Keizoku wa chikara nari - A continua inseamna a fi puternic

Imparatul Akihito si Imparateasa Michiko, in ruga

Pamantul de sub talpile tale se agita nebuneste, oceanul pe care l-ai venerat sute de ani actioneaza criminal, peretii intre care iti imparteai necazurile si bucuriile cu oameni dragi s-au transformat in moloz, iar acei oameni dragi nu mai sunt...

Chipuri carora altadata nu le puteai citi varsta, atat de rar deconspirate de vreo emotie puternica, privesc cum aluneca la vale case, masini, sine de tren, trenul in sine, podul suspendat construit acum 3 ani, caietele si cartile si  jucariile copiilor, portretele parintilor inramate cu grija, vreo floare conservata de la primul iubit, o viata intreaga - a lor, mai multe vieti - ale altora.

Zice-se ca in apropierea mortii esti spectatorul propriilor trairi de-a lungul timpului. Dar daca ai privi filmul acesta si ar trebui sa continui sa traiesti? Nu sa o iei de la capat, nu! Ceea ce a fost inainte nu e zero, nu pornesti de la zero, sa fie clar! Pornesti de la un dezastru, de la o intamplare mult peste puterile tale de anticipare, pe care nu o puteai preveni si pe care n-aveai cum sa o controlezi. Ceva ce s-a napustit peste tine intr-o zi obisnuita, tocmai cand erai nervos ca intarzie trenul si ca ai uitat sa-i spui nevestei sa-ti calce costumul de ocazie. Tocmai cand evitasesi zile in sir sa-ti suni parintii de teama cicalelii, tocmai cand iti incalcasesi o alta promisiune facuta copilului din cauza ca trebuie sa muncesti peste program. Intr-una din aceste zile, lumea ta este scuturata agresiv, zdrobita de valuri dure, iar ramasitele sunt tarate in larg, in ocean. Nu mai ai nimic, cei din jurul tau nu mai au nimic nici ei, nu va mai aveti nici pe voi insiva, asa cum va cunosteati inainte. Stand sub o patura oferita de niste voluntari intr-un adapost improvizat amesteci teama, furia, regretul, durerea, socul, incremenirea, insingurarea, golul din suflet si deznadejdea. 

Cum continui, deci? Cum continui de aici intr-o lume in care ceea ce s-a intamplat se poate intampla din nou? Cum continui printre alarmisti, printre alimente radiate, printre locuri insemnate de tragedie si printre locuri unde nu pare a se fi intamplat nimic?

Ma uit la ei si-mi dau seama ca inteleg cate ceva si nu inteleg nimic. Intrebati-i si voi.

In amintirea celor 74 de copii care au murit la scoala Okawa

Copii la ora de sport - scoala in apropiere de Fukushima - in prim-plan: un geiger counter care masoara nivelul de radiatii