luni, 27 iunie 2011

De ce sunt japonezii supli

♥
Photo Credit @ tae on Flickr (thank you!)
Povestea zilelor mele in Japonia a ramas oarecum suspendata, agatata in postari ici si colo, reconstituita din bucati, impartita in franturi, dar niciodata unita intr-un intreg. Asta pentru ca nu vreau sa scriu finalul. Nu vreau nici macar sa ma apropii de el. Cat timp nu-l tintuiesc in randuri ordonate, pot sa pretind ca nu exista, pot sa ma repozitionez in timp si spatiu dupa cum imi cer nostalgiile sau, dimpotriva, ambitiile de viitor, sa scriu despre atunci si acolo lasand impresia unor acum si aici.

E vremea sa merg mai departe! 

Asadar: stiam, ca toata lumea, ca japonezii au siluete filiforme. Aceasta perceptie intra la categoria "clisee nationale". Si este adevarata, cu mici exceptii care intaresc regula. Ma asteptam sa fie asa atunci cand am plecat catre Japonia. Insa nu ma asteptam ca ajunsa in Lilliput sa ma consider Gulliver dintr-odata. Perspectiva se schimba drastic atunci cand te misti dintr-un mediu familiar intr-un altul, complet strain. De unde pana atunci eram "in grafic", ca sa-i spunem asa, in Japonia saream putin peste norma. Cu adevarat uimitor este ritmul in care creierul se repozitioneaza in noul mediu. In primele saptamani ma uimeau constant siluetele piele si os pe care le intalneam la oamenii din jurul meu. Apoi, incetul cu incetul acele siluete ti se par cele normale, iar tu esti o boaba de fasole intr-o gramada de boabe de orez. Fenomenul invers este si mai surprinzator. La intoarcere din Japonia cred ca nu mi-ar fi stat ciudat cu eticheta "subnutrita", iar oamenii in Romania mi se pareau mai "indestulati" decat imi aminteam ca-i lasasem. 

Revenind la Japonia, insa, ma aflam in fata primei cure de slabire din viata mea. Destul de ingreunata de faptul ca habar n-aveam cu ce erau pline rafturile supermarketurilor si ca mancam tot timpul lucruri nefamiliare ce imi starneau curiozitatea. In plus, ma aflam in cultura orezului, in orasul patiseriilor si magazinelor de dulciuri aduse din toata lumea, in mijlocul unei fascinatii japoneze pentru mancare asa cum n-am mai vazut la alte culturi. De peste tot ma asaltau reviste special concepute pentru a compune un tur culinar al Japoniei. In loc de editorial de moda ati fi putut vedea intr-una din acestea cel mai nou fel de mancare care se serveste la restaurantul X. Toti oamenii cu care faceam cunostinta ma intrebau din start cum e mancarea in Romania, care sunt mancarurile mele preferate, daca am incercat asta si asta si asta. La camin, toate nationalitatile gateau impreuna si apoi se invitau unii pe altii la masa. Mai putin chinezii, dar asta e alta poveste. 
Cookie Kiss 
 Daca tot vorbeam despre a imparti mancarea :)
Photo Credit @ tcaira on Flickr (thank you!)
Am slabit destul de repede. Dar nu durabil. Si-atunci mi-am dat seama ca, daca vreau sa ma bucur de traiul din Japonia la adevarata sa valoare trebuie sa traiesc ca un japonez, nu ca un european in vacanta. Iata-ma deci, la aproape jumatate de an de cand ajunsesem in Japonia, schimbandu-mi cu totul stilul de viata. Daca v-ati intrebat vreodata de ce arata japonezele asa de slabe si de ce cu greu le putem ghici varsta, aveti mai jos raspunsul.

Am inceput prin obiceiurile culinare. Portii mici, mancat incet, pana pe la 80% satietate. Aproape intotdeauna imparteam mancarea cu ceilalti, n-aveam niciodata farfurii mari, pentru fiecare dintre noi. Nu exista masa fara legume, atat gatite, cat si crude. Multe legume, mai mult de 4-5 feluri. Peste de toate felurile, gatit la aburi sau la cuptor, simplu, condimentat doar cu sos de soia. Fructe de mare. De cateva ori pe luna carne de vita/porc/pui, bucati mici. Intre mese fructe. Ceai verde, neindulcit, cateva cani pe zi. Alge. Da, alge! Mai ales cele uscate si crocante. Supe. Rareori paine. Dulciuri - firimituri, impartite cu ceilalti, motiv de sarbatoare. 

Desi la inceput portiile japoneze mi s-au parut o gluma, numai bune de restaurante "haute-cuisine" de la care pleci infometat, dupa o vreme m-am adaptat, imi erau de ajuns.

