sâmbătă, 14 iulie 2012

Jiro dreams of sushi

Exista oameni pentru care vacanta e prea lunga, se plictisesc stand departe de munca lor atata timp. Exista oameni care isi inchina zilele unui progres abia perceptibil, nascut cu sacrificii imense dintr-o rutina crancena auto-impusa. Gest dupa gest, suflu dupa suflu, miscarea repetata la infinit capata poleiala aurita a perfectiunii. Careia i se mai spune si obsesie.

Exista oameni care nu cred in nicio alta salvare, in niciun alt rost al existentei in afara de munca lor. Careia i se mai spune si pasiune.

Exista oameni atat de duri cu ei insisi incat ai senzatia ca stapanul si sclavul s-au reintrupat nefericit intr-una si aceeasi fiinta. Atat de concentrati, atat de scufundati, atat de vii cand vine vorba de ceva si morti cand vine vorba despre orice altceva incat ai senzatia ca le lipseste umanitatea. Nu pot exista oameni asa.

Nu stiu ce vad altii cand se uita la fata incrancenata a lui Jiro. Stiu ca se intimideaza, asta e sigur. Banuiesc ca, daca n-ar fi de un ridicol insuportabil pentru japonezi, s-ar inchina in fata lui ca in fata unui Buddha. Teasta maestrului de sushi te duce cu gandul la Marele Stoic. Cand pronunta su-shi parca ar spune o mantra.  Urmarirea aceluiasi tel timp de 75 de ani (!) poate avea acest efect.

Jiro -(ce sufix e destul de respectuos pentru el?!), Jiro, spuneam, este cel mai bun sushi chef din lume, declarat de Guvernul Japonez "comoara nationala" (cred ca i se poate spune si tezaur...), proprietar al unui restaurant in care incap maxim 10 clienti in acelasi timp, situat la subsolul unei cladiri din Ginza, Tokyo, unul dintre restaurantele pentru care o rezervare se obtine in schimbul unei maini si al unui picior. In avans. Cu o luna.

Jiro este neobosit la cei 86 de ani ai sai. Nu concepe sa lase o zi sa treaca fara sa munceasca in minusculul sau restaurant pentru care respectul este gigantic. Noaptea viseaza ca face sushi. Ziua face sushi. In viitor vrea numai sa faca sushi. Mai bun decat cel de ieri, mai prost decat cel de maine. Nu vrea sa se opreasca decat atunci cand nu va mai fi prezentabil pentru clientii sai sau cand varsta il va tintui departe de restaurant. Dupa o viata dedicata invatarii si perfectionarii in acest unic lucru, gatitul unei bucati perfecte de sushi, Jiro afirma, fara a pescui fals dupa complimente, ca inca mai are multe de invatat. Gateste nebuneste o bucatica de perfectiune.

Jiro are doi fii. Cel mare gateste sushi impreuna cu tatal de 50 de ani, dar inca nu poate trece la carma restaurantului. Cel mic si-a deschis propriul restaurant de sushi, clasandu-l sub al tatalui si recunoscand, cap plecat, ca se multumeste cu acei clienti care nu pot inghiti o bucata de sushi sub privirea de statuie a tatalui. Tatal l-a avertizat:  invingi sau sa ramai acolo. Acasa nu mai exista ca sa te intorci!

Jiro a schimbat lumea. Furnizorul sau de ton proaspat e un fanatic care nu cumpara decat ACEL unic ton de 100 de kilograme care atinge standardele sale de calitate. Dintr-o imensa Tsukiji - cea mai mare piata de peste din lume. Furnizorul de orez livreaza un sortiment de orez special pentru restaurantul lui Jiro. Ranjeste dispretuitor cand Grand Hotel Hyatt ii solicita acelasi sortiment, "da' ce, cred cumva ca pot gati acelasi orez pe care il gateste Jiro? Hahahaha, cu palavrageala ca a lor nu poti gati orezul!". Un ucenic care trudeste de 10 ani la Jiro povesteste cum a gatit peste 200 de bucati de tamagoyaki (omleta japoneza), timp de 4 luni, pana cand Jiro a declarat o bucata ca fiind gatita bine si demna de a fi servita clientilor.

Jiro isi va lasa restaurantul pe mana fiului cel mare cu care marturiseste ca a fost mai aspru decat cu oricine altcineva. Pentru ca "tot" ce va trebui sa faca este sa indeplineasca acest ritual toata viata sa de acum inainte. 

Jiro trece prin cadrele din filmul lui Gelb, "Jiro dreams of sushi", ca o statuie impietrita purtata pe umeri de satenii adoratori. "Absolut niciodata nu mi-am urat munca". Un zambet larg, singurul, unicul, neasteptatul zambet larg, larg apare pe fata sa.




15 comentarii:

  1. minunată descriere a vieţii unui japonez! de aceea japonezii sunt unici, inconfundabili! admir această muncă de perfecţionare! weekend plăcut!

    RăspundețiȘtergere
  2. Aceasta istorisire este de poveste... sau de povețe...

    RăspundețiȘtergere
  3. Wow, de când aștept să mai scrii ceva! Muah-muah!

