Pipera cea din Nada

Incerc sa ma amuz singura de sunetul ascutit scos de fiecare data cand pasesc. Mi-am pierdut un flec, pe undeva, candva. Cu un pantof ce-si tine flecul din cel mai pur instinct de supravietuire si cu celalalt care isi dezveleste nebuneste pieptul catre asfaltul si dalele bej-galbui nemiloase, mi se pare ca merg pe doua pamanturi deodata. Ca un tabel in Word cu doua coloane gemene. Intr-una se astern cuminti imagini familiare, "urmeaza statia", inghesuiala de ochi pe care mainile abia ce i-au frecat de somn, mirosuri dand navala furioase ca oamenii carora le apartin la intrarea si iesirea din metrou, cateva ziare cu titluri senzationale de o schioapa, niciun zambet, multe sprancene nadusite si clar infoiate cu Foltene. Peste toate acestea tocul cel complet trece silentios. 

Insa tocul flec-less face nota discordanta, comuta timpul si spatiul ca si cum ar fi un intrerupator de lumina si bate alte dale, alte scari cauciucate, trece pe langa insemne scrise in kanji si se grabeste sa prinda trenul stiind ca va ajunge in statie fix la ora lui. Tocul cel rupt de lume vede alti oameni, vede zambete, aude o voce calda, calda, chiar daca e pusa sa anunte mersul trenurilor, se amuza de un panda burtos ce anunta sfatos ca nu trebuie sa aruncam nimic pe jos. Tocul cel rupt de lume asteapta voios, strident chiar, sa vada muntele Rokko de la fereastra, peste capetele fetelor ce-si retuseaza atent machiajul in vazul tuturor, in linistea semnului care interzice telefoanelor sa sune si in aerul conditionat ce sufla naprasnic ca pentru a-si cere scuze si a compensa caldura de afara ce nu se supune niciunei reguli de buna-crestere. In jurul tocului cel zgomotos nu sta nimeni in picioare fiindca trenuri de zi sunt destule; numai in dezmatatul tren de ora 24 se inghesuie lumea, dar nu se supara fiindca e o lume venita de la petreceri.

Pe scarile din Pipera oamenii urca in ritm impus. Oamenii vorbesc despre concediu ca despre viata. Pe scarile din Nada oamenii urca impus si ei. Intorc capul si o doamna eleganta imi zambeste de dupa perle. Apoi se intoarce sa-i vorbeasca vecinei despre concediu ca despre viata. Zambesc, in ambele lumi.