Un Bushido misakiesc

Misaki are si ea un soi de Bushido, un cod nescris al comportarii misakiesti pe care va incerca sa-l redea aici la cererea Liei (via Cireasa): "Care sunt cele 10 principii/reguli după care te ghidezi în viață?".

1. Intai iau decizia, apoi ascult si sfatul :) 

Cu alte cuvinte, nu pot trai fara greselile si reusitele proprii, singurele din care invat cu adevarat. Experientele altora sunt...ale altora, apreciez potentialul lor pilduitor si le interiorizez uneori, mai ales cand ajung la mine simplu, fara presiune, ca esente din viata cuiva, fara poleiala de sfat a-toate-stiutor. Este foarte greu sa nu sfatuiesti, este foarte greu sa accepti ca cineva nu-ti urmeaza sfatul, este cu atat mai greu sa observam persoane dragi indreptandu-se spre ceea ce noi consideram absolut o greseala si sa intelegem ca e important pentru ei sa faca acel pas.

De aceea, gandurile mele ii multumesc in fiecare zi Mamei pentru ca, desi am pasit singura pe decizii, pe consecinte intotdeauna am stiut ca vom pasi amandoua, ea mai senina decat mine. Asta numesc eu libertate de alegere.

2. Standardul e acolo ca sa deviezi de la el

Sa ne intelegem: standardul nu e un lucru rau, este felul in care inteleg cei mai multi oameni dintr-o comunitate sa decoreze un colt sau altul al vietii. In coltul aspiratiilor, de exemplu, unii pun case si masini, altii pun o familie si copii imediat ce parasesc bancile facultatii, altii pun un job decent si o vacanta pe an. Toate acestea mi se par normale si dezirabile, ma bucur tare cand cineva drag isi implineste una dintre aceste aspiratii. Numai ca pe mine erau sa ma sufoce acum ceva timp. Tot incercand sa fiu "in randul lumii" nu mai eram deloc.punct. Am facut implozie, am ajuns in Japonia si am concluzionat ca sunt mai fericita cand sunt in afara randului lumii sau cand "nu am minte la cap", cum spune Mintea de ceai. 

In colturile vietii eu as pune ochi de sticla ca sa priveasca cele mai exotice locuri ale lumii cu nesat, maini care sa modeleze clapele unui pian sau fata cuiva iubit, creiere care sa se incinga si sa scoata fum pentru munca pe care o imbratiseaza apoi cu toti neuronii serotoninici. As pune si casa si familie si masina, dar casa ar avea gradina japoneza, iar masina ar zbura pe deasupra traficului bucurestean. Familia ar exista, atat.

3. A drama queen is still a queen

Nu vreau sa fiu temperata in bucurie, in idealuri, in planuri de calatorie, in pasiuni, dar nici in tristeti sau dureri. Se intrezareste ceva bun la orizont, stai, nu-ti face sperante desarte?! Imposibil! Am sa ma bucur pana la cer numai fiindca e senin si pot sa intrezaresc acel ceva bun. Bucuriile sunt gratis, am sa ma bucur si pentru nimic, pentru bucuria de a te bucura, pentru ca asa se entuziasmeaza tinerii la suflet. Iar cand o sa ma doara ceva, o sa ma doara mai mult decat un junghi, mai mult decat o durere de masea, mai mult decat o arsura pentru ca o sa ma doara in cerc restrans, in strans de dinti, intr-un vaiet solitar si razlet. Nu mi-as spala rufele in public, dar le-as pune la uscat odata ce sunt curate.

4. Daca e nou si bizar cu siguranta mi se pare interesant  

Se aplica la aproape toate aspectele vietii, de la mancare pana la diverse obiecte si obiceiuri. Banuiesc ca e o consecinta fireasca a punctului 2 de mai sus.

