luni, 25 ianuarie 2010

De la Burebista la Tokugawa - bauturile romanesti ajung in Japonia


Intr-o zi calda de vara valiza mea albastra era tarata nemilos pe pardoseala aeroportului din Osaka. Rotile scoteau zgomote fericite, atat pentru ca Osaka le dadea acel sentiment neclar conturat de siguranta si caldura, cat si pentru ca purtau o povara pretioasa, o sticla transparenta cu un strasnic rachiu de tara si una purpurie cu o visinata lesinator de dulce si parfumata. Plus o multime tricolora de ciocolatele ROM, o oala cu sarmale infofolita dupa metode numai de bunica stiute si un cozonac foarte proaspat si plin de stafide si cacao. Ce poate fi mai traditional?

Ciocolatele, pesemne prea entuziasmate de a fi ajuns in Tara Soarelui Rasare, aproape dadusera buzna pe vamesul tanar ce si-a exprimat dorinta de a vedea ce se afla in burta valizei albastre prin mii de scuze si vreo doua plecaciuni. Misaki a citit curiozitatea ca o flacaruie specifica ochilor japonezi si a vrut sa-i ofere in dar, nu in mita, o tricolora ROM. Misaki e sigura ca si vamesul si-ar fi dorit grozav sa afle daca ROM era atat de buna incat sa umpli jumatate de valiza cu ea, insa acesta s-a controlat profesional si a zambit luminos, cred ca prietenii dumneavoastra o sa fie foarte multumiti. Si chiar asa a fost, Misaki a dat o petrecere vesela cu specific romanesc si a facut poze cu argentinieni, ecuadorieni, japonezi, coreeni si alte natii mancand cu pofta sarmale si cozonac.

Bauturile au fost insa pastrate cu sfintenie pana in seara in care Misaki si colegii ei de la facultate au terminat un curs foarte pretentios, in care au investit multe energii tinere, rasete si seriozitate deopotriva. Sensei a fost foarte multumit de studentii sai, asa ca a comandat pizza pentru toata lumea si umeshu, o licoare dulce facuta din prune japoneze verzi. Misaki a plusat cu visinata si toata lumea a fost de acord ca cele doua bauturi erau asemanatoare. Romania si Japonia AU lucruri in comun, asadar.

Rachiul a fost balaurul serii, a ars gaturile tuturor cu respiratia sa de foc si prune romanesti. Misaki era intr-o dispozitie ghidusa asa ca s-a amuzat teribil cand prietenii ei japonezi si-au turnat in necunostinta de cauza cate un pahar imens de rachiu-ucigator-de-toti microbii si cand au amutit toti dupa o sorbitura. Dar politesse oblige! Fetele au devenit creative incercand sa combine rachiul balauresc cu apa, vin alb, lichior dulce, suc, orice parea izbavitor. Baietii s-au dat batuti. Sensei, mare cunoscator de sticle si continuturi din toata lumea, a remarcat involburat ca romanii trebuie sa fie oameni strasnic de rezistenti la bautura...sau poate le lipseste vreo papila gustativa, un stomac...

In alta parte a Japoniei, la Tokyo, cineva parea a avea mai mult succes decat Misaki. Daca rachiul si visinata n-au cucerit lumea, vinul romanesc insa a cucerit simturile multor japonezi care apreciaza o astfel de licoare. Fata de Europa, Japonia nu cunoaste tiganii romani, niciun val de imigranti romani nu s-a abatut pe acolo si nici vreo briza de reputatie indoielnica. Probabil ca in lumea barurilor lucrurile stau un pic altfel, insa in general, despre Romania se stiu lucruri de bun-simt. Datorita Adelei Matsutani, co-fondatoare a H.M.Wine, distribuitor exclusiv al marcii Cotnari in Japonia, romanii sunt reprezentati prin Grase de Cotnari, vintage sau nu, Fetesti Albe si Negre, Cabernet Sauvignon de Murfatlar,etc.

Romania capata in Japonia arome fructate si un gust delicat. Japonezii sorb usor din paharul de vin, in timp ce romanii beau cupa cu zambete si inghit o bucatica de mandrie nationala. Si pentru vinuri, dar mai ales pentru oamenii care poarta cununa de initiative frumoase si promisiuni ca "se poate".

