miercuri, 9 februarie 2011

Tokyo - un tur virtual (2)

Va povesteam in postarea precedenta despre cat de upscale e Ginza, cartierul luxului. Cu toate acestea, in acelasi district cu acest unchi putred de bogat locuieste si nepoata saraca: piata de peste Tsukiji. 

Ce poate fi interesant la o piata de peste? Asta m-am intrebat eu prima data cand am auzit despre ea. Interesul meu pentru ea este, din pacate, chiar si acum, un pic diminuat din cauza orei la care trebuie sa te trezesti pentru a te bucura din plin de agitatia pietei: 5 dimineata...
 
Piata de peste Tsukiji
Photo Credit @ Nathan Mackan on Flickr (thank you!) 
Cuchilleros en el Mercado de Tsukiji
Urmasele sabiilor de samurai: cutitele japoneze de taiat peste si nu numai (brrr!)
Photo Credit @ XiRick on Flickr (thank you!) 
Lasand la o parte faptul ca este considerata cea mai mare piata de fructe de mare si peste din lume, atractia consta in spectacolul uman pe care-l ofera. Dis-dis-dis-de-dimineata incep licitatiile pentru cele mai bune marfuri. Printre cumparatori i-am putea observa, daca i-am cunoaste, desigur, pe cei mai indemanatici si faimosi chefs ai Japoniei, cei care conduc cu tigaie de fier bucatariile gourmet renumite din Tokyo. Sunt echipe intregi care inspecteaza bucatile de peste, planuiesc pentru care sa liciteze si ce suma, lupta pentru "prada" lor pe sistemul "am prins un peste uite ataaaaaaaaaaat de mare", iar apoi vanzatorii curata si ambaleaza marfa pentru a fi expediata de indata clientilor lor.
tsukiji 
Tonul nu e un peste care traieste in conserva? :)) 
Photo Credit @ Andreas Schwab on Flickr (thank you!) 
Turistii au nevoie de un permis special pentru a asista la licitatie, mai ales ca in ultima perioada prezenta lor impiedica bunul mers al pietei, iar autoritatile, care trimit inspectori in fiecare dimineata pentru a supraveghea activitatea, au considerat ca Tsukiji trebuie sa ramana ceea ce a fost inca din epoca shogunatului Tokugawa: o piata de peste, nu un spectacol turistic.
Odaiba Bridge
Podul Odaiba
Photo Credit @ Sprengben on Flickr (thank you!) 
Un alt district al Tokyo este Minato. Aici putem descoperi o insula demna de cartile lui Jules Verne: Odaiba

Este o insula artificiala, dedicata unui viitor robotic: cladirile ancorate in solul ei par plante de pe alta planeta, ciudate, fascinante, nemaivazute. Odaiba este un centru de shopping si divertisment foarte apreciat, mai ales ca se afla in apropiere de mare, imbinand astfel mall-urile cu parcurile numai bune pentru picnicuri, Muzeul Stiintelor Maritime cu cel al Stiintelor Noi si Inovatoare, sediul SF al televiziunii Fuji TV, Centrul Panasonic plin de ultimele modele de aparate de fotografiat, plasme sau chiar modele-concept si Toyota Mega Web, un spatiu de "joaca" pentru impatimitii masinilor, unde pot conduce modele de curse, electrice sau versiuni care nu sunt disponibile in afara Japoniei.
fuji tv building
Cladirea Fuji-TV
Photo Credit @ b/a on Flickr (thank you!) 
Tokyo_15 Venus Fort, Odaiba
Shopping mall Venus Fort - "cerul" este artificial creat si se schimba in functie de momentul zilei
Photo Credit @ Viaggiatore Fantasma on Flickr (thank you!) 
Venus Fort
Acelasi Fort Venus Mall, la apus
Photo Credit @ Ratamahatta on Flickr (thank you!) 
Odaiba Ferris Wheel
Daikanransha - roata cea mare din Odaiba care traverseaza cerul
Photo Credit @ darakusan on Flickr (thank you!) 
Odaiba Ferris Wheel
Roata de la distanta
Photo Credit @ Extra Medium on Flickr (thank you!) 
Surface of water
Tokyo Big Sight - cel mai mare centru de expozitie si conferinte
Photo Credit @ heiwa4126 on Flickr (thank you!)
Night of Tokyo Big Sight 
Piramidele inversate atrag atentia invariabil 
O alta parte faimoasa a districtului Minato este Roppongi, "Cartierul Strainilor". Numeroasele restaurante, baruri si cluburi  sunt destinate expatilor si turistilor aflati in Tokyo. Roppongi prinde viata noaptea, la ore tarzii. Recent a devenit mai atragator si pentru japonezi datorita constructiei Roppongi Hills, un turn imens cu zeci de magazine la fiecare etaj, pe care nu-l poti incadra intr-o poza oricat te-ai face una cu pamantul, oricat te-ai da in spate cat pe-aci sa te impiedici de scarile rulante ale statiei de tren...
 Roppongi Tower
Roppongi Tower 
Photo Credit @ Sprengben (thank you again!)
Tokyo Blue Hour
Tokyo Tower
Photo Credit @ Ratamahatta (thank you again!)
illumination 
Iarna
Photo Credit @ since73 (thank you!) 
Iarna, in Roppongi, copacii devin misteriosi in vesmantul lor de zeci de luminite albastre ca Pamantul privit din spatiu. Deodata te trezesti in fata unui Starbucks larg cat un teren de fotbal, in care oamenii citesc sorbind usor cafele aromate, in loc sa alerge dupa o minge nazdravana in lung si-n lat. 
Un pic mai sus de el un restaurant chinezesc afiseaza fara jena, ba poate cu o mandrie ciudat inteleasa, simboluri falice decorate de Craciun. Specialitatea lui e rata Peking, iar clientii par a-i fi intru totul dedicati. Inteleg de ce: este crocanta si dulce-sarata, ii sade bine langa lichiorul cu nume imposibil de citit, in care Dumnezeu stie ce se afla. Probabil zahar.

In apropierea parcului Shiba stam sa fim calcati de un picior metalic. Frangandu-ne gaturile am reusi sa-l cuprindem cu privirea: Tokyo Tower

Sta luminat focos tare, dar in sufletul sau metalic parca ghicim o incrancenare. E cu 9 metri peste Turnul Eiffel si s-ar uita cu siguranta in jos la pitic daca acesta din urma nu ar strange in brate, cu aroganta-i frantuzeasca, toata faima de care se poate bucura un turn in lumea oamenilor. 

"Mare nedreptate!", asa ar silabisi tacuti cei 50.000 de pesti ai Aquarium-ului situat la etajul 1 sau chipurile palide ale statuilor de la Muzeul Figurilor de Ceara situat la etajul 3. In unele momente gigantul de metal poate zari insa cusma maretului Munte Fuji. Si asta...ei, bine asta e destula rasplata pentru dansul.
MC Pro Softon [B] filter
Photo Credit @ kokix on Flickr (thank you!) 
Poezia devine urbana in districtul urmator - Shibuya. Si prin urbana inteleg comerciala pana-n varful unghiilor de la picioare. Shibuya e intesat de magazine si reclame, toata floarea cea vestita a tineretului japonez isi face shoppingul aici, mai ales ca de la gigantul 109 se ajunge imediat in Harajuku, controversata zona a "ciudatilor" tineri japonezi care-si poarta one-man show-urile in vazul lumii. Despre ei, in partea a 3-a.  
Girls Out!!
Photo Credit @ Sprengben on Flickr 

23 de comentarii:

  1. Mie intotdeauna mi-au placut pietele, mereu incerc sa vad si pietele unui oras cand plec prin excursii :)
    Multumim pentru inca o postare excelenta! Poate ar trebui sa scrii o carte despre Japonia.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte interesant. Am citit cat am putut de repede. Multumim. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunat entry!
    Aştept de fiecare poveştile tale fabuloase, iar pauza aceasta mare dintre cele două tururi virtuale prin Tokyo m-a neliniştit un pic :D

    Aştept turul cu nr. 3, dar intre timp le mei recitesc de câteva ori pe primele două :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari pentru blog. Excelent ghid pentru Japonia.

    RăspundețiȘtergere
  5. La piata de peste si fructe de mare e de mine. De fapt, mi s-a facut atat de pofta ca m-am concentrat cu greu la restul postarii :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce mare e tonul din fotografia nr 3. Imi plac copacii imbracati in luminite pentru "a aduce" iarna. Abia astept partea a 3-a, pentru ca pentru mine papusile-adolescente sunt o enigma. Am citit despre ele, despre moda impusa si sustinuta de ele, dar e ceva ciudat la ele.
    Oricum multumesc pentru poze si informatiile pe care le pui pe blog! Poate asa voi ajunge si eu la lectoratul japonez din facultate si sa citesc ceva carti despre cultura lor contemporana.
    O seara placuta tuturora care citesc blogul!

    RăspundețiȘtergere
  7. acum am chef sa mananc un ton urias intreg, sa ma invart cu roata aceea si sa vad Japonia (si)cu capul in jos... apoi sa ma urc in varful unui zgarie nori si sa imprasti confetii peste tot :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Lady Io: Si mie imi plac pietele cand calatoresc, in general. Am fost intr-o piata de peste in Japonia si m-am distrat pe cinste, tocmai ce fusese Anul Nou si puteai sa mananci acolo numai lucruri bune precum supa fierbinte traditionala si calamar la gratar cu sos de soia :) Dar in Tsujiki pur si simplu cred ca trebuie sa ma mobilizez mai mult ca sa ajung :)

    @Buffy: Nu, nu, eu multumesc ca cititi :)

    @Arcadia: :) Sunt bine, imi pare rau de pauza nelinistitoare. Am avut o perioada de amorteala, urmata de una de frustrare si acum am una creativa, in care incerc sa-mi urmaresc niste visuri :)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Constantinescu: Multumesc frumos! ^_^ E prea multa lauda pentru blogulet, el nu prea seamana a ghid, dupa mine, pentru ca are prea multa impresie personala razleata si prea putina informatie practica, genul de informatie care-i foloseste cu adevarat calatorului :) Dar cine stie? Poate am sa pun laolalta si informatie utila :) Mersi de vizita!