5. Daca e general acceptat cu siguranta mi se pare ca trebuie re-filtrat
Lucrurile bine cunoscute si acceptate de majoritatea oamenilor din jurul meu sufera o schimbare de optica la mine, dupa experienta in Japonia. Spre exemplu, unele traditii ca bradul la nunta, "datul miresei la apa", abtinerea de la a coase intr-o anumita zi din cauza ca "te trazneste", etc pur si simplu nu ma reprezinta, nu pot concepe sa le efectuez fara a avea vreo insemnatate personala, forma fara fond...

Un alt exemplu: de ziua cuiva nu mi se pare ca e "bun de plata", ca trebuia musai sa faca cinste, ci inversul, noi, cei care o avem pe acea persoana in vietile noastre, sa-i sarbatorim existenta cu un tort, un cadou, o masa la restaurant sau un ceai fierbinte la o ceainarie, etc. De multe ori ma situez in opozitie cu majoritatea ca perspectiva asupra acestui gen de lucruri si nu-mi doresc decat sa se inteleaga ca nu desconsider in niciun fel oamenii care le adopta asa cum sunt ele intelese de mult timp, atata doar ca la mine nu functioneaza asa.

6.  Controleaza la tine, accepta la altii
Imi place sa fac lucrurile intr-un anumit fel, am pareri bine definite despre multe aspecte ale vietii mele si tin la ele destul de mult. Recunosc cinstit, dar nu prea multumit ca sunt foarte putin flexibila. Incerc din rasputeri sa contrabalansez fermitatea asta in ceea ce priveste propria viata cu multa deschidere in ceea ce priveste vietile altora. Atata timp cat nu incearca nimeni sa imi impuna ceva pentru propria persoana, accept cu bratele deschise alegerile celorlalti, contrazicerile si impunerea punctului de vedere nu ma atrag, nu vreau sa intervin intr-un fel fortat in viata nimanui.  In Japonia aveam prieteni de toate religiile, de toate culorile, mai conformisti sau mai excentrici si am adorat diversitatea aceasta pana in maduva oaselor.

7. Nu jigni, orice ar fi!
Este o trasatura specifica, nu mai am liniste deloc daca jignesc fara sa vreau pe cineva (cu intentie nici nu se pune problema, cine stie in ce situatii de Doamne-fereste, ptiu, piei piaza rea!). Ma conduc dupa principiul ca, daca nu ai ceva bun de zis, mai bine nu mai zici nimic. Cand gresesc, o fac din cauza parerilor acelea bine definite de mai sus despre ceva ce ma priveste, dar apoi ma simt groaznic. De aceea, mi se pare greu sa scriu postari critice la adresa diverselor situatii din Romania, ba chiar si la adresa realitatilor japoneze. De aici se trage si unul dintre motivele pentru care particip la Lecturi Urbane, nu pot sa critic fara sa iau si initiativa de a face ceva constructiv.

8. Alearga dupa visuri
In zodii si semnificatii ale viselor de noapte nu cred, insa in visuri cred tot la fel cum cred in mine. Nu am televizor si nu ma intereseaza actualitatile politice sau mondenitatile, dar as putea sa vorbesc ore in sir despre lucrurile pe care vreau sa le invat (sa cant la pian, sa scriu si sa vorbesc japoneza mai bine, sa confectionez o floare kanzashi si multe animalute origami), lucrurile pe care vreau sa le vad (Lumea), cartile pe care vreau sa le scriu. Niciodata nu ma gandesc ca nu voi reusi sa fac ceva din toate acestea si multele altele ce imi vor intra in suflet pentru ca sunt omul care a ajuns pana in Japonia si a murit de fericire numai aflandu-se in drum spre ea (a inviat, desigur, pe aeroport si a mai murit de fericire de o mie de ori dupa aceea).