Apoi am continuat cu miscarea. Tinerii sunt mult prea ocupati pentru a merge la sala. Asta am constatat atunci cand mi-am facut abonament la un centru de sport din apropierea caminului si m-am trezit inconjurata de pensionari care faceau dansuri hawaiene si aqua fitness.
Goodbye Kasukabe 
O doamna foarte eleganta ce demonstreaza un dans traditional 
Photo Credit @scion_cho on Flickr (thank you!) 
Miscarea este integrata in viata de zi cu zi. Majoritatea japonezilor folosesc bicicleta ca mijloc de transport, mai ales daca nu trebuie sa parcurga distante mari zilnic. Eu foloseam initial trenul sau autobuzul exclusiv. Am renuntat la pass-ul de tren si mi-am cumparat o bicicleta cu care mergeam pana la baza muntelui pe care se afla facultatea. Restul drumului il faceam pe jos, alaturi de multi alti studenti. Panta era tare inclinata. In primele saptamani trebuia sa ma opresc sa-mi trag sufletul de cel putin 3 ori pana la poarta facultatii. Colegii treceau pe langa mine fluierand! Aveau exercitiu, se intelege. In Japonia nu este permis sa vii cu masina la liceu sau la facultate pe considerentul ca s-ar aglomera prea tare zonele respective. De altfel, putini japonezi isi folosesc masinile in timpul saptamanii. Trenurile sunt mult mai confortabile, mai rapide, parcurg distante mari intr-un timp scurt si costa mai putin. Asadar mergeam pe jos, cu bicicleta, urcam o multime de scari si inotam in weekeduri in ocean. 
Kobe overview from university
Cale lunga de la facultate pana jos :)
Photo Credit@piccator on Flickr (thank you!)
Kobe fiind situat intre munte si mare, sa inspiri era o adevarata binefacere. De soare m-am bucurat mai tot timpul, iar iarna a fost destul de ingaduitoare incat sa nu-mi intrerup plimbarile. 

Pentru mine, toate acestea au fost de ajuns. Dar nu sunt deloc de ajuns pentru multe japoneze. Din afara poate parea ca nu fac mai nimic ca sa-si pastreze silueta si tenurile perfecte de portelan. Aceasta este numai o aparenta. Japonezele, ca toate femeile, tin diete drastice, urmeaza trenduri ridicole gen "dieta cu banane" sau "dieta cu supa miso", un fel de "regimul cu supa de varza" de la noi, cumpara zeci de produse cosmetice care le promit ca vor avea picioarele mai subtiri, tenul mai alb sau...nasul in vant, au luat cel putin o data in viata pastile cu diverse prafuri pentru a slabi si considera ca o operatie estetica ar fi solutia ideala pentru a-si mari ochii sau...alte parti esentiale ale corpului. Daca se ingrasa 2 kg deja incep sa se simta oribil deoarece presiunea societatii este foarte mare. Aproape toata lumea din jurul tau este filiforma, hainele din magazine sunt facute pentru umerase, iar cel mai mare numar la pantofi este 38, un 38 tare ingust...Cu cat mananci mai delicat si mai putin, cu atat se considera ca esti mai atragatoare, motiv pentru care la intalniri amoroase majoritatea fetelor japoneze pretind ca au un apetit foarte scazut, stiind bine ca vor manca pe saturate abia cand ajung acasa, in intimitate. Dramele legate de aspectul fizic nu scad cu varsta, nu. Abia la varste inaintate am auzit cateva doamne chicotind de bucurie ca pot merge, in grup, ca intr-o excursie cu clasa, la cele mai faimoase patiserii si cofetarii, special ca sa incerce toate dulciurile de la care s-au abtinut o viata. Desi nici aceasta nu e o regula, numeroase doamne in varsta preferand in continuare sa faca sport si sa manance cumpatat, continuand sa arate suple si sa fie active pana la adanci batraneti.
Light weight
Dieta prin...inspirare?!
Photo Credit @ robep on Flikr (thank you!)
Aud deseori ca e vorba de genetica, oase mici, metabolisme rapide. Dar japonezii se ingrasa cand se muta in Europa sau in SUA. Se ingrasa si se imbolnavesc de boli care nu i-ar atinge acasa.
Cute but too skinny 
Etalonul?!
Photo Credit @ frais99 on Flickr (thank you!)
Nu e niciun secret. Japonezii sunt supli pentru ca mananca intr-un anumit fel, pentru ca fac miscare in mod constant, pentru ca incearca pe cat posibil sa se bucure de aer curat si de soare si pentru ca sunt foarte motivati (a se citi constransi).

28 de comentarii:

  1. Pfoai, dacă mă iau după poza asta eu sunt obeză la 55 de kile =))

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai! Tocmai am avut un şoc cultural, măi Mirona. Trebuie să vii în Okinawa să vezi cât de diferite sunt lucrurile aici. Cred că o să încerc că fac un post comparativ, să îţi fac o idee cât diferă lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Arcadia: Iti propun sa fim obeze impreuna :)) Cam atat aveam eu cand am ajuns in Japonia si am mai luat in plus cam 2-3 kg, dar am slabit pana pe la 48 kg si am 1.70...