    Literatură motivațională se numește ce-ai făcut tu aici, așa că pregătește-te să scrii și despre mine, ajunsă la 86 de ani, ca despre cea mai tare făcătoare de negrese =))

    RăspundețiȘtergere
  4. @prietena-japoneza: Incantata de cunostinta, in primul rand! :) Pentru mine filmul a fost atat despre Jiro, care e un personaj remarcabil si care mi s-a parut un geniu (desi poate parea deplasat sa numesti geniu un om care *doar* gateste sushi, nu inventeaza electricitatea si nici nu picteaza vreo Mona Lisa ^^), dar si despre o fata a Japoniei de care mi-era dor tare. E acea Japonie care te lasa fara cuvinte prin indarjire, disciplina, obsesia pentru perfectiunea lucrurilor mici, ambitia care schimba lumea fara a-si propune asta. Jiro isi propune numai sa faca sushi, cel mai bun si mai pur sushi. Nu-si propune sa revolutioneze lumea sau sa aiba mai multi bani decat Bill Gates. Si totusi...ambitia sa, focusata nebuneste asupra acestui lucru marunt l-a transformat intr-un monument, a atins milioane de oameni, a facut milioane de oameni sa se gandeasca la rostul vietii lor, la lucrurile care le ies din mana si din minte. Forta exemplului sau este coplesitoare :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Ina si @ Robert: Bine ati venit! :) Puterea motivationala a exemplului personal, nu? Nu numai pentru partea de succes, dar mai ales pe partea de sacrificii (absenta din viata copiilor sai si a sotiei, probabil, dedicarea intregii vieti, intregii fiinte unui singur tel, 76 de ani de facut sushi). Eu sunt coplesita, ma gandesc in salturi la filmul asta si incerc sa-l imbrac intr-o forma de memorie care sa-mi ramana toata viata :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna, Arcadia! :) Acum ca m-ai instiintat, ma voi pregati temeinic: voi veni periodic sa gust din negresele tale, ca unul dintre personajele filmului, critic culinar :), voi nota inovatiile tale (in film, Jiro povesteste ca inovatiile lui constau in masaj facut caracatitei 40-50 de minute pentru a fi mai frageda si a avea un gust mai pronuntat (!) si inventarea unui meniu de sushi in care sushi-ul este oferit clientului intr-o anumita ordine perfecta pentru aprecierea tuturor gusturilor diferite) si apoi o sa declar sfatoasa ca negresele tale trebuie sa se vanda cu 300 de euro/duzina :)))

    Si eu ma simt bine ca am alergat pe taste pentru altceva decat job...:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am recitit postarea și mi-am dat una peste ceafă: în loc să mă concentrez pe țelul meu, azi am bătut câmpii cu o tartă de lămâie și cu niște brioșe cu ciocolată! Iar am făcut-o lată! Pacă văd că ajung la 86 de ani și negresele mele or să se vândă cu trei cenți duzina =)) =))

      Ștergere
  7. şi eu sunt încântată de cunoştinţă!
    undeva în facebook, unde Jiro era numit samurai, mi-a plăcut ideea şi am continuat cu ceea ce cred eu că Jiro are comun cu un samurai: ... şi în bushido (codul samurailor) se vorbea despre răbdare, efort, perseverenţă, fermitate...
    îmi place să citesc căt mai multe despre Japonia, în special tot ce este relatat de cei ce au fost în vizită sau mai sunt în Japonia!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In ultima vreme au mai aparut bloguri scrise de romani din Japonia. Cand am plecat eu gasisem unul singur si tare insetata eram de informatii de la un compatriot :) Asa ca inteleg perfect! :)

      Ștergere
  8. Am mai citit despre el, am mai auzit cate o stire, dar nu stiam ca s-a facut un documentar.
    Foarte frumos ce spune el: trebuie sa te indragostesti de munca ta. Doar ca eu cred ca uneori e mai greu sa te indragostesti de ea, la nivelul la care a reusit el.
    Multumesc pt articol si imi pare tare bine sa vad un nou articol scris pe blog dupa o lunga pauza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Cecilia! AI fost foarte diplomata. De fapt, in majoritatea cazurilor e greu sa te indragostesti de munca pe care ai ajuns sa o indeplinesti din considerente sociale si financiare...Eu m-am uitat mereu cu jind la oamenii care muncesc din pasiune. Am si eu cateva proiecte nascute din pasiune si nici nu stiu cand trece timpul lucrand la ele. In loc sa ma dreneze de energie, ele imi reincarca bateriile :)

      Ștergere
  9. Salut!
    Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
    Un an nou fericit iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Sushi va deveni si la noi din ce in ce mai cunoscuta. Am vazut intr-o emisiune ca pestele crud este foarte sanatos de aceea cred ca sushi are mult succes. Si cine sa o prepare mai bine decat japonezii?

    RăspundețiȘtergere
  11. Acesta este cel mai minunat lucru pe care l-am experimentat vreodata. Am vizitat un forum aici, pe internet și am văzut un mărturii minunate pe forum, despre faptele bune Doctor Osemu Okpamen. Am Brooklyn Gray din Statele Unite ale Americii. Nu l-am crezut, pentru că n-am mai auzit nimic despre astfel de miracol, înainte. Nici un organism ar fi fost în stare să mă convingă cu privire la aceasta nu până când doctorul a făcut o lucrare minunată pentru mine, care restaurat căsătoria mea de 4 ani, prin obtinerea înapoi soția mea a divorțat în termen de 12 până la 16 ore, cu farmecele la fel cum am citit pe internet. Am fost cu adevărat șocat când soția mea a venit acasă cerând iertare so accepte înapoi. Sunt foarte scurt de cuvinte pentru a arăta aprecierea mea doctorului Osemu Okpamen. Căci lui Dumnezeu a trimis la mine și familia mea pentru restaurarea divină a căsătoriei. Ești în nevoie de nici un ajutor fel? Puteți să-l contactați prin e-mail la Doctorokpamenspelltemple@yahoo.com sau vizitați site-ul său http://www.doctorokpamenspells.com. Apela / text numărul său mobil +1 (914) -517-3229 pentru răspuns urgent.

    RăspundețiȘtergere