9. Iubeste, respecta, ofera libertate si...cere aceleasi lucruri
Gaina si cocos exista numai in batatura, nu si intr-o relatie interumana. Nu tip ca sa-l acopar, dar nici nu tac supusa, suntem o echipa, luam decizii impreuna, lucram impreuna in casa, fiecare facand ce poate si ce-i place. Cuvintele urate dor, dezvaluirea detaliilor vietii personale tuturor cunoscutilor nu e utila in niciun fel, dorintele si visurile sale sunt tot atat de importante ca si ale mele. "Adu-mi o bere! zise el de pe fotoliul din fata meciului scarpinandu-se pe burta" nu exista (pfiu!) si nici "Du-te la piata in timp ce eu imi fac unghiile". Tot ce stiu eu stie si el si vice-versa. In public suntem tot noi, nu macho-man-ul si cicalitoarea de oficiu.

10. Daruieste lucrurile care-ti plac 
Daruind primesti :) Am mai scris cu ocaziile de giveaway de obiecte japoneze despre motivatia de a da lucruri care inseamna ceva pentru mine. In mediul asta chinuit in care traim, necunoscutii pot fi numai surse de pericol, de aceea oamenii nu-si zambesc pe strada (sunt sigura ca ar invita la hartuiala...), nu intra in conversatie in mod spontan decat la cozi pentru a-si vocifera nemultumirile si incearca sa se auto-izoleze cat mai mult rezervandu-si toate energiile pentru zona de confort si pentru ceea ce le este familiar. Eu am putut simti cat de eliberator este sa traiesti langa alti oameni de la care astepti numai bine sau fata de care nu esti vesnic suspicios, o fapta catre mine, un necunoscut strain, m-a salvat de multe ori si mi-a dat incredere ca pot sa fac tot ceea ce-mi propun.

Dupa ce am enumerat toate acestea, nu-mi ramane decat sa uit de ele si sa nu ma iau prea tare in serios :) 

Leapsa - Viata prin ochii (oblici ai) blogului

Blogul este la fel de adevarat in capul sau coafat cu teme si widgeturi precum o oglinda sau e doar un ciob cu peruca stramba? Sabbra a vrut sa stie cat nas ii da Misaki blogului ei:

Cat din viata personala expui scriind un blog? 

Toata si doar o picatura. Daca eu si Misaki am fi cercuri concentrice, desi sper sa nu fiu vreodata un cerc, nici macar la batranete, iar Misaki sigur nu va fi, ea are gene japoneze si un stil de viata sanatos pana la plictiseala, atunci eu as fi cercul mai mare care o inglobeaza si pe Misaki. Spre deosebire de Lia si de Sabbra, paginile cartii mele se mai lipesc doua cate doua, mai lipsesc sau sunt indoite a intimitate si aducere aminte numai pentru sine. Blogul acesta e ca un bunic, permisiv pana la nebunie cu nepoata, Misaki, dar mai strict cu fiica. Misaki isi permite aici sa se joace numai de-a Japonia fara sa se teama ca se vor supara ceilalti copii daca ignora orice alte jucarii sau ca-i va plictisi cu previzibilul ei cantecel. Blogul e un ciob asadar, insa ma reflecta onest.

Cu ce iti dauneaza? 

Pana acum nu a facut nicio boacana, nu mi-a spart niciun geam de suflet, n-a dat iama prin borcanele mele ascunse de...mirodenii, n-a purtat pe ascuns zvonurile casei la vecini. Desi nu e nazdravan, precum se vede, simt totusi ca sunt responsabila pentru el si nu pot sa-l las nescris prea mult timp. Nevoile sale se impun cateodata nevoilor mele, dar asa se creste si se educa un...blog.

Cu ce te ajuta? 

