^ Eu mananc asa ceva de 2 ori pe saptamana, e o cina rapida si buna.
RăspundețiȘtergereme luuuuuuvz sushi (am o chestie in ultima vreme cu "me luvz" :| ). iar dupa postarea asta imi sar asa niste chestii mici prin stomac (or fi niste japonezi?!) care zic: vaaaaaai, ce pofta ne eeeeeee, vaaaaaaaaaai ce pofta ne e :))!
RăspundețiȘtergere:)) Ce bine imi pare! Sushi-mania cuprinde Romania! Pacat ca sushi se vinde atat de scump in Bucuresti, la restaurant Y_Y Chiar nu implica multe costuri, cel putin maki-zushi (cel cu alge). Din punctul meu de vedere, nu se justifica suprapretul, in Japonia era una dintre cele mai ieftine mancaruri. But then again, mancarea e mult mai ieftina in Asia in general...
RăspundețiȘtergeremancarea e mult mai ieftina oriunde in afara Romaniei, cred :|
RăspundețiȘtergereCea mai grozava supa ramen am gasit-o in Tokaichiba. Daca eram racita, era suficient sa gust din rachiul chinezesc de 100 de ani (cel putin asa ziceau), sa sorb o supa fierbinte cu usturoi din belsug, carne de porc sau vita picata de pe os, alge gustoase, ou fiert si usor afumat si vreo salata din zarzavaturi asiatice cu susan si soia. Pentru supa aveam si niste linguri adanci, interesante (parca din portelan). Eu n-am exersat deloc acasa cu betisoarele. Mi-a zis un japonez sa nu ma mai concentrez sa apuc cu betisoarele, sa le folosesc fara sa ma concentrez si a mers :)
RăspundețiȘtergereZazuza, eu cred ca e mai scumpa in Europa de Vest decat la noi...e vorba si despre euro aici.
RăspundețiȘtergereScrumbie, nu-mi mai face pofta! ^_^ ca acusi ma apuc de facut ramen, desi cred ca nu se va compara in veci cu ramenul la el acasa. Si mie imi plac lingurile alea adanci de supa, cred ca sunt si aici, la Daiso. Eu acum le pun betigasele in mana si la prieteni, cred ca in curand vin cu linguri si furculite de acasa, saracii :)) Citeam despre o doamna care s-a apucat sa manance cu betigasele in ideea ca, nefiind foarte abila, va depune mai mult efort si astfel va manca mai putin :D Now that's what I call a diet! :))
Desi nu am incercat niciodata, mie mi se pare imposibil mancatul cu betisoare, in conditiile in care eu unele mancaruri ce ar trebui mancate cu furculita, le mananc cu lingura :))
RăspundețiȘtergereMisaki-san? :D Deci ce inseamna san de fapt?
@Morticia: Cred ca voi scrie un intreg post despre acest "san" si rudele sale ^_^ Este un sufix de politete, aproximativ echivalent cu "Domnisoara Misaki" sau "Domnii X si Y". Sa spui cuiva numai pe numele mic, fara vreun sufix, nu prea e acceptat, decat daca esti strain :P sau daca esti foarte apropiat de acea persoana ^_^ Altfel...e cam nepoliticos.
RăspundețiȘtergere:) Mi se mai intampla si mie sa mananc cu lingura in loc de furculita
Multumesc, Misaki-san! :)
RăspundețiȘtergereHehehe, Misaki e de ajuns, inseamna deja mult pentru mine vizitele frecvente si comentariile dragute :)
RăspundețiȘtergereVineri, 30 Octombrie 2009, curiozitate, curiozitate si iar curiozitate.
RăspundețiȘtergereMa incapatanez sa ajung prezentul din urma.
Sa vorbim deci despre mancarea japoneza. Am incercat si eu supa de ou, pui cu sos de soia si sushi (cu sushi nu prea m-am imprietenit :), nu pot spune ca santem dusmani, insa ne evitam reciproc ) Puiul a fost extrem de sarat, iar la gust nu semana cu nimic din ce am mancat vreodata. Supa chiar mi-a placut, am mai mancat si niste legume prajite caramelizate pe post de desert, chinezii le-ar fi servit drept fel principal :))
Misaki-san ai trisat cu betisoarele :)), nu-i nimic, o punem pe seama ambitiei ;) .
Mi se pare fascinanta fraza asta: "Eee, Misaki-san, esti un talent innascut, tii ohashi mai bine decat mine! Sugooooooooi! (adica uimitor)", cata incredere poate sa iti dea. Te-ar fi incurajat la fel chiar daca ai fi fost "varza" la mancatul cu betisoare? :))) . Of, din nou ma incearca invidia, nicio grija, o alung imediat, o inlocuiesc cu bucurie, ma bucur pentru tine :)
Nu stiu sa reactionez cand primesc un compliment. In cel mai fericit caz ma comport de parca nu s-ar fi intamplat nimic (e nepoliticos, stiu), dar de cele mai multe ori rosesc pana in varful degetelor si ma blochez de tot: "va rog apasati butonul din dreapta sus pentru repornirea sistemului :))) ".
De azi o sa fac complimente celor din jurul meu, cred ca o sa li se para stanjenitor, abea astept sa-i vad rosind :)))
A, da si o sa folosesc mai des cuvinte magice: Gorzav, Fantastic, Uimitor, Extraordinar, Incredibil,
Fascinant, Perfect, Nemaipomenit, Incantator.
O sa-i pregatesc prietenului meu o portie de complimente asortate cu cateva sarutari pe post de garnitura. Pofta buna!
Pe maine, Misaki-san.
@Cititorului: Da, cred ca m-ar fi incurajat si daca nu ma pricepeam sa folosesc ohashi. Este in cultura lor sa aduca complimente cuiva pentru cea mai mica reusita, complimentele destind atmosfera si genereaza o stare de bine ^_^ De altfel, in Japonia, imediat cum articulezi un simplu "Konnichiwa" sau "Arigato gozaimasu" deja esti laudat cum ca vorbesti japoneza foarte bine :) Cum am mai zis, problemele apar cand intr-adevar cunosti japoneza la un nivel inalt, atunci trebuie sa te prefaci un pic ca esti mai jos, altfel o sa te cam izoleze din cauza ca nu pot concepe cum un strain poate deprinde ceva atat de caracteristic lor ^_^
RăspundețiȘtergereEu ma rusinez sa fac complimente, mai degraba daruiesc ceva ca sa-mi arat pretuirea :) Poate incercam impreuna sa fim naturale cand laudam pe cineva :)
Mancarea japoneza este rareori foarte sarata (mai degraba supa miso este sarata - natural, datorita miso-ului- decat puiul in mancare). Cum se intampla cu absolut orice restaurant etnic, pentru a supravietui trebuie sa adapteze gustul mancarurilor specifice la preferintele culinare din tara unde s-a implantat. Noi nu realizam, insa mancam foarte sarat si foarte dulce...si foarte uleios, cateodata! :P