    @Alina: Daaa, ar fi foarte interesant sa faci un post comparativ! De altfel, din cate vad eu, cred ca tot ceea ce am observat eu in Japonia ar trebui redat cu steluta si nota de subsol: "Comentariile de mai sus nu se aplica regiunii Okinawa" :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Cel puţin unele ar trebui să se aplice, căci există păreri de experţi că, de fapt, cultura japoneză s-a născut pe meleagurile astea şi abia apoi au "exportat-o" în Hondo. Cel ăpuţin regula cu să mănânci doar 80% din cât ai nevoie, este sigur de aici adoptată. Obiceiurile alimentare însă diferă. Gata, prin week-end mă apuc de scris.

    Îmbrăţişări

    RăspundețiȘtergere
  5. acum am reusit sa inteleg si eu niste lucruri :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mirona, mi-a placut postul. E foarte adevarat, ajungand aici, te apuci de diete si te simti mereu, un pic peste normal. Daca ai ghinionul sa fi si peste 160 cm :D.

    Dar fata in bluza verde mi se pare "cu probleme", nicidecum un etalon.

    (la gradi, am observat ca mamicile trecute de 30 ani, sunt mai "implinite" )

    RăspundețiȘtergere
  7. aaa, Alina, nice to see you again!

    Te gasisem cu pagina "Wafu" pe FB. Stiu cat de diferita este cultura in Okinawa, astept cu nerabdare postul tau.

    (ce fain, visez sa locuiesc in Okinawa :P)

    RăspundețiȘtergere
  8. @colorsdiary: Ce lucruri, ce lucruri? :D

    @Sabina: I-am pus titlul cu semnul intrebarii fotografiei cu "etalonul" ca pentru arata cum se distorsioneaza perspectiva ^^
    Asa nu mi-am dorit niciodata sa ajung, dar sunt convinsa ca exista japoneze carora daca le-ai arata poza ar crede ca fetele sunt modele...

    RăspundețiȘtergere
  9. Ah, PS. Am uitat sa spun cat de dragute mi se par mamicile! Le sta intr-adevar bine cu maturitatea aceea si un pic mai implinite decat media in Japonia :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Am venit din Osaka cu o caracatiţă mare, deshidratată. Am fiert la ea mai bine de două ore, dar chiar şi după atâta timp era tare şi avea gustul fad, parcă mâncam dintr-un bocanc. Am aruncat-o.

    Nu e de mirare că japonezii sunt atât de slabi :)
    Am văzut ce au prin supermarket-uri. Clar, nu-i voi înţelege pe veci, dar îi respect.

    RăspundețiȘtergere
  11. @Badge: Hahaha, ce suvenir! Dar nu cumva era un snack pentru bere? Din cate stiu eu, caracatite deshidratate se folosesc cam ca alunele la noi, nu le pregatesti, ci le mananci asa, sunt sarate si cam ca soriciul la gust :)

    Totusi, cred ca ai avut si experiente culinare mai placute in Japonia :) Eu cred ca supermarketurile lor sunt foarte ok. I-am dus dorul Plafarului, insa. N-am mai vazut pe nicaieri genul asta de magazin cu tot soiul de produse din plante :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Posibil să fi fost snack ... oricum scria numai în japoneză pe toate ambalajele. Era un şorici foarte tare :)
    Din păcate,nu prea m-am înţeles cu mâncarea japoneză. Cum am comentat şi ieri pe postul Andreei la Imperator, nici măcar cu sake n-am fost prieten ... dar în rest, jos pălăria. Super experienţă.

    De-aia nu sunt slab ca japonezii. Şi poate din acelaşi motiv nu voi trăi cât trăiesc ei. Sunt cei mai longevivi oameni. Asta dacă nu se sinucid, pentru că şi la acest capitol sunt fruntaşi ...

    RăspundețiȘtergere
  13. pei in primul rand nu intelegeam de ce sunt toti asa slabi, acum inteleg, apoi am vazut niste reportaje cu studenti din mai multe tari care erau intrebati despre obezitate si japonezii erau singurii care pareau jenati sa-si dea cu parerea, fata de americanii care faceau tot felul de comentarii aiurea sau alte natii.

    RăspundețiȘtergere
  14. colorsdiary: :) True! Japonezii sunt, in general, jenati sa-si dea cu parerea pe subiecte sensibile.

    RăspundețiȘtergere
  15. Mi s-a intamplat si mie sa intreb o japoneza in Bucuresti "La ce esti studenta?" si sa imi raspunda ... "Sunt profesoara la universitate!"