Sa-l laud? Daca i se urca la cap? Ma ajuta sa punem masa: farfurii aburinde cu experiente si trairi de departe care m-au schimbat si pe care vreau sa le gatesc si pentru alti oameni. E ascultator tare, eu il pisalogesc pe aceeasi tema, dar el nu se uita niciodata la mine ca la un nebun plictisitor deja in fantasmagoriile sale sau ca la cineva prea impaunat cu ce a trait. Apoi e mai sociabil decat mine, in parc ma ia de mana si-mi face cunostinta cu tot felul de oameni despre care numai speram ca mai exista. In timp ce se joaca in nisip eu pot sa merg cu ei sa facem o revolutie cu cerneala si hartie. Se vede ca m-au depasit deja vremurile de vreme ce el afla atat de multe lucruri noi inaintea mea, deja invata oul pe gaina. Ce mai, blogul-copil ma scoate din carapacea mea si ma proiecteaza in evenimente, oameni, prezent si viitor.

Ce reactii permiti?

I'll wash your dirty mouth with soap, boy! Or not. Bunic sau copil, il las sa spuna tot ce vrea fiind mare adepta a libertatii, nu-l moderez deloc. Nu mi-e frica neam ca "o sa-l scap din maini", stiu ca va simti intristarea mea si, avand o natura buna, se va corecta. Daca se uita intr-adevar la mine ca la un role-model, va intelege singur cum sa-si ambaleze cu funda reactiile.

Daca as fi fost...

Leapsa aceasta a batut lung drum pana la mine: a pornit de la the Midnight Frenzy, a poposit pe la GoodMorning, s-a ospatat la Veronicisme, s-a imbogatit spiritual considerabil la Belle si la toti oamenii pe care Belle i-a recomandat ca gazde.

Asadar, daca as fi fost:

• o lună: as fi fost aprilie in Japonia, o ploaie de flori de cires;

• o zi a săptămânii:  as fi fost vineri (seara) - o anticipare a relaxarii;

• o parte a zilei: as fi fost o dimineata cu mult soare caldut;

• o direcţie: as fi fost estul, estul indepartat;

• o planetă:  as fi fost un Pamant dintr-o lume paralela unde toate lucrurile sunt pe dos :));

• un film: as fi fost Ultimul Imparat al lui Bernardo Bertolucci;

• un lichid: as fi fost matcha, ceaiul verde preparat in ceremonia ceaiului japoneza;

• o piatră: aş fi fost un diamant;

• un tip de vreme: aş fi fost atmosfera ce urmeaza unei ploi de vara cand parca totul e nou si curat;

• un instrument muzical: aş fi fost un pian mare, negru si lucios;

• o emoţie: aş fi fost dorul dulce-amar;

• un sunet: aş fi fost fosnitul copacilor cand bate vantul;

• un element: aş fi fost focul (launtric);

• un cântec: aş fi fost Merry Christmas Mr. Lawrence-Ryuichi Sakamoto;

• o carte: aş fi fost Furie a lui Salman Rushdie;

• un scriitor: aş fi fost Jane Austen;

• un personaj de fictiune: aş fi fost Phileas Fogg, din In Jurul Lumii in 80 de zile al lui Jules Verne;

• un oraş: aş fi fost Kyoto;

• o aromă: aş fi fost vanilia;

• o culoare: aş fi fost alb cu o boare de roz :);

• un material: aş fi fost mătase;

• un cuvânt: aş fi fost "Departe/aproape" :);

• o parte a corpului: aş fi fost talie;

• o expresie a feţei: aş fi fost un zambet;

• un personaj de desene animate: aş fi fost Mulan din filmul omonim;

• o formă geometrică: as fi fost un triunghi tridimensional, adica o piramida :));

• un număr: aş fi fost 1, inceputul;

• un mijloc de transport: aş fi fost un avion;

• o haină: aş fi fost o pereche de pantofi cu toc inalt, Louboutin daca se poate :)

Dau mai departe Oanei Portase, Cristinei, Cristinei K, lui Scrumbie, lui Fanfan, intregului blogroll :) Fara numar, ca sa zic urat asa! :)) Cui ii mai place, sa-i deschida usa lepsei acesteia calatoare :)