13 comentarii:

  1. Mai, bine ca japonezii nu au aflat ca romanii sunt asa,sau asa si asa. :| Pentru ca noi ca romani in Europa nu avem o reputatie prea buna. :)
    In plus este minunat ca ai reusit sa le duci cate ceva din Romania micutilor niponi,in plus este de apreciat faptul ca le'a placut ceea ce le'ai dus. :) ^_^

    RăspundețiȘtergere
  2. Mda, am baut si niste Borsec la Darie pe Ginza... din pacate la Transilvania, nu aveau decat doze goale de Ursus :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar, nu m-am gandit ca probabil e unul dintre acele locuri in care faima rea a romanilor nu se simte.

    RăspundețiȘtergere
  4. ah, vinul... e un ambasador perfect! la fel si ciocolata ROM :D!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Hargrave: Si eu m-am bucurat ca nu ma privea nimeni cu prejudecati gata formate despre romani :) Este foarte...eliberator. :)Mersi de vizita, as always! :)

    @Imperator: Ce surpriza frumoasa, bine ai venit! :) Eu nu am calcat pragul niciunui restaurant romanesc in Japonia, eram prea ocupata cu alte restaurante etnice :) Pacat ca dozele de bere Ursus erau numai recuzita, japonezilor le place berea buna :) Mersi de vizita!

    @Lady Io: Daaaa, nu se simte in mediul social decent, ca sa zic asa. Cum spuneam, in baruri poate e alta situatie, desi rusoaicele domina...Intotdeauna m-am lovit de "gluma" asta, cum mentionez ca am fost in Japonia imi dau seama dupa uitatura ca interlocutorul incearca sa-si dea seama daca sunt om serios sau om care danseaza in baruri :)) Ma cam temeam sa nu gasesc in Japonia imaginea asta raspandita despre romani (romance, mai bine zis), dar este absolut ok, nu trebuie sa te aperi sau sa explici despre Romania si tigani si etc. Ca intotdeauna, mersi de vizita! ^_^

    @Zazu: Slava Domnului ca mai avem si ambasadori dintr-acestia! Au ajuns si in Austria? :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Eh, uite că se poate. Se poate să existe o imagine decentă a ţării noastre peste hotare. E posibil să fie de vină distanţa, că doar nu-i la fel de accesibil Tokyo precum Roma sau Madrid. Dar eu mă bucur tare pentru treaba asta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Prietenii mei japonezi cand au plecat si-au umplut valizele cu cioco ROM, glucoza, bomboane Poiana si ...tuica de casa. Pe langa multele creme Gerovital.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Day-dreamer: Cu siguranta ca distanta joaca un rol major. Avionul este scump, limba este grea si necesita un efort de vointa considerabil, japonezii nu angajeaza imigranti in constructii sau intr-un alt domeniu gen cules de fructe, ingrijit batrani, etc. Pare destul de ermetica tara celor care ar dori sa efectueze munci necalificate si foarte dificila celor care au studii superioare; oricum ai da-o, nu e atragatoare ca destinatie de emigrare pentru romani :) Slava Domnului! :)

    @Dreamwind55: :)) Imi pare bine sa aud ca le-au placut prietenilor tai produsele Gerovital in conditiile in care au n creme si lotiuni si produse cosmetice in Japonia :D Si bomboane Poiana le-am dus o data, dar li s-au parut extrem de dulci :)) Mersi de vizita! ^_^

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce bine că celebra reputaţie românească nu a ajuns şi pe tărâmuri nipone! O adevărată uşurare că le poţi vorbi despre adevăratele valori româneşti fără să ai drept background idei deja preconcepute.
    Cât despre post, foarte frumos relatat, ca toate celelalte, de altfel!

    RăspundețiȘtergere
  10. Daca pot sa te ajut vreodata cu ceva...Da'mi un mail. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. In sfarsit o tara in care poti merge si spune ca esti roman fara sa fii etichetat .
    Prezenta vinurilor romanesti pe piata Japoneza m-a surprins dar daca avem succes sper sa ne facem o reputatie buna . ^_^

    RăspundețiȘtergere
  12. @Dan_k: Da, este atat de eliberator sa nu te simti cu musca pe caciula pentru reputatia nationalitatii tale...Ba chiar ai ocazia sa faci ceva bun pentru acea reputatie, pornind de la un zero mai degraba binevoitor :D

    RăspundețiȘtergere