Am vanat noaptea intr-un avion Lufthansa la sfarsitul lunii septembrie. M-am trezit cu ea in cap si am purces sa o alerg prin Munchen si apoi pe deasupra Siberiei pana cand am trecut de ea ca printr-un tunel. Luminita de la capatului tunelului a dezvaluit un aeroport gigantic, invaluit de ape si insulite in ceata diminetii. Am ajuns in Coreea de Sud la timp pentru a vedea soarele rasarind dintr-un tren curat ca lacrima ce gonea catre Seul.
Trenurile din Asia...odata ce te lasi purtat ca vantul si ca gandul de unul, toate capata poezie. Sunt niste animale ciudate, trenurile astea. Hibride. Intre tramvai si metrou. Te poarta prin bezna, atat de tacute si line incat nu-ti mai vine a te mira de obiceiul localnicilor de a dormi pana la destinatie. Dintr-odata insa executa un salt catre suprafata amintindu-ti ca tanjeai dupa lumina soarelui si cladirile omului.
Statia de tren rapid KTX - Seul300 la ora cu trenul ^_^
Seul nu este Tokyo. Si bine face. Seul este el insusi, o imensitate cu mii de chipuri. Daca in Yeouido cerul se reflecta in sticla zgarie-norilor ce adapostesc mii de birouri si creiere de Wall Street-ul coreean, in Gyeongbokgung aerul rasuna a batai de tobe, iar ochiul cuprinde imediat maretia palatului imperial, in timp ce in Myeongdong strazile nu par a dormi niciodata, scaldate in luminile neon ale reclamelor si calcate in picioare de mii de tineri coreeni, care mancand la cate un stand stradal, in picioare si fara nicio formalitate, care tinandu-se de mana, imbracati in pulovere identice, ca pentru cupluri, care incercand cele mai noi produse de cosmetica si machiaj aparute pe piata coreeana, una foarte exigenta si avid consumatoare.
Gyeongbokgung - Palatul Imperial, SeulMyeongdong - shopping district - SeulStreet Food - snacks - Seul
Mi-am dat seama ca nu sunt in Japonia destul de curand, desi exista momente si locuri in care influenta japoneza se simte puternic. Coreenii sunt politicosi, dar nici pe departe la nivelul japonez, sunt seriosi si muncitori, dar nu par a cauta perfectiunea cu orice pret, sunt prietenosi, curiosi, mult mai expansivi si mai petrecareti decat japonezii. Mai putin scrupulosi cu onoarea si bunul renume, dar in mare pare parte cinstiti. M-am simtit la fel de in siguranta ca si in Japonia, iar ocaziile in care am intalnit vreun coreean care a incercat sa profite nitel de pe urma unor turisti au fost rare. Romanilor nu cred ca le-ar pune niciun fel de problema...
Suwon - dupa un urcus serios ^_^
Am calatorit simplu, ca si cand as fi locuit in Coreea si as fi decis sa vad frumusetile tarii intr-un weekend prelungit. Fara autocare turistice, fara ghizi si fara alergatura intre atractii. N-am urmarit un program batut in cuie, ci instinctul, curiozitatea, cheful de moment. Am interactionat spontan cu oamenii in autobuz, la vreo coada ocazionala, in curtea unui templu sau pe varful unui con vulcanic. Am vrut sa simt Coreea mai mult decat sa o contorizez, sa bifez toate punctele de interes si sa o aranjez frumos in vitrina cu eticheta "vazut".
Seoul Tower - cocotat in mijlocul orasului, pe muntele Namsan
Busan noaptea
Am simtit ritmul si trepidatia Seul-ului, linistea si confortul unei calatorii cu KTX, cel mai rapid tren coreean, tristetea si camaraderia soldatilor sud-coreeni trimisi sa pazeasca granita tarii lor cu...tara lor din nord, briza oceanului in Busan si gustul nostalgic al mancarii japoneze intr-un restaurant micut pe plaja, maretie si demnitate in fata templului de pe munte, mister de nepatruns in fata templului de pe stanci, prospetime sub cascadele de pe insula Jeju, dor de Japonia de pe varful conului vulcanic Ilchulbong de unde ar fi trebuit sa se vada tarmul japonez, picant, picant, picant, picantul revigorant al mancarii coreene.
Poarta de intrare la templul de pe munte - Beomeosa/Pomosa - Busan
Construit in 678
Conform legendelor, in varful muntelor se afla o fantana ce nu a secat niciodata
Complexul divinitatilor protectoare
Intrare catre templul de pe stanci - Yonggungsa - Busan
Poarta de acces
Templul in toata splendoarea sa :)
Nu m-am impiedicat de preturi cu nasul pe sus. Mancarea, cazarea, transportul sunt mai ieftine decat in Romania. Won-ul coreean pare mare iubitor de "matasuri", cumpara mai multa calitate decat Leul nostru.
La adunat de fructe de mare
Intr-o seara torida am aterizat pe insula Jeju. M-au intampinat niste omuleti simpatici din piatra, protectorii insulei. Si curand am inteles de ce Jeju e destinatia preferata a cuplurilor aflate in luna de miere si a iubitorilor de natura care vor sa scormoneasca adancurile oceanului impreuna cu femeile-scufundatoare Haenyo sau sa urce muntele Halla. Exista si un alt grup de vizitatori fideli: adolescentii coreeni in excursie cu clasa. Nu intelegeam de ce aveam o senzatie de Big Brother la orice colt de stanca si dupa fiecare palmier. Adolescentii asiatici, in general, sunt…,sa spunem, „mai putin rezervati” in interesul lor pentru vizitatorii occidentali, unde prin „mai putin rezervati” se intelege chicoteli, coate, privirea lipita de straini, aruncatul unui cuvant in engleza in conversatie, la intamplare, nu conteaza ce cuvant. Si poze. Demne de paparazzi alergand cine-stie-ce-vedeta de la Hollywood care a iesit nemachiata sa-si cumpere o cafea de la Starbucks.
Insula Jeju - panorama de la conul vulcanic Ilchulbong
Plaja cu nisip negru
Plantatia de ceai verde O'Sulloc
Cascada Cheonjiyeon Cascada Jeongbang
Coreea in lung si (mai putin) in lat e o tara tare, tare frumoasa, accesibila, plina de viata, deschisa catre zarva Occidentului si a tehnologiei in timp ce savureaza linistea templelor, oglindirea muntilor in ocean si traditiile ce dainuiesc.