    @Lotus Alb: Pofta ricosata! :)) Acum imi este si mie, de la pofta ta, nu de la postarea mea :)))

    @Cecilia: Fotografia cu tonul e una dintre cele mai "digerabile" din cate am gasit eu prin cautari :) Altele infatisau pestii din piata ceva mai infricosator (pentru mine, cel putin). Ma gandeam ca, daca as posta poze cu pesti morti si japonezi cu niste ditamai cutitele, as da cu siguranta drumul la un suvoi de comments despre cat de cruzi sunt japonezii, de fapt ^_^

    Copacii aceia au ceva magic, o mare realizare intr-o metropola supra-populata in care eu nu prea imi imaginam cum se poate crea magie :)

    Spor la lecturi japoneze placute! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @Fanfan: Aici erai! :) Un pic de nebunie urbana nu strica niciunui oras :) Asta e valabil si pentru urmatoarea postare :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Mirona, ce-mi faci tu mie, îmi zgândări memoriile... :)
    Am fost în piața de pește Tsukiji acum 2 ani. Am reușit performanța să mă trezesc foooarte de dimineață dar a meritat cu vârf și îndesat, pentru că a fost una din cele mai interesante experiențe din călătoriile mele. Mi-a plăcut atât de mult încât i-am dedicat un articol întreg pe blog.
    Excelente fotografii, ireale parcă...

    RăspundețiȘtergere
  12. @badge: Buna, Badge! In privinta zgandaritului de memorie poti fi convins ca ti-ai luat revansa cu postarile tale despre Japonia pe blog :)) Pentru un moment, citind ceea ce ai scris, am avut senzatia ca sunt din nou intr-un shinkansen :) Cand am calatorit eu era ianuarie si am avut ocazia sa vad vreo 3-4 schimbari radicale de vreme de la Tokyo la Niigata, ca si cum as fi trecut prin 3-4 tari diferite din punct de vedere climatic...Acum ma afund deja, stau gata-gata sa incep o ditamai povestea despre cum e Japonia mereu surprinzatoare si nu e bine, I have work to do! :))

    Multumesc de vizita si multe, multe calatorii pline de uimiri si zambete!

    RăspundețiȘtergere
  13. Absolut minunat, Mirona. O documentare excelenta si un text pe masura!!!

    RăspundețiȘtergere
  14. Superbe imaginile si se pare ca si Tokyo este exceptional. Mi-ar placea enorm de mult sa am posibilitatea sa-l vizitez vreodata.
    Poza cu Podul Odaiba cel putin este parca din alta lume, foarte frumos.

    RăspundețiȘtergere
  15. Foarte frumos! Foarte bun post, un adevarat reportaj!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Elena: Nu stiu bine ce sa fac cu atatea laude :D Multumesc! Ma bucur mult ca ti-a placut ^_^

    @Mihaela: Poza cu podul din Odaiba a fost una dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut :) Mai ales ca pe viu n-am apucat sa-l vad, nici ziua, nici noaptea :( Dar acum pe pe lista mea alba :)

    @RCA Ieftin: Multumesc, voi lucra mai cu spor la celelalte postari :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Am o intrebare: chiar vin chefs-ii bucatari in persoana, la piata de peste, dis de dimineata? Sau totusi reprezentantii lor?

    RăspundețiȘtergere
  18. Tequila, nu pot sa garantez pentru toti chefs din Tokyo, insa am citit despre chef-ul de la Grand Hyatt Tokyo (un hotel de 5 stele) care merge acolo. Probabil ca nu merg in fiecare dimineata, mai ales ca la licitatie pot participa numai cei care posed o licenta speciala pentru asta (de obicei vanzatorii en-gros, reprezentantii sau agentii restaurantelor etc).

    RăspundețiȘtergere
  19. trebuie sa fie fascinanta o asemenea piata, cu forfota ei! si ce loc de facut fotografii! toate chipurile, agitatia, culorile, gesturile si locul in sine, cat material!

    RăspundețiȘtergere
  20. hah, am ajuns la postul acesta tocmai dupa ce aseara citisem, in 1Q84 al lui Haruki Murakami ca doua personaje urmau sa se intalneasca pe nu stiu ce peron in Shibuya:)

    RăspundețiȘtergere
  21. @Zazuza: Si in Viena e o piata de genul acesta, nu? Numai ca nu e exclusiv pentru peste si alte vietati marine :)

    @Monica: La fix! :) Si mie imi place sa cunosc locuri din carti, nu numai sa mi le imaginez :)

    RăspundețiȘtergere