    RăspundețiȘtergere
  16. @Mihaela: Cred ca s-a simtit bine! Le place la nebunie cand strainii le dau mult mai putin decat au cu adevarat (ma refer la ani aici) :)De fapt, cui nu i-ar placea sa i se spuna ca arata cu x ani mai putin decat are?! :D

    RăspundețiȘtergere
  17. SI eu imi rpomit in fiecare dimineata ca o sa mananac sanatos :(

    Dar de maine!!!

    <3

    RăspundețiȘtergere
  18. @Ana: Eu am perioade si perioade...ca Picasso, daca mi se permite :))) In sensul in care cateva saptamani trebuie ca sa sunt albastra la fata de cate dulciuri mananc si la cate mai poftesc inca :D Iar in alte saptamani (mai multe, sper eu!) sunt de un zen alb- alb, mananc echilibrat, multe fructe, multe legume, mai ales proaspete, negatite, cateva proteine din oua/branza/iaurt si...cate un mic dulce, daca imi face pofta :) Asta e, in echilibru nu putem sta in orice moment :D

    RăspundețiȘtergere
  19. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  20. Tare mult îmi mai plac poveștile tale din Japonia. Te citesc cu mare drag.

    RăspundețiȘtergere
  21. @Oana: Multumesc, Oana! Long time no see :) Desi am urmarit calatoria ta prin Romania, frumos proiect! :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Mai asteptam si alte povestiri. De exemplu, e adevarat ca societatea japoneza e cam patriarhala?

    RăspundețiȘtergere
  23. Si apropo, am si eu un ceainic exact ca cel din imaginea de sus:) Si mi-e tare drag de el!

    RăspundețiȘtergere
  24. @Anonim: Multumesc pentru sugestii si pentru vizita.

    Despre cat de patriarhala e societatea japoneza n-am vorbit pentru ca nu consider ca am vreo abilitare sa scriu despre asta din moment ce experienta mea in Japonia e limitata (cu siguranta nu le stiu pe toate, abia ce am zgariat suprafata).

    Cu toate acestea, sunt de acord ca femeile japoneze pot face mult mai multe decat au oportunitatea in societatea japoneza. Sunt foarte capabile, sunt inteligente si muncitoare, chiar daca par fragile sunt niste luptatoare si m-as bucura sa se creeze un mediu mai favorabil pentru ca ele sa intervina mai mult in business, politica si alte domenii rezervate in mod traditional barbatilor japonezi.

    Dar eu sunt doar o straina, cat de patriarhala e societatea ne poate spune numai o japoneza care s-a lovit de asta :) Eu nu am putut decat sa fac unele observatii de pe margine.

    RăspundețiȘtergere
  25. PS. Si mie mi-e drag de ceainicul meu si mi-e ciuda ca nu pre ajung sa-l folosesc. Am contemplat ideea de a face ceai in el la birou, dar...am ramas la contemplare :))

    RăspundețiȘtergere
  26. Multumesc pentru promptitudine!
    Adevarul e ca sunt atrasa de Asia in general si as vrea sa aflu cat mai multe despre...
    P.S.Nici eu nu beau la serviciu din ceainicul meu asiatic.Parca nu ma trage inima. Il folosesc fie singura, acasa, cand ma pregatesc de ceva placut- lectura, un film- fie cand imi vin prieteni buni in vizita.

    RăspundețiȘtergere
  27. Draga mea, ma bucur ca te-am "intalnit" pe aici; te felicit pentru bursa pe drept international..te felicit pentru timpul ce il pierzi (sau castigi) pentru a ne impartasi cate ceva din fascinanta (cel putin pentru mine) lume atat de frumos descrisa in Shogun.
    Te-am gasit intamplator si sper sa nu uit sa mai intru sa te citesc, dar daca se intampla..iti spun de pe acum ca imi pare rau, e ca nu am timp nici sa respir cum trebuie, cu atat mai putin sa te mai caut. Dar ma bucur ca esti, ca scrii, ca vezi frumosul. Si te felicit ca esti dintre cei putini ce mai stiu sa fie oameni; sa se opreasca sa se bucure;
    Sa ai o viata frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Iulia! Incantata de cunostinta, de asemenea :) Multumesc tare mult pentru cuvintele frumoase si urarile de bine! Ma bucur ca le-am primit si asta numai datorita faptului ca scriu doua-trei randuri pe aici :) Mi-au adus multe randurile acestea, asa ca ma consider rasplatita, iar timpul meu bine folosit :)
      Nu intentionez sa inchid pravalia cu amintiri din Japonia, poate cine stie, le voi completa cu altele si altele, asa ca blogul meu e deschis ori de cate ori vei ajunge aici, din orice motiv :)

      Multe experiente si oameni frumosi iti doresc! :)

      